96 matches
-
1944, an în care n-a întîrziat a-și certifica atașamentul la propaganda comunistă și la regimul de ocupație ce-i constituia suportul. În ce măsură a funcționat, dacă a funcționat, bufoneria sa în asemenea condiții? Putem vorbi oare de o bufonerie expiatoare a Divinului, care i-ar fi expurgat conștiința de atitudinile puțin onorabile, adoptate sub imperiul vădit al oportunismului, așa cum au încercat unii comentatori "pudici"? Firește, postura bufonului e una de inconformism, de protest. N-am putea nega o anume ambiguitate
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
compromis a lui a fi cu a avea, o cădere (prin pasivitate, prin omisiune ori măcar prin temporizare) a primei ipostaze în cea de-a doua. Finalul analizei amare a d-lui Mihai Șora, începută ca o analiză de sine expiatoare, în circumstanțele unei greșeli veniale, se cristalizează cu ajutorul unui citat dintr-un eseu al lui Paul Hollander, Intelectualii occidetali și curțile comuniste, în următorii termeni pe care îi resimțim drept esențiali: "Numai după ce îți vei fi dat seama că utopia
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
că o redempțiune misiunea lui de inspector general al monumentelor istorice. Căci, dincolo de pasiuni sau mofturi vestigiile sînt menite să dăinuie. Există realmente o salvare de la tribulațiile credințelor și ale îndemnurilor pasagere ale acțiunii umane? Pentru autorul Vasului etrusc forță expiatoare a mărturiilor în piatră e de natură paideică. Și, într-adevăr, cum spunea cineva, el va avea mîndria că, la capătul unei vieți să poată cu dreptate afirmă că a scăpat de tîrnăcopul nepricepuților nenumărate vestigii române și gotice de pe
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
coincident în bună măsură cu canonul sensibil și comportamental al acestuia, spre deosebire de Plume al lui Henri Michaux), prin care încearcă a se dedubla, deci a-și abandona sinele. E o extrovertire relevantă. O alienare delectant-amară, în cadrul căreia epicul (mod general, expiator) alină liricul (mod individualizant, culpabil). Biografismul explodează astfel împrăștiind țăndării unor mici narațiuni romanești. Aceeași fantasmă lirică în esență e trecută în codul unui imaginar care-i acordă un sens de obiectivitate, de abstragere din dureroasa îndoială a autoscopiei asumate
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
Gilles de Rais urma să sufere o inversiune malignă asemenea celei prin care vocile Sf. Mihail și a Sf. Ecaterina, care la început o sfătuiau pe Ioana d'Arc cum să învingă în bătălii, au condus-o apoi spre focul expiator și mântuitor. Ulterioara reabilitare și canonizare a Ioanei atrăgând totodată și beatificarea ducelui, credinciosul ei slujitor. Romanul se cheamă Fecioara și căpcăunul și e scris tot în franceză, de Michel Tournier. - Îmi plac poveștile cu căpcăuni sexuali, mai ales dacă
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
lucreze prin rețelele deja clasicizate: bârfa pe banca din fața blocului, insinuarea prin televiziune, vorba piezișă aruncată la colț de stradă. Teama de schimbare a unei populații îmbătrânite, resemnată cu propria ei paralizie, s-a regăsit, ca într-un ultim suspin expiator, în acest cuvânt. Într-adevăr, Băsescu pare să fie cu totul și cu totul nereprezentativ pentru stilul de politică făcut până acum câteva săptămâni în România. S-a scris, pe bună dreptate, despre gafele sale din campania electorală. Dar ele
Președinția ca voință și reprezentare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12125_a_13450]
-
ca marinarul flămînd de-un țărm" (Psalm). în final, "simplificat între atîtea/ muchii și linii frînte" (Spital), spiritul accede la o viziune mai convenabilă, cea de atelier cosmic în care organicul e transferat în anorganic, în care concretul face saltul expiator în abstract. Micile interstiții dintre cele două stări categoriale îngăduie poeziei a-și strecura fecunda aproximație nu fără o nuanță sanctificatoare: "Oră a scrîșnetului, - se taie/ spațiu din jurul meu. Sclipesc/ orbitoare lamele, hîrșîie/ triunghiuri de gheață, fierăstraiele. Nici nu mai
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
accente reprobatoare și evitînd a adera la pozițiile, complementare numitului regim, ale "apoliticilor" și "echidistanților", pe care-i puteam critică în voie, inclusiv în coloanele Contemporanului. Mi se părea mistuit de o decepție de bun augur, marcat de o solitudine expiatoare, ceea ce am exprimat și în scris. Pe planul raporturilor personale, Breban continuă a ma trata cu căldură, a ma stimula. Pînă cînd, într-o zi (atunci să-i fi venit în mintea-i ambițioasă proiectul devenirii academice?), m-a rugat
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
