47 matches
-
de a-l fura sau e faptul că un străin se folosește de creierul lui. O parabolă posibilă a unei combinații inedite între plagiat și munca intelectuală cu negri (care e același lucru și nu e). Oricum, prin durere, personajul expiază. Iar apoi, pentru a treia oară, reîncepe. Și, pentru a treia oară, eșuează. Se îndrăgostește, însă nu de Portia (care nici n-ar fi avut cum să-l accepte). Ci de o făptură care e "pe jumătate pasăre, pe jumătate
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
de a-l fura sau e faptul că un străin se folosește de creierul lui. O parabolă posibilă a unei combinații inedite între plagiat și munca intelectuală cu negri (care e același lucru și nu e). Oricum, prin durere, personajul expiază. Iar apoi, pentru a treia oară, reîncepe. Și, pentru a treia oară, eșuează. Se îndrăgostește, însă nu de Portia (care nici n-ar fi avut cum să-l accepte). Ci de o făptură care e "pe jumătate pasăre, pe jumătate
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
cînd din perspectiva Ruxandrei Balaci, contemporaneitatea este ceea ce nu s-a născut încă, adică virtualitate pură. 5. Pentru că în loc să integreze proiectului artistic contemporan un sit flexibil, el însuși receptacul și exponat în aceeași măsură, cum ar fi un spațiu industrial expiat în sistemul lui de referință, dar resuscitat prin conversia la un alt tip de realitate, totul a fost îngropat în măruntaiele casei de nebuni pe care Ceaușescu și-o construise sieși, pe numele ei Casa Poporului, întrucît, în mod evident
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
e contrapus mineriadelor. Eseul Ruxandrei Cesereanu poate fi astfel înțeles "și ca un omagiu adus ŤGolanieiť, adică spiritului liber". Dar miza cărții este etică, spuneam, nu atât prin faptul de a "omagia", cât prin acela de a denunța și a expia. Simptomatic, imaginarul scriitoarei Ruxandra Cesereanu e la rândul lui violent, în chip programatic și ostentativ. O arată selecția metaforelor obsedante, vizibile în chiar titlurile altor cărți ale sale (Oceanul schizoidian, Călătorie spre centru infernului", Deliruri și delire", Panopticum. Tortura politică
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
frumusețea în lucrurile înconjurătoare. Deseori, printre scene grotești, între două observații sarcastice ale autoarei apar mici oaze de poezie, bijuterii stilistice capabile să pună în evidență indiscutabilul talent literar al Adrianei Bittel: Am umblat fără noimă pe străzile vechi. Soarele expia pe fațade ocru, cenușii, gălbui, se filtra prin frunzele înroșite ale iederei ca prin palme bătrâne, cu sânge subțiat, și alina trandafirii arși de brumă din mici grădini deșirate între ziduri. }ipete de ciori rotite pe cerul sidefiu, încă în
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
are un real simț al perceperii istoriei, al devalorizării omului prins în invizibilul angrenaj de măcinat destine. Există, evident, o intrigă cu suspens, un thriller inaparent, un scenariu ce se scrie cu viețile, culpabilitatea și complicitățile celor șase personaje ce expiază fiecare printr-o misterioasă și atroce moarte, învederată de autor în ultimul capitol: Execuția: 23 august '99. Ca într-o geneză inversă, devenită Judecată de Apoi, moartea fratelui Osman înseamnă Ziua a Șaptea, urmată de cea a lui Pandrea, a
Proza câmpiei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16733_a_18058]
-
ca protopărinții săi mitologici? Căci de mîncat mînca ceva în fiecare seară, la televizor, ceva! Ce?" Ca și următoarea insultă moale precum o pastă, acolo unde ar trebui o duritate de cremene: "Dar tocmai cînd moara de vînturi părea că expiază, cu o ultimă zvîcnire zvînturaticului îi cășună pe Sadoveanu, Călinescu, Arghezi, Preda, Barbu, Stănescu... Porcul metaforic îi îngălă cu grele batjocuri (ticăloși, obedienți), încercînd astfel să-și sporească prestigiul de rîmător etic și oferind lumii și o nouă nearistotelică definiție
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
deoarece nu mai ... suporta "binele" făcut lui de aceștia (T, 367). După ce a beneficiat din plin de favorurile sistemului, P. Dumitriu a decis să rămână în Occident pentru a-și răscumpăra prin literatură păcatele tinereții (Sunt aici tocmai pentru a expia. Să ispășesc prin scris - P, 116). De fapt, de multe ori, rațiunile exilului au fost mixte, politico-literare. B. Nedelcovici a considerat că hotărâtoare pentru decizia sa de a pleca din România a fost refuzul de a i se mai tipări
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
