155 matches
-
care stă de strajă sub el, nu! S-ar putea, și aici inima ni se bate, ca noi românii să rezistăm și Epocii Wash, până-n postmondenitate! Spre marele necaz al Dușmaniei și al desantaților ei! Sterilitatea Sincronismului Dacă-ai-la-ce și a Experimentalismul de avangardă Moarte clasicilor! sunt adevărate capcane spirituale, atractive Black Holes ale Epocii Wash, menite să ne spele nouă sconcșii, cocalarii, desantații, samsarii și nechezolii nababului din Dușmania petele mai dificile de identitate dupe crierii de român, cu detergenții experimentați
POSTROMÂNISMUL (4) – CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN? de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1346434802.html [Corola-blog/BlogPost/355331_a_356660]
-
a viață și de-a moartea, de-a ,,hoții și vardiștii”. Este Soarta, Destinul, Cârma...” Trăirile personajului feminin din “Vară leoaicei” sunt paroxistice, aflate la limita dintre fabulos și real, un fel de oniro-luciditate căreia îi cade pradă. Dincolo de orice experimentalism, de narativism fără substanță care se practică în epicul modern, printr-o logoree sterilă, impregnata de trivialități și de vulg, proza Melaniei Cuc este o construcție solidă, care se înalță semeț, pe o temelie trainica și cu mijloace de expresie
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Taina_leoaica_flamanda_care_da_tarcoale_recenzie_la_romanul_melaniei_cuc_vara_leoaicei_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
editate, unele on line altele pe hârtie, dar toate de calitate literară. De aici, de la cunoașterea reciprocă a versurilor noastre și până la experiența colajelor poetice realizate nu a mai fost decât un pas, o carte, două cărți. Se știe că experimentalismul poetic are o mai mare posibilitate de abordare în mediul virtual. Comunicarea electronică deznoadă inspirația și exprimarea, provoacă, riscă, omul din spatele monitorului are un scut, o ecranare și de aceea, apărat, purcede la un dialog literar dezinhibat. Mai lipsită de
CRISTINA ŞTEFAN by http://confluente.ro/articole/cristina_%C5%9Etefan/canal [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
editate, unele on line altele pe hârtie, dar toate de calitate literară. De aici, de la cunoașterea reciprocă a versurilor noastre și până la experiența colajelor poetice realizate nu a mai fost decât un pas, o carte, două cărți.Se știe că experimentalismul poetic are o mai mare posibilitate de abordare în mediul virtual. Comunicarea electronică deznoadă inspirația și exprimarea, provoacă, riscă, omul din spatele monitorului are un scut, o ecranare și de aceea, apărat, purcede la un dialog literar dezinhibat. Mai lipsită de
CRISTINA ŞTEFAN by http://confluente.ro/articole/cristina_%C5%9Etefan/canal [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
editate, unele on line altele pe hârtie, dar toate de calitate literară. De aici, de la cunoașterea reciprocă a versurilor noastre și până la experiența colajelor poetice realizate nu a mai fost decât un pas, o carte, două cărți. Se știe că experimentalismul poetic are o mai mare posibilitate de abordare în mediul virtual. Comunicarea electronică deznoadă inspirația și exprimarea, provoacă, riscă, omul din spatele monitorului are un scut, o ecranare și de aceea, apărat, purcede la un dialog literar dezinhibat. Mai lipsită de
BOOKFEST, 3 IUNIE 2016, LANSARE DOUĂ CĂRȚI, COLAJ POETIC de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1464943384.html [Corola-blog/BlogPost/371022_a_372351]
-
culturii și imaginației milenare. Susținerea Mariei Nițu se axează pe politică: truismul lui Lavoisier,” nimic nu se pierde totul se transformă”, a făcut epocă în comunism dar îl regăsim și azi în programele de valorificare a materialelor reciclabile,. - în artă: ”Experimentalismul e reciclare și la fel toate remake-urile din lume”. Exemplele continuă cu umor și ironie, de la cocarda de vecin de bloc, la ziare, de pildă: ”Leana folosește ziarele la șters geamuri de când se știe ea , vrednică gospodină. ” Argumentația urcă gradat