rafinat al contemplației: „Răbdătoare, gravitatea egalizează/ nesăbuințele geometrice, împotmoleș te/ poliedrii delirînd de spumă// dar grea, vertiginoasă cum e greața,/ din orizont, Luna exasperează/ malefica feminitate a mării” (Valul concav). Poetul e obsedat de stihia timpului insomniac, depersonalizant în chip expiator, reflex al unui destin asumat: „Anii îți păruseră drum,/ lumea - o insomnie de pași” (Ambră). La fel de întinderea marină, cu suflu originar dar și cu primejdiile terifierii precum un zbucium ambiguu între primordialități și cădere: „Încet, te lași smuls adîncilor ape
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
-l reține. Nicio ruptură morală nu-l poate deregla. Figura sa morală e una mulată pe un senzoriu fericitor, care-i acordă identitatea. Solitudinea pe care ne-o înfățișează nu e vidă, ci încărcată de un belșug natural, cărnos. Împrejurare expiatoare. Căci izolarea ființei astfel contrabalansată nu mai convinge, pare un scenariu străin, rulat la repezeală tocmai pentru a i se proba inoportunitatea. La un moment dat, poetul se plînge că nu mai este salutat de măturătorii străzilor, care utilizează o
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
De altfel, Delumeau o spune singur: uneori, torturile conștiinței celui ce se confesa erau atît de mari, dramă acestei ieșiri în lume a sinelui atît de tulburătoare, încît absolvirea era dată că recompensă pentru acest travaliu interior, prin esență să expiator. Întrebarea cu care se încheie studiul lui Delumeau este cea firească: ajuta într-adevăr confesiunea celui ce se confesa? Îi aducea acea mult promisă liniște și împăcare oferite prin iertare? Răspunsul: nu totdeauna. De fapt, de multe ori nu. De
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
tatăl și procesul de maturizare al fiului). Între cei doi se cască despărțenia. Într-un paragraf edificator intitulat "O psihanaliză ratată" dl Malița observă: "Apărîndu-și cu gelozie fiul, tatăl se dovedește în aceeași măsură dușmanul său. Intervenind inoportun în traseul expiator prescris, ocrotindu-l și răsfățîndu-l ca pe un fiu infantil ce se află, el amînă și îngreunează procesul de autoclarificare a acestuia. Astfel, chiar de la începutul curei, cînd Puiu trăiește într-o insecuritate profundă, tatăl îi impune o constrîngere suplimentară
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
dizgrațiat care gustă ceea ce Rimbaud numea "voluptățile damnațiunii, cu specificarea că damnațiunea nu e, în poezie, o stare pură, o negație absolută, ci un amestec de satanism și idealitate, de neagră satisfacție și căință, de dureroasă provocare și de așteptare expiatoare. Credința bardului nostru e una crepusculară, încercată de îndoială, impregnată de anxietate. Revelația și nonrevelația își dispută întîietatea, însă nici una nu are puterea trebuitoare pentru a o suprima pe cealaltă. Stigmatizate de senzația autorului de-a fi zăvorît de viu
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
sens larg din principiile esteticii lui Benedetto Croce, ca și dintr-o linie a criticii franceze ce a culminat cu "identificarea" lui Georges Poulet, i se par "depășiți", bieți "impresioniști" loviți de caducitate, întrucît n-au înțeles a adera la expiatoarea interpretare a lirismului ca "act semiozic", ca "practică semnificantă". Un rictus de profund dispreț scolastic se așterne pe figura lui Marin Mincu. Cum mai e cu putință, pare a se mira fără încetare d-sa, ca, ocupîndu-te de poezie, să
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
bijuterii. Liric - la modul în care e și creatorul de viziuni trans- și intraplanetare Thomas Pynchon - e Mircea Cărtărescu și în marea trilogie Orbitor. Deși schema narativă și matricea stilistică se schimbă de la volum la volum, există pretutindeni un lirism expiator, un tremolo de fundal ce ține laolaltă, asemeni unei monturi, pietrele prețioase ale unor scene amprentate de visceral. Într-o cultură a efemerului, ca a noastră, e desigur dificil chiar pentru profesioniști să păstreze atenția trează timp de mai mulți
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
calea artificiului. Artificiul, acea suspendare totală a familiarului spre a obține fiorul dens al necunoscutului, constituie ținta estetică, incantația creatoare ce întronează așa-numita irealitate senzorială. Alcătuite din elemente oferite de simțuri, figurile de stil conțin o mutație prin incompatibilitatea expiatoare a acestora, în climatul unei tensiuni de mirabilă adversitate față de real. Un soi de asceză luciferică, artificiul poate fi socotit o compensare față de incapacitatea de a accede la originarul obsedant, de-a mai realiza unitatea primordială. Sclipitor șirag de "cioburi
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
