212 matches
-
au împrăștiat spre toate punctele cardinale, cei mai mulți fiind atrași de Roma Cezarilor, de perspectiva condițiilor strălucitoare care să le faciliteze afirmarea, Astfel au procedat Asklepiades, Soranos, Rufus din Efes și mulți alți clinicieni care vor fi urmați de renumitul Galen experimentalistul. MEDICINA ROMANĂ Marțial Spațiul italic, este un teritoriu pe trei părți păzit de ape și-n nord apărat de munți. în grotele acestora s-au adăpostit în paleolitic oamenii care treptat au coborât prin văi spre câmpie, păstrând ca ocupație
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
litere mobile, spre jumătatea sec. XV, a înlesnit difuzarea ideilor și a învățământului medical. Scolastica oricât de criticată ar fi, a făcut loc dezbaterii de idei pe informații bine memorate și în orizont enciclopedic. Thomas Roger Bacon, liberal în orientare, experimentalist în cunoaștere, fizician, matematician și chimist „doctor admirabil“, ceea ce înseamnă cunoscător în toate, este produsul scolasticii, deși s-a despărțit de ea. Preocupat de medicină, Bacon afirmă că centrul sistemului nervos este în creier. Spiritul Renașterii, mai laic și mai
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Sanchez (1552 - 1632), profesor de medicină la Montpellier și la Touluse, va critica pe Cardanus și pe Fracastoro, ca și pe alți corifei ai Medicinii Renașterii, care s-au dedat, crede el, la speculații stranii. Sanchez este și el un experimentalist, pentru care observația trebuie să releve exactitatea raportului cauză-efect și obiect-subiect. PERSONALITĂȚI MEDICALE REPREZENTATIVE ALE RENAȘTERII UN ANATOMIST : ANDREAS VESAL (1514 - 1564) Descendent dintr-o familie de medici belgieni de origine germană, Vesal a dobândit la un moment dat naționalitatea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
restrâng manifestările fiziologice și patologice la fenomene chimice, fizice, mecanice (iatros = medic). Secolele următoare vor aprofunda și extinde speculația, ca și experimentarea, conturând mai bine aceste discipline medicale. Nimeni nu trebuie să rămână deconcertat, auzind că și unii raționaliști și experimentaliști ai Renașterii și ai sec. al XVII-lea elogiază alchimia, precum Newton sau eruditul medic anatomist David Ryckaert (1612 - 1661) obsedat de miracolul organismului uman și de ideea prelungirii vieții, la care gândește și contemporanul său Francis Bacon. Numai necunoașterea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și la 27 de ani, onorează o catedră universitară în Gottingen, pe care o creează și ajunge Președintele Academiei de științe. În Elveția ocupă mari funcții în stat și rămâne fidel pasiunii sale medicale. Se distinge ca teoretician și ca experimentalist. Cele 10 volume de sub intitularea Bibliothecae (Biblioteci) conțin peste 52.000 de referințe științifice. O operă depășind orice putere de muncă intelectuală. La aceasta însă, se adaugă Methodus studii medici (1751), Pharmacopée helvétique (1771), Primae lineae physiologiae (1747) (Primele limitări
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
acordă. Totuși Spallanzani nu rezolvă problema ontogenezei (ontos = ființă), procesului intim al apariției vieții. Ca și Albert Haller și Morgagni, Spallanzani practică și recomandă repetarea experimentului de mai multe ori, variind condițiile și apoi concluzionând. Această rigoare științifică este caracteristică experimentaliștilor și Spallanzani a ilustrat-o cu prisosință. Un geniu medical comprimă timpul : François Xavier Bichat (1771 - 1802). Medic și biolog, fiziolog, histolog, Bichat, în câțiva ani, concentrează lumina sfârșitului de secol, înscriindu-se meteoric în anvergura celui pe treptele căruia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
său Pierre Desault pe care o prezintă sub titlul: Oeuvres chirurgicales (1798). Pe lângă tratate, Bichat a trudit și la fondarea societății medicale de emulație (Société médicale d’émulation - 1796). Fructificând metodologic pe Haller, Spallanzani, Bordeau și manifestând rigoarea științifică a experimentaliștilor, de anvergura lui Morgagni, Bichat unește de fapt medicul, cu anatomistul, cu chirurgul, cu fiziologul și cu histologul. El afirmă că ființele sunt o asamblare de organe diferite, fiecare cu funcția sa „integrându-se corelativ în sistemul organismului“. Diferențierea este
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
astenice. Pe linia acestor teorii încep să apară noi lucrări. Chiar Bichat susține tonifierea spirituală a pacientului, cerință a eficientizării tratamentului. Opus lui Bichat, dar și vitalismului, animismului și spiritualismului în special este François Magendie (1783 - 1855). Pasionat fiziolog și experimentalist, materialist declarat, medic la Hôtel Dieu, profesor doar la Collège de France, director de laborator, Magendie suspectează de incompletitudine medicina anatomo-clinică. Face experimente pe animale, respinge utilitatea microscopului și neagă globulele roșii. Scrie despre acțiunea stricninei, extrasă din plante exotice
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
suc de sfeclă descoperă fermentația. Este chemat în Sudul Franței să elucideze cauza bolii viermilor de mătase. îl crede pe Harvey cu ideea omne vivum ex ovo și se opune teoriei generației spontane susținută puternic de Felix-Archimède Pouchet. Dar nici experimentalistul Cl. Bernard nu-l crede. Pasteur identifică germenul holerei, confirmă bacillus anthracis, descoperit în 1850 de Davaine și Rouyeur, la oi. Pasteur propune chirurgilor umani și veterinari sterilizarea instrumentarului, igiena strictă a mâinilor și a sălilor de operație. în 1885
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1939), care ilustrează extinderea studiilor lui Freud asupra civilizației, culturii. între adepții lui Freud se remarcă și Ana Freud (1895 - 1982) fiica magistrului, devenită psihanalistă britanică preocupată de analiza psihicului infantil. Numărul neurologilor crește de la an la an. între psihofiziologii experimentaliști din școala lui Wilhelm Wundt (1832 - 1920) — Leipzig — autor al Eléments de psychologie physiologique (1874) și medicii psihanaliști, își înscriu numele între altele și cercetătorii afecțiunilor psihice specifice societății contemporane. Crește numărul tulburărilor mentale, psihice în general. Circulă frecvent în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și în calitatea Marii Prostituate cultice, pregătite pentru un rit sacrificial. Femeia fatală ca înger al morții este poate cea mai nimerită întruchipare a relației dintre Eros și Thanatos, Principiul plăcerii (Lustprinzip) enunțat pentru prima oară în 1848 de către psihologul experimentalist german, Gustav Theodor Fechner este dublat la Freud de o pulsiune tanatică, distructivă și autodistructivă. Wagner le sintetizează în ceea ce el numește Liebestod, dragostea-moarte, concept transpus dramatic în opera sa Tristan și Isolda. Helen K. Gediman în Fantasies Of Love
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
totuși extremă, dacă nu chiar extremistă din punct de vedere epistemic -, trebuie totuși să recunoaștem că, dintre toate modalitățile de cercetare, experimentul pare să asigure nivelele de rigurozitate și chiar de obiectivitate cele mai ridicate. Metoda experimentală, de fapt, viziunea experimentalistă, fiind vorba despre mai mult decît despre o simplă metodă, a apărut în științele exacte și ale naturii încă din Renaștere, odată cu nașterea „spiritului științific modern” (Bachelard, 1938)1, și s-a dezvoltat în științele antropologice la sfîrșitul secolului al
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]