MARIA NIȚU- RECICLARE LA CUBUL RUBIK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1444136427.html [Corola-blog/BlogPost/352554_a_353883]
-
unor artiști autohtoni sau din lumea largă, cea mai spectaculoasă fiind Bienala Tinerilor Artiști. În toate proiectele, de creație sau curatoriale, urmărește formularea unor atitudini artistice în fața contextelor extra-artistice, spațiale, sociale, ideologice. Privilegiază inserția în peisajul urban și, tehnic vorbind, experimentalismul ilimitat. Serialismul lucrărilor proprii furnizează câte un fir unificator, introducând mici „narațiuni“ în varietatea altminteri asumată a căutărilor lui Pervolovici, un artist căruia i se potrivește perfect calificativul ultrafolosit dar rareori adecvat al criticii de specialitate: „proteic“. Adrian Guta, despre
Romelo Pervolovici () [Corola-website/Science/329076_a_330405]
-
întotdeauna reprezentați de obezi care beau, mănâncă și fumează, iar muncitorii sunt atletici și bine proporționați. Meyerhold s-a opus cu hotărâre realismului socialist. La începutul deceniului al patrulea, când Stalin a luat poziție împotriva artei de avangardă și a experimentalismului, munca lui Meyerhold a fost proclamată antagonistă și înstrăinată de poporul sovietic. Teatrul pe care l-a înființat și condus a fost închis în 1938, iar Meyerhold a fost arestat și închis un an mai târziu. A fost torturat și
Vsevolod Meyerhold () [Corola-website/Science/301059_a_302388]
-
Realizat după un scenariu semnat de Horia Lovinescu, filmul a indispus destul de mult cenzura epocii, care a pretins modificări substanțiale filmului realizat de Mircea Săucan. Autor profund original, Mircea Săucan aducea în cinematografia română din anii '70 nu doar ambițiile experimentalismului, ci și întrebările mult mai profunde datorate exprimării universului interior al unor personaje frustrate de nobila „generozitate” a societății în care trăiau. De urmărit în acest film jocul extrem de modern al unui mare actor, Dan Nuțu, care a ales și
100 de lei () [Corola-website/Science/326989_a_328318]
-
Turn of the Screw" a lui Henry James, „dar mereu un ton prea sus”. O opinie diferită a formulat criticul George Călinescu. Analizând scrierile autorilor din noua generație, el considera că scrierile lui Mircea Eliade sunt o întrupare fidelă a experimentalismului gidist. Potrivit lui André Gide, sensul artei era cunoașterea, iar un artist este mai desăvârșit cu cât trăiește cât mai intens și pune mai multe probleme sub forma „trăirilor”. Această atitudine se reflectă în interesul pentru experimentalismul exotic și ezoteric, ca
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
o întrupare fidelă a experimentalismului gidist. Potrivit lui André Gide, sensul artei era cunoașterea, iar un artist este mai desăvârșit cu cât trăiește cât mai intens și pune mai multe probleme sub forma „trăirilor”. Această atitudine se reflectă în interesul pentru experimentalismul exotic și ezoteric, ca și pentru sexualitate. Criticul suspectează literatura fantastică a lui Eliade de lipsă de profunzime; el reduce nuvela „Domnișoara Christina” doar la aspectul său trăirist, afirmând că „autorul urmărește experiențele sexuale cu femeile-vampir și-și expimă dorinți
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Literar", spre deosebire de cele care l-au precedat, ca expresie a orientării generațiilor noi românești, n-a tins la inițierea unui curent nou, la revoluționarea tiparelor literare, la formulări îndrăznețe și la invenții frontale»; așadar, «aparent nici o voință de inovare, nici un experimentalism, nici o veleitate avangardistă; dimpotrivă, o voință de ordine, de încadrare în permanențele culturii; „esteții“ "Cercului de la Sibiu" se situau, de la început, pe o mai largă platformă axiologică decât aceea a estetismului de care fuseseră acuzați la apariția Manifestului; estetism ambiguu
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