aceste absențe au o inexplicabilă greutate, o insuportabilă lentoare, un mod exasperant de a prefera tăcerea, cuvântului atât de zgomotos. Poetul este copleșit de prea multele absențe: Trăiesc fără iubire și neîncercat de iubire, asta mi-e crima. Și o expiez din belșug cu libertatea mea, care e mai teribilă decât orice constrângere și decât orice carceră. (Cel mai tare) Negarea de sine, necunoașterea, nevederea, nici măcar în oglindă, ("Era scris cu creta acolo, pe figură: Nimic", Hop-la!) pot fi citite ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
poziției lui sociale. Complexul sărăciei, cauză a resentimentului, se transformă într-o obsesie a vinei, care nu-l perturbă mai puțin. își face o autoanaliză târzie în termeni patetici, pentru o posibilitate nerealizată, ratată și permanentizată ca vină imposibil de expiat altfel decât prin autoflagelare morală. Cu exclamația: "mi-e silă de mine" atinge paroxismul imaginii despre sine, atunci cănd "privațiunile supraomenești" l-au forțat să-i trimită lui Romain Rolland zguduitoarele Ultime cuvinte.... Eșecul total va veni mai târziu, după
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
Însă, un capitol important al memorialisticii noastre de specialitate. Această carte care „conține mai multe cărți” (cum remarcă În postfață, și Victor Frunză) informează, meditează, rea mintește, iubește și acuză. Profitabil pentru noi toți... Ce moarte mai frumoasă decît a expia...de rîs! S-a Întîmplat! Citesc În ziar că un bucureștean de 51 de ani a murit de rîs, În timp ce viziona, la o grădină din Mamaia, un film american. Pe de-o parte, mi-aș dori, deși nu e frumos
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
-i nimic de înțeles aici. Nenorocitul ăsta s-a scindat în trei, pentru că nu mai suporta presiunea psihologică exercitată de soție. Și, cum s-a găsit o vecină binevoitoare s-o dea în judecată, i se va da șansa să expieze pentru răutatea și nesăbuința ei. Asta-i tot. Nu e nimic în plus de înțeles aici. (Din auditoriu...) Noi vrem să auzim variantele lor, nu pe a dumneavoastră. De asta suntem aici. Pentru că ni se poate întâmpla și nouă același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu atât mai mare cu cât D. a avut de-a lungul timpului tot felul de iubite, singurele îndreptățite la astfel de pase erotice și nicidecum ea. Și, cum nesăbuința ei avea să fie pedepsită, dacă nu ar fi fost expiată, confesată și submisă iertării la timp. Ea depăna părintelui cu lux de amănunte toate elucubrațiunile ei erotice, puse pe seama iubitului ei prezumtiv. Și, în ciuda monotoniei unei vieți fără noimă, Tanti Eugenia afișa mereu o bucurie și o stare de spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-și toate păcatele lumii!... Pasiunile, suferința lui Iisus nu sunt pilduitoare și înalt expresive prin aceea că un nevinovat este acuzat și pedepsit pe nedrept, ci prin aceea că un om, o victimă a unui tribunal partizan, se oferă să expieze pentru toți, asumându-și vina și păcatele mulțimii, ale tuturor celor care nu au sau nu au avut puterea și harul de a-și recunoaște și de a-și ispăși păcatele. "Eu sunt mielul lui Dumnezeu, agnus Dei, cel care
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
decupat pe Astrolog: dispariția lui e inexplicabilă pentru cei rămași; Romancierului i-ai suprapus un metascenariu. La fel se joacă, poate, cineva și cu tine, cu orașul tău, vei fi extras într-o zi. Cu numai un ceas înainte de a expia, vei zice: „Viața mea a fost un dezastru!”. NU! Ești câștigătorul unei curse demențiale! Ți s-a spus la școală. Din câteva milioane de spermatozoizi-frați, ai fost singurul care a ajuns în uter! Un parcurs al disperării; încerci, uneori, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Spirit. Verificare a gândurilor iubite, pe căi închise și simple ca lăncile unui triunghi. Stabile corpuri! Insolvate, în veritabila vale, unde aburii comprimau alfabetul prismatic, iar substituțiile ferestrelor operau accelerat asupra docilelor, vegetalelor raze - unde crima fracției și a secundei expia acum în amestec. Pe zarul de constantă lumină însă, ivăr inferioarelor iaduri, Sufletul Cercetat se menținea neajuns. Și "psalmii deșertatului de soare stăpîn" al acelei întristate geografii, inflexionau ușor către imn - către un mare accent poesc - până când degetele instruite suiră
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poporul român a trăit-o nu departe de ei. Fiind alcătuită în mod bilingv - în franceză și română, poemele cărții de față sunt considerate de prefațatorii antenumiți ca ușor laconice dar de o mare putere expresivă și, într-adevăr, poeta expiază artistic prin actul rememorării suferințele trăite în România, țara ei natală, și încă o dată prin aducere-aminte, în Franța drept țară de adopție. Cât timp discriminările de orice soi fac victime chiar și în țările așa-zis elevate precum Anglia, Franța
„DOLOR” DE ANGELA NACHE-MAMIER (SUFERINŢELE ALTRUISTULUI). LIVIU OIFILEANU de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 357 din 23 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350953_a_352282]
