551 matches
-
anumit mod cu un an mai înainte. Poate că modificând căile optice spre cele patru detectoare pentru ca acestea să fie parcurse pe durata unui an, astfel încât numărul de rezultate posibile se reduce la două sau poate chiar la unul, atunci experimentatorul ar putea trimite un semnal înapoi în timp. Comutând între un prim aranjament posibil și un al doilea aranjament posibil în partea complicată a experimentului, aceasta ar funcționa atunci ca deschiderea și închiderea unui întrerupător de telegraf. O obiecție care
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
de interferență există, chiar dacă informația despre calea urmată este ștearsă la scurt timp DUPĂ ce fotonii semnal au atins detectorul primar. Cu toate acestea, modelul de interferență poate fi văzut doar retroactiv, numai după ce fotonii întârziați au fost deja detectați și experimentatorul a obținut deja informații despre ei, modelul de interferență fiind văzut atunci când experimentatorul observă subseturi specifice de „fotoni semnal”, care corespund cu „fotoni-martor întârziați”care au ajuns la anumite detectoare. Modelul total (însumat) al „fotonilor-semnal” de la detectorul primar D0 nu
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
DUPĂ ce fotonii semnal au atins detectorul primar. Cu toate acestea, modelul de interferență poate fi văzut doar retroactiv, numai după ce fotonii întârziați au fost deja detectați și experimentatorul a obținut deja informații despre ei, modelul de interferență fiind văzut atunci când experimentatorul observă subseturi specifice de „fotoni semnal”, care corespund cu „fotoni-martor întârziați”care au ajuns la anumite detectoare. Modelul total (însumat) al „fotonilor-semnal” de la detectorul primar D0 nu prezintă niciodată interferență, astfel încât nu este posibil să se deducă ce se va
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
a lui , , James Joule, și, în special, a lui Rudolf Clausius, într-atât încât acuratețea sa generală era dincolo de orice îndoială; Ea a trecut însă printr-un enorm progres datorită lui Maxwell, care în acest domeniu a apărut ca un experimentator (pe legile frecării gazelor), dar și ca matematician. Între 1859 și 1866, el a dezvoltat teoria distribuțiilor vitezei în particulele de gaz, operă mai târziu generalizată de către Ludwig Boltzmann. Formula, numită , dă proporția moleculelor de gaz care se deplasează la
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
cine poate experimenta, de exemplu, ego-ul dezintegrându-se și și reformându-se, care poate întâlni goliciune și plenitudine, care pot experimenta totală izolare sau unitate cosmică, care se poate angaja în orice experiențe. Eu nu este niciuna din experiențe, ci experimentatorul, nu obiect, ci subiect, și, astfel, nu poate fi perceput sau înțeles ca un obiect al conștiinței. Acest eu văzut ca nesine poate fi văzut în discuțiile lui Assagioli despre eu ca o reflectare a Sinelui: Reflecția apare a fi
Psihosinteza () [Corola-website/Science/337536_a_338865]
-
lor) pentru o săptămână, la 6 luni peioada crește la două săptămâni iar la 18 luni copiii pot păstra un raspuns similar pentru 13 săptămâni. Tehnicile utilizate pentru a evalua memorie amintirilor la sugari includ următoarele: [[Tehnică imitației amânate]]: un experimentator prezintă sugarilor o secvență unică de acțiuni (cum ar fi utilizarea un băț pentru a împinge un buton pe o cutie) și apoi, după o întârziere, sugarii sunt solicitați să imite acțiunile. Studii folosind imitația amânată au arătat ca amintirile
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
p. 42; Physics Bulletin Vol. 46 Nr. 489, 1985 p. 489, Scientific American Nr. 3, March 1990 p. 58 (tradus în 9 limbi), Europhysics News Nr. 5, September/October 1996, p. 99 precum și ziare din Germania, Ungaria și România. Mulți experimentatori și teoreticieni au recunoscut contribuțiile lui DN Poenaru. Poenaru a continuat să studieze în mod activ acest domeniu. El a publicat multe articole și cărți, a avut prelegeri invitate la conferințe internaționale și la seminarii internaționale. Împreună cu colaboratorii au publicat
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
acest domeniu. El a publicat multe articole și cărți, a avut prelegeri invitate la conferințe internaționale și la seminarii internaționale. Împreună cu colaboratorii au publicat tabele extinse de perioade de înjumătățire ale emisiilor spontane de clusteri, care au fost folosite de către experimentatori si alți teoreticieni ca ghid sau referință. Modelul său ASAF oferă o abordare unificată a fisiunii reci, radioactivității cluster și dezintegrării alfa. Sistematica rezultatelor experimentale actualizată în 2002 pune din nou în evidență efectul puternic de pături al nucleului fiică
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
asemănătoare celor utilizate de modelul ASAF. S-a găsit că emițătorul alfa 106Te are o suprafață de energie potențială pe care poate fi văzută valea dezintegrării alfa. Un studiu aprofundat al dezintegrării alfa a nucleelor supragrele a fost efectuat, după ce experimentatorii au identificat noi membri ai insulei de stabilitate. S-a dezvoltat o nouă metodă pentru a estima probabilitatea de preformare într-o teorie de fisiune ca penetrabilitatea porțiunii interne a barierei de potențial. Cel mai simplu mod de a reprezenta