mari posibilități de obținere a unei slujbe. Pe timpul regimului stalinist, stilul realismului socialist a fost stabilit în mod oficial și pentru lungă vreme ca obligatoriu pentru pictură, sculptură, muzică, teatru. Tendințele "revoluționare" la modă mai înainte: expresionismul, arta abstractă, și experimentalismul avangardist au fost descurajate sau denunțate ca formalism. S-au făurit și s-au prăbușit cariere, unele de mai multe ori. Nume celebre erau reprimate, atât "revoluționari" (printre ei: Isaac Babel, Vsevolod Meierhold), cât și "nonconformiști" (de exemplu: Osip Mandelștam
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
Literar", spre deosebire de cele care l-au precedat, ca expresie a orientării generațiilor noi românești, n-a tins la inițierea unui curent nou, la revoluționarea tiparelor literare, la formulări îndrăznețe și la invenții frontale»; așadar, «aparent nici o voință de inovare, nici un experimentalism, nici o veleitate avangardistă; dimpotrivă, o voință de ordine, de încadrare în permanențele culturii; „esteții” "Cercului de la Sibiu" se situau, de la început, pe o mai largă platformă axiologică decât aceea a estetismului de care fuseseră acuzați la apariția Manifestului; estetism ambiguu
Cercul Literar de la Sibiu () [Corola-website/Science/302812_a_304141]
-
Ciocnirea. Și aici, ceea ce ne atrage de la bun început atenția este mișcarea amplă, preponderent epică a poemului, lungimea multora dintre versuri amintind, pe de o parte, de „vârste” apuse ale literaturii (de romantism, de pildă), pe de altă parte, de experimentalismul avangardelor și fanteziile oniriștilor. Absența voită a rimei și ritmului favorizează o astfel de desfășurare (de tip prozastic), iar faptul că versurile nu au majusculă nici măcar când începe o nouă frază fluidizează ideile poetice până într-atât încât curgerea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de proză), el tatonează propriul teritoriu imaginar, împrăștie în discursul evaluativ mininarațiuni personale, reverii critice și digresiuni, practică limbajul aluziv, jocurile lexicale, ironia și alterizarea eului critic, într-un cuvânt, face o „critică artistică”, situată între hotare. Dispoziția histrionică și experimentalismul jovial ar fi notele dominante în volumul de debut, unde aplicațiile la caragialeanism sunt urmate de o suită de parodii critice în care C. se joacă (absolut convingător) de-a Șerban Cioculescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu ș.a., scriind despre N. Breban
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286360_a_287689]
-
printr-o practică mai "subtilă" a propagandei: Petru Dumitriu, A. E. Baconsky, Ov. S. Crohmălniceanu, Al. Ivasiuc, Marin Preda... Interesantă e circumstanță că, inițial, revoluția stîrnise dorința de libertate a creatorilor, care visau a o corela cu avangardă și cu experimentalismul: Într-o astfel de ebuliție fericită aveau să treacă primii ani de dupa 1917: nimeni nu se gîndea însă că acea perioadă de experimente și dificultăți materiale urma să fie și singura perioadă luminoasă a artei socialiste.(...) Nimeni nu vorbește încă
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
p. 213-214). Eugen Barbu rămâne în literatura postbelică prin trei romane "nebune": Groapa, Princepele și Săptămâna nebunilor", "Eugen Barbu a trebuit să treacă drept un remarcabil scriitor de factură tradiționalistă, ca și Marin Preda, fiindcă moda europeană bătea pe la porțile "experimentalismului". Și dacă Marin Preda a fost hotărnicit lângă realismul lui L. Rebreanu, lui Eugen Barbu i s-a descoperit cu temei, firește alt înaintaș, Mateiu I. Caragiale. Într-adevăr, îl apropie pe Eugen Barbu de autorul Crailor de Curtea-Veche simpatia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în raport cu literatura obișnuită (scrisă de „băiețași încrezuți, gagicuțe simpatice foc, doamne și domni robiți fluxului conștiinței și romancieri de redacție”) ia locul entuziasmului. Mare cititor de literatură contemporană, Chandler devine partizanul pe față al literaturii-ca-poveste și un adversar al sterilelor experimentalisme ce năpădiseră odată cu triumful poeticii moderniste. Oricât ar părea de straniu, o asemenea evoluție are legătură cu viziunea politică a scriitorului. El nu poate înțelege distrugerea modelului literar clasic, la fel cum nu înțelege cum poți fi comunist după pădurea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