purificare a credincioșilor. Prefigurînd smerenia, sărăcia și castitatea propovăduite mai tîrziu în creștinism, preceptele mithraice recomandau, în vederea dobîndirii purității trupului, abluțiunile, lustrațiile și canoanele de penitență. La loc de cinste se afla asceza prin înfrînare (abstinență și continență) și sacrificiile expiatoare, menite a șterge păcatele credincioșilor. Adeptul se numea myst, iar incinta sacră în cadrul căreia se desfășurau ceremoniile, mithreum. Toate aceste trăsături le vom găsi și în cazul creștinismului. De fapt, asemănările dintre mithraism și creștinism sînt atît de izbitoare, încît
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
de/ struguri și frunze" (cel ce fuge). Un instinct al modestiei, așadar de la antipodul ipostazei egolatre proprii creatorului care sfidează alcătuirea universală, o îndreaptă spre "lucrurile mici" în care se răsfrînge splendoarea obiectivă a lumii. Lucrurile mici" au un rol expiator, întrucît ne pun în contact cu totalitatea, dizolvînd grandoarea secundă, artificioasă a subiectului ce-și compensează inadecvarea prin retorica damnării. "Nivelarea" funcționează precum o antidamnare. Constanța Buzea evocă un existențial redus la domesticitate, cu un calm pictural care nu ignoră
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
L-a văzut cineva venind? A existat el aievea, cu fața lui necunoscută fără chip, cu care am discutat atâta pe culoarele librăriei? A reușit el oare în cădere să atingă cartea? A rostit numele ei, ca pe-o mantră expiatoare, când pământul îi aluneca de sub picioare? Cine este el și de ce m-a însoțit tocmai el pe mine aici, ca să afle despre "Poveste 'ulei"? Și oamenii din jurul meu, cu chipuri de fum, păreau împietriți; nimeni nu schița nicio mișcare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce bate curioasă la fereastră... Umbrela Tanti Eugenia. Părintele-confesional. D Tanti Eugenia era o veritabilă mireasă a lui Hristos. Taina spovedaniei corespundea cu desăvârșire spiritualității ei de duminică, atunci când apărea în fața părintelui invizibil din muntele confesionalului. Și reîncepea acel dialog expiator cu dumnezeirea, în care vocea lui de bariton pronunța malițios și deloc împăciuitor câte o sentință cu fiecare nouă mărturisire a ei. Preotul se pricepea să-i dea fiecărui enoriaș ce aștepta de la el. Cunoscând deja istoriile și profilul psihologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
au făcut totul posibil pentru a interpreta moartea rușinoasă a lui Isus ca pe o moarte salvifică. Au folosit categorii juridice: moartea lui Isus ca justificare a păcătoșilor. Sau chiar concepte și imagini cultuale: moartea lui Isus ca reprezentanță, sacrificiu expiator, sanctificare. Sau chiar financiare: moartea lui Isus ca preț de răscumpărare. În fine, chiar și motive militare: moartea lui Isus ca armă împotriva puterilor răului. Această multitudine a interpretărilor biblice lasă multă libertate de interpretare oricărei generații viitoare. O teorie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
însă "nu pe vecie, sistemele-dilemele", prea bine înțelegînd că "ficțiunea trebuie întotdeauna legată / de obiect, de o bucată bună de real, / ca șaua arabă de arabul cal" (Șaua arabă), o inadaptare mediată prin cuvînt, "pentru a se ferici" prin lirismul expiator.
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
adevăr de-o natură ambiguă, deoarece, pe de-o parte, mixează antinomiile atitudinilor față de credință, potențînd "ispita ateismului la credincios, veleitățile mistice ale raționalistului", iar pe de alta, relativizează însăși suferința, care, ca o condiție sacrificială, părea a oferi temelia expiatoare a conceptului: "Să crezi că suferința are o valoare în sine sau că-l face pe om mai bun... Toate vorbele astea despre valoarea morală a suferinței sunt simple baliverne: ea nu face pe nimeni mai bun (afară de cei care
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
la suferințele ce n-au nici un sens, ce nu servesc la nimic, și mă revolt contra iluziei creștine ce le conferă tuturora o mare, o adîncă semnificație". Conștiența delicatelor dezechilibre principiale aspiră la a stabili echilibruri afective, sub semnul suferinței expiatoare: "Suferința e aceea care dă valoare extravaganței, răscumpărînd-o. Căci fără suferință, ea nu-i decît bufonerie". E un joc de oglinzi ideatice, cu un considerabil cîștig literar. Substratul lor pare a fi aceeași intuiție nietzscheană a "erorii fundamentale" a cărei
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
asemenea lumini se poate ivi acel spațiu privilegiat între toate în care se unifică eternitatea și vremelnicia, transcendența și imanența, absolutul și contingentul. Individualitatea fragilă, inconsistentă se poate degreva astfel de sine, topindu-se în mișcarea ascensională a năzuinței sale expiatoare. Transpus într-un mit al nupțiilor solare, al regenerării din cenușa pierzaniilor, poetul se rostește înaripat, hölderlinian: "Împrejurul a toate e o urzeală / De lacrimă îngropată, acest discurs / Floral, în visul celui defunct: tînăr mire. / Și rîde scuturînd pădurea inima
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]