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
o explicație satisfăcătoare a măsurătorii lui Fizeau odată cu apariția de teoriei relativității restrânse a lui Albert Einstein. Einstein avea mai târziu să sublinieze importanța experimentului Fizeau pentru relativitatea restrânsă. Deși acesta este numit experiment"ul" Fizeau, Fizeau a fost un experimentator activ, care a efectuat o mare varietate de diferite experimente care implică măsurarea vitezei luminii în diferite situații. O rază de lumină provenind de la sursa "S'" se reflectă printr-un "G" și este într-un fascicul paralel de către lentila "L
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
ei în laboratorul de radiație nu are ca scop ținte științifice. În foarte scurt timp, o sursă de neutroni "prost plasată" a fost descoperită într-o zi sub hârtii, pe masa de lucru a d-rei Cécile Morette. Cu excepția lucrărilor câtorva experimentatori, inclusiv Joliot, fizica franceză, aflată în declin înainte de război, a ajuns la dezastru spre sfârșitul acestuia. Acesta era adevărat în particular și pentru fizica teoretică. În anul 1944 Frédéric Joliot a însărcinat-o pe Cécile Morette să prezinte un raport
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
de exemplu spinul sau polarizarea) nu sunt specificați se efectuează o sumare peste stările finale și o mediere peste stările inițiale respective: Probabilitatea, raportată la fluxul de particule în starea inițială, se numește "secțiune eficace"; ea este mărimea utilizată de experimentatori pentru a caracteriza cantitativ interacțiunea care stă la baza procesului considerat. În sisteme complexe, în care interacționează subsisteme alcătuite din electroni, pozitroni și fotoni, inversa probabilității totale, obținută prin sumarea asupra tuturor stărilor finale posibile, se numește "viața medie" a
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
un alt profesor de la Warrington, anume cu prietenul său John Seddon. În ciuda orarului foarte încărcat pe care-l avea, Priestley s-a hotărât să scrie o lucrare despre istoria electricității. Prietenii săi i-au făcut cunoștință cu cei mai mari experimentatori din domeniu din Marea Britanie — John Canton, William Watson și Benjamin Franklin — care l-au încurajat pe Priestley să-și realizeze experimentele pe care voia să le includă în istoric. În procedeul de replicare a altor experimente, Priestley a fost intrigat
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
Solomon Asch a efectuat în 1956 alt experiment. El prezenta subiecților o linie etalon și alte trei linii dintre care una avea aceeași lungime ca și cea etalon. Celelalte aveau lungimi evident diferite. Alături de subiect mai participă 6 complici ai experimentatorului. Sarcina declarată este de a testa exactitatea percepției vizuale, prin recunoașterea liniei care se potrivește ca lungime cu cea etalon. După ce se prezintă 6 - 12 mostre de linii, unde complicii indică linia potrivită, la ultima mostră, complicii indică toți o
Conformism () [Corola-website/Science/306189_a_307518]
-
un mare scandal de presă și a consacrat acuzația de "impresionism" drept nume generic al noii mișcări. Din 1873 Nadar l-a avut drept colaborator în cadrul atelierului fotografic pe fiul său Paul Nadar (1856-1939). Nadar a fost și un pasionat experimentator de aerostate, inventând el însuși un aparat de zbor și întreprinzând mai multe călătorii cu balonul "Le Géant", cu ajutorul căruia a străbătut distanța dintre Paris și Hanovra. Cu acea ocazie el a făcut primele fotografii aeriene ale Parisului, pe care
Félix Nadar () [Corola-website/Science/306269_a_307598]
-
Zola cheia exactă a temelor și a stilului scriitorului, chiar dacă există o relație evidentă între cele două zone ale operei, cea teoretică și cea beletristică. Naturalismul constă în căutarea cauzelor viciului în ereditate. Prin urmare, romancierul naturalist este « observator și experimentator ». Observatorul acumulează informații despre societate și cercurile sale, despre condițiile de viață și mediul înconjurător. Trebuie să discearnă realitatea și să o transmită printr-un limbaj simplu și tranșant. Experimentatorul își joacă din acel moment rolul, prin construcția unui cadru
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
viciului în ereditate. Prin urmare, romancierul naturalist este « observator și experimentator ». Observatorul acumulează informații despre societate și cercurile sale, despre condițiile de viață și mediul înconjurător. Trebuie să discearnă realitatea și să o transmită printr-un limbaj simplu și tranșant. Experimentatorul își joacă din acel moment rolul, prin construcția unui cadru care amalgamează faptele și le înlănțuiește prin respectarea principiilor deterministice ale mediului și eredității. Personajul naturalist este astfel un rezultat determinat de constante fizice, sociale și biologice. Romancierul naturalist are