urmată de altele, privitoare la „misiunea și realizările generației tinere” (de Crăciun 1932 și în 1937), la crezul personalităților (În ce cred, 1933) ori la „cetatea universitară”. Acestora li se adaugă nenumărate „semnalizări”, texte precum Simbolizarea omului modern, Estetizare și experimentalism, Explicațiile timpului nostru (despre mișcările tineretului francez) sau Franța de azi (dări de seamă asupra congreselor internaționale de filosofie de la Praga și Paris), ori interviuri (cu Léon-Pierre Quint, Rolf de Maré, René Benjamin), comunicări privind activitatea Seminarului de Sociologie, recenzii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
familie comun reprezentanților Școlii de la Târgoviște. Ceea ce o apropie de scrierile lui Mircea Horia Simionescu sau ale lui Radu Petrescu sunt, în primul rând, caracterul ei de proză intelectualistă, caligrafică și caligrafiată, rafinată stilistic și sofisticată narativ, clasicismul temperamental și experimentalismul efectiv, recursul continuu la resursele livrescului și ale autobiograficului. O diferențiază priza mai directă la realitate, inclusiv în ceea ce privește simțul limbii vorbite, precum și un gust al umorului sensibil mai apropiat de cel al lumii lui Caragiale. Biografia scriitorului reprezintă, cu toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
reciproce. De cele mai multe ori această istorie a fost expresia relației dintre biserică și stat sau a conflictului dintre individul religios și individul secular. În cea mai mare parte a sec. al XX-lea interesul față de cercetările psihobiologice, pragmatismul și behaviorismul, experimentalismul au împins aceste domenii ale științei într-o poziție total refractară față de religie."4 Potrivit lui Freud (1953) persoana religioasă este o persoană nevrotică cu trăsături obsesiv-compulsive. Ellis (1980) considera religia ca instituționalizarea iraționalității fiind inflexibilă și intolerantă sigur neluând în
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
forme ale memoriei generice în literatură, București, 1989; ed. 2, Iași, 2000; Omul supt vremi. Eseu despre Marin Preda, romancierul, București, 1993; Eminescu. O anatomie a elocvenței, București, 1994; Apărarea și ilustrarea criticii, București, 1996; Interpretarea fără frontiere, Cluj-Napoca, 1998; Experimentalismul literar postbelic (în colaborare cu Gheorghe Crăciun și Ion Bogdan Lefter), Pitești, 1998; ed. (Experiment în Post-war Romanian Literature), Pitești, 1999; Ștefan Bănulescu, Brașov, 2000; Principii de semiotică a culturii, București, 2000; Cultura: modele, repere, perspective, București, 2002; Mihai Eminescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
1924) le apărea contemporanilor ca spirit de frondă și nihilism ostentativ, contribuind însă decisiv la impunerea și manifestarea lipsită de inhibiții a avangardismului în literatura română interbelică, se revelează a fi, în perspectiva unei practici auctoriale proteice și înclinate către experimentalism, asumarea tranșantă a cadrului axiomatic inaugurat în zorii modernismului de gândirea lui J. G. Herder, F. Schelling ori John Stuart Mill. În plus - crede jurnalistul V. -, practica gazetărească, ajunsă la maturitate expresivă, a preluat în forma reportajului toate „impuritățile” structurale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Rabbi Haies Reful, urmat de Tezaur bolnav (1936), Moartea nimănui (1939) și Domnița Ralu Caragea (1939). Dualitatea conștiinței, luciditatea interogațiilor, adâncind prăpastia dintre eurile care locuiesc ființa umană, sunt tot atâtea „fapte” care structurează subiectul romanelor, înscriindu-se între coordonatele experimentalismului, ale autenticismului din anii ’30-’40. În Rabbi Haies Reful, personalitatea protagonistului se reflectă dual prin perspectiva din care este percepută: cea a discipolului său și cea a faptelor săvârșite de el însuși într-un târg prăfuit din Moldova. Este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]