-
aici și acum, va conduce la Adevăr și prin Adevăr vom dobândi Viața veșnică. În acest caz, el relevă sufletul nostru divin, reîntregirea sa în atribute și valori, căci doar redobândindu-ne sufletele putem accede la eternitate. Altfel spus, Adevărul expiază sfera dialecticii iar orice încercare de definire intelectualistă a conceptului eșuează lamentabil. Acesta este dincolo de ceea ce putem percepe cu acest embrion de suflet. Vom putea afla Adevărul doar prin urmarea drumului lui Hristos, trăind drama lui cosmică la nivel psihologic
PREMIUL III LA CONCURSUL INTERNAȚIONAL MEMORIA SLOVELOR, EDIȚIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379396_a_380725]
-
doar să le survolăm un pic, la joasă altitudine, să nu aterizăm, nu, era încă o discuție, încă o vorbă de clacă, unul spunea una (cam același, cam aceeași), altul intervenea de regulă antitetic, să nu lîncezească sporovăiala, să nu expieze, mă uitam la noul venit, făcea eforturi vizibile să accepte această gratuitate, să intre în jocul nostru, nesimțind probabil gradul de ușurătate la care ne aflam, evident, programatic, sau, poate, nevrînd, pur și simplu să se includă, să se complacă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
experiența spirituală a solidarității cu destinul adamic și eshatologic al lumii. Istorie și universalitatetc "Istorie și universalitate" Mitul este o încercare de totalizare a experienței umane în forma unei narațiuni exemplare, având o valoare etiologică și soteriologică. Mitul explică și expiază. Timpul mitic este responsabil pentru condiția prezentă a omului. Miturile culturilor tradiționale surprind situarea omului în miezul unui conflict între forțele care guvernează cosmosul. Intuiția unității experienței umane a timpului este aici fundamentală. Lumea și umanitatea nu sunt simple abstracții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
i-au ajutat în procesul scrierii. Corespondența din perioada 1946-1949 constituie un document de o extremă cruzime, în care meditația mai largă asupra artei scrisului e condimentată cu veritabile izbucniri autonegatoare. Scrisul este un chin, un sacrificiu ritualic, o pedeapsă expiată în fața unui cititor (Hamish Hamilton) cel puțin la fel de nemilos ca și expeditorul. Fie că e vorba de Hollywood, asupra căruia aruncă săgeți veninoase și recipiente cu pucioasă („Trei ani la Hollywood lasă urme. Felul meu de a scrie presupune o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
toate puterile prietenii afectați. Trebuie să-i amintesc neapărat și pe angajații de la Regia Autonomă a Metroului care au dat dovadă de un curaj extraordinar; ei au rămas în infernul acela pentru a ajuta călătorii, ignorând pericolul. (Vreau să-mi expim regretul pentru cei care, din păcate, și-au pierdut viața acolo.) În afară de câteva cazuri izolate, în mare, toți anagajații de la metrou au respectat regulile impuse de meseria lor și au dat dovadă de o extraordinară moralitate. Am ajuns să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spune că omul secolului nostru n-a gîndiit și astfel, dovadă atrocitățile și ignominiile pe care le-a comis, crezând deci că poate înfăptui orice nelegiuire, fără să dea socoteală. Totuși, din călău a ajuns repede victimă, și astfel a expiat, și să sperăm că am tras cu toții din asta destule învățăminte ca să ne treacă cheful de a le mai comite cel puțin pentru o lungă perioadă de timp. Findcă a gândi că totul ne e permis, în absența unei divinități
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
strainul era din nou în mâinile și buzele ei de vrăjitoare, legănat, liniștit, renăscut în mâinile reci și sărate, între buzele marine. Picioarele ei lungi lungi tremurau pe tavanul care tremura, ca și zidurile și ferestrele și podeaua. „O, Irina“, expia expira, în sfârșit orfanul. „Irina, Irina“, se confesa, izbăvit, clovnul, masca înlăcrimată pe sânii ei electrizați, capul învins pe pântecul cosmic, să prindă ecoul, confirmarea, și mai jos, să-și lipească, ultimă gratitudine, buzele mincinoase, de floarea canibală. Vindecat, muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
orpilant... tenebros...Cunoaștem. F Fantatic. Credeam că sunt singura. Și cum de știți ? P Ca și dumneavoastră, scumpă doamnă sau don’șoară sau ce naiba sunteți, sunt și eu un fervent deslegător de integrame. F Deci cunoașteți în legătură cu...mortu’. P Da: expiatu’, dusu pe lumea ailantă. Sucombatu’ ! F ...prin lovitură de pumnal cotondent! P Șiș, custură, armă albă, șuriu! Opservați cât de luxuriantă este limba noastră maternă? F Nu, că-s îngrozită. M-a îngrozit leșu’! P Aha. Un leș-polonez sau un
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]