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
mediului și eredității. Personajul naturalist este astfel un rezultat determinat de constante fizice, sociale și biologice. Romancierul naturalist are un scop moral. Zola scrie: « noi suntem judecătorii de instrucție ai oamenilor și ai pasiunilor lor, cu alte cuvinte, suntem moraliști experimentatori». Literatura naturalistă este o sinteză între tipul balzacian și antieroul flaubertian și generează personaje arhetipale, golite de individualitate. Preeminența lui Zola în cadrul naturalismului este indiscutabilă, deoarece, în esență, curentul literar s-a catalizat în jurul acestui scriitor. Școala naturalistă este frecvent
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
chiar dacă acest lucru ar fi util. Tonul jurnalelor științifice este un alt mod legitim de a folosi diateza pasivă. Pentru ca un rezultat al unui experiment să fie valid, oricine reproduce acel experiment trebuie să obțină același rezultat. De aceea, identitatea experimentatorului este de o mică importanță. Folosirea diatezei pasive pune importanța mai mult pe acțiuni și mai puțin pe persoanele care le realizează (autorii articolului). Dar, pentru concizie și claritate, cele mai multe jurnale științifice încurajează autorii să folosească diateza activă atunci când se
Cuvânt nevăstuică () [Corola-website/Science/334645_a_335974]
-
sporită în tragerea concluziei, întregul experiment trebuie să fie controlat. Experimentul controlat este acel experiment realizat prin tehnici care permit înlăturarea variabilelor care pot masca rezultatul. În acest tip de experimente, se folosește metoda dublu-orb, o metodă în care nici măcar experimentatorul nu știe decât în faza analizei rezultatelor (sau în orice caz după culegerea datelor), care subiect/participant a făcut parte dintr-un: Termenii de "model", "ipoteză", "teorie" și "lege fizică" au în știință alte înțelesuri decât în limbajul uzual. Oamenii
Metodă științifică () [Corola-website/Science/297989_a_299318]
-
despre unii dintre cei mai fructuoși, care au condus la elaborarea prin muncă , a primului laser solid românesc sub conducerea lui Agârbiceanu și cu colaborarea tânărului cercetător George Nemeș. Ionescu-Pallas a fost partenerul de discuții și consultații competente ale tinerilor experimentatori Vlad și Nemeș. Ionescu-Pallas a obținut gradul de doctor în fizică în anul 1971 cu teza "Deplasări izotopice în spectrele atomice". În anii 1970-1974 a condus Laboratorul de lasere gazoase și holografie de la Institutul Central de Fizică, care era același
Nicolae Ionescu-Pallas () [Corola-website/Science/317630_a_318959]
-
mai 2007), Universitatea din Chicago a fost un chimist și biolog american, cunoscut pentru studiile sale în originea vieții. În mod particular este cunoscut pentru așa-zisul experiment Miller-Urey care a demonstrat că, în condiții controlate de o inteligență externă (experimentatorul), componentele organice neînsuflețite se pot crea prin procese simple din materiale anorganice. Comunitatea științifică mainstream este de acord că toate condițiile asigurate în experiment nu reprezintă atmosfera originală a Pământului în care se crede că ar fi apărut materie vie
Stanley Miller () [Corola-website/Science/317833_a_319162]
-
în puncte diferite din spațiu sunt simultane sau nu. În mecanica clasică se consideră „de la sine înțeles” că simultaneitatea a două evenimente este o proprietate independentă de observator și că ordinea cronologică și duratele fenomenelor sunt independente de observator sau experimentator. În acest fel, mulțimea momentelor de timp este izomorfă cu mulțimea punctelor de pe o dreaptă: Timpul în mecanica clasică este omogen (se scurge permanent la fel de repede), nu este influențat de obiectele sau fenomenele ce au loc, și este independent de
Timp () [Corola-website/Science/299057_a_300386]
-
marginii paharului se află legat un fir textil ușor care are o formă oarecare. Inițial, forma firului este stabilă datorită faptului că forțele de tensiune superficială care acționează de o parte și alta sunt în echilibru. În momentul în care experimentatorul „sparge” pelicula din partea de jos, forțele de tensiune superficială acționează unilateral numai din partea de sus, reducând aria peliculei rămase la minimum iar firul textil este întins, luând o formă curbă corespunzătoare ariei minime. Configurația finală, de „semilună”, a ansmblului peliculă-fir
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
deține tot cosmosul și a dat ființelor umane conexiunea cu cosmosul sau o cale spre divinitate. Mulți filozofi religioși sunt idealiști specifici. Credința că existențe cu cunoaștere (Dumnezeu/zeii, îngerii & spiritele) preced materia neînsuflețită pare să sugereze că un subiect experimentator este o realitate necesară. Idealismul hindus este central în filozofia Vendatei și a unor școli precum . Printre susținătorii acestuia se numără P.R. Sarkar și discipolul său Sohail Inayatullah. Teologii creștini au susținut viziuni idealiste, adesea bazate pe neoplatonism, în ciuda influenței
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]