1,867 matches
-
urmează parțial exemplul lui Adrian Marino din studiul Modern, modernism, modernitate (1969), capitol dintr-un dicționar al ideilor literare, însă fără ca mult mai tânărul cercetător să năzuiască spre un caracter erudit și sistematic, care să epuizeze sursele. Adoptă un sens explorator, de inaugurare a unei teme. Criticul este el însuși implicat în descoperirea unei problematici ce-și va dovedi treptat noutatea radicală. Literatura citită într-un cenaclu în 1979-1980 și problema generației optzeciste se dizolvă în marea temă a postmodernismului. Ion
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
dintre ei a studiat filozofia. Un context sau altul i-a legat de un filozof care ar putea fi considerat maestru spiritual. Dar ,,autodescoperirea" profunzimilor e legată de o adâncă dereglare, de o ieșire în afara normalitățăii curente. Cei mai expresivi exploratori ai profunzimilor, cei care au scris sub amenințarea autodistrugerii au fost Hölderlin și Nietzsche. Ei sunt eroii care inaugurează și sfârșsc acest secol, sub semnul maladiei/ dereglării care îi întemeiază astfel. Dacă zguduirile culturale marcate de Nietzsche și Hölderlin au
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
înfășurate-n staniolul justiției republicane// sub fereastra șomerului înghețată/ un cîine comunitar roade un os/ azvîrlit de preotul reconvertit la creștinism" (Crăciun 2001). Pescarii se întorc nu doar cu mîinile goale, "îmbătrîniți și gîrbovi", ci și cu "opțiunile politice schimbate", exploratorii care, "înaintînd vitejește ziua și noaptea", ajung la locul unde socotesc că vor întîlni "mesajul strămoșilor", găsesc doar "o pălărie roasă de molii", mesagerii "veștilor bune" nu se mai pot recunoaște după risipirea negurii, întrucât "eram cu toții/ democrați surdo-muți". În
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
la rândul lor minoritari, își încărcau partiturile cu recolte ale unor stiluri și tehnici de compoziție muzicală din diverse epoci, și aceasta sub privirile furibunde ale avangardiștilor, ce atacau din toate părțile în numele insolitului și noutății absolute. Compozitori-peregrini, misionari, conchistadori, exploratori sau pelerini dădeau din coate, făcându-și loc într-o pădure a tendințelor și direcțiilor cu o topologie ce s-a răsfrânt totdeauna în coeficientul de primenire a limbajului muzical. Astăzi suntem martorii unei plictiseli generalizate, unui soi de je
Plictiseală generalizată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14501_a_15826]
-
regional cu accente fundamentalist hinduiste) - carte patetică și palimpsest, care a obținut premiul Booker în 1995 - ar putea fi subtitrată recviem pentru ciocnirea civilizațiilor. Lumile se înfruntă, se devoră unele pe altele și dispar. Povestea de familie spusă de descendentul exploratorului Vasco da Gama, născut cu defectul de a îmbătrâni de două ori mai repede decât ceilalți (metaforă, declară Rushdie într-un interview, a propriei sale situații, fiindcă datorită fatwei fostului ayatollah a devenit el atât de conștient de limitele vieții
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Vremea amintirilor rank McLynn este cunoscut ca un biograf de succes al ultimilor ani - cu interese dintre cele mai variate și mai surprinzătoare: Napoleon, Robert Louis Stevenson, Mexicul, cu Pancho Villa și Emiliano Zapata, Africa, prin descoperirile celebrului explorator Stanley, ori peisajul psihic al Elveției prin cartografierile abisale ale lui Carl Gustav Jung. Fostul funcționar cultural al Consiliului Britanic, devenit ulterior cadru universitar, obține în 1985 Premiul Cheltenha pentru Literatură și se bucură cu fiecare carte de cronici măgulitoare
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
se scălda niciodată în același râu și cu Empedocle, magicianul, fizicianul, care, de curiozitate poate, avea să se azvârle în vulcanul Etna în plină erupție și din care se zice că nu i-ar mai fi rămas decât sandaua - ... doi exploratori, vasăzică, doi prozatori, și ei, științifico-fantastici, dacă ne raportăm în continuare la intuițiile nietzscheene... Conținutul acestui adevăr, provizoriu, descoperit pe malul severului lac german Sils, adevăr el însuși interpretabil, relativist deci, după însăși credința filosofului tragic, este, cum se știe
Învierea ca veșnică întoarcere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14140_a_15465]
-
categorii de scriitori (structural, probabil, clarificarea este valabilă și pentru perioadele anterioare, chiar dacă nu întotdeauna cei în cauză s-au putut manifesta în funcție de adevărata lor natură). Prima categorie este aceea a ";vizionarului literar, specialistul în universuri imaginare, fabricantul de fantasme, exploratorul labirintului interior. Dacă vreți scriitorul cu capul în nori" (p. 123). Este vorba de o categorie de scriitori esteți, adesea onorabili, respectați de toată lumea, care fac abstracție de realitatea politică a vremii și de dramele care se petrec adesea chiar
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
în conflict cu principiul autonomiei esteticului. Sunt niște minusuri ale literaturii postbelice, un balast care o va condamna la minorat, sau, dimpotrivă, șansa ei de originalitate, eticheta cu care va intra în istorie? Paradoxale au părut, la început, toate direcțiile exploratorii ale artei care, în timp, s-au dovedit fecunde. Și nu e exclus ca recuperarea adevărului în termeni de operă să fie un punct de răscruce în evoluția conceptelor estetice. Interpretarea "fără sfârșit" Problema este, de fapt, de a formula
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
Personajele celebre au fost imaginate pornind de la un model a cărui viață a fost chiar mai plină de aventură decât rezultatul literar. De pildă, născocind profesorul Tournesol, Hergé s-a inspirat din profesorul Picard, savant și inventator de renume, primul explorator al stratosferei, descoperitor al marilor adâncimi marine cu ajutorul batiscafului, despre care se povestea că "umblă cu capul în nori" (numai bun de "bază" pentru un savant distrat). Pentru crearea lui Vautrin, Balzac s-a inspirat din viața unui anume Vidocq
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
D.H. Lawrence sînt scriitorii britanici pe care orice istorie a romanului modernist european îi va instala în fruntea ierarhiei, fixîndu-i de asemenea într-o opoziție întrucîtva artificială, dar folosibilă ca punct de plecare într-o discuție: inovatorul în domeniul formei, exploratorul resurselor limbajului (primul) și producătorul de mari mutații în planul conținutului, specialistul în descompunerea și explicitarea resurselor umane de spirit și senzualitate (ultimul). La Editura Polirom a apărut anul acesta, în colecția Clasicii modernității, unul dintre cele mai discutate romane
Masculin și feminin by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15213_a_16538]
-
Val Gheorghiu O frază precum "Casele frumoase au o geometrie simplă: te orientezi numaidecît" întîlnită în recentul roman al lui Antonio Tabucchi îți resuscită brusc uitate vizite (aranjate, întîmplătoare), îți ațîță noi curiozități exploratorii. Totul e ca prima impresie să rămînă și cea determinantă, pentru că, de cele mai multe ori, repetarea vizitei în aceeași încăpere tocește cumva acuitatea percepției, iar diagnosticul suportă (motivata) aproximare. E un transfer inevitabil în cazul meu dinspre expozițiile de artă, acolo
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
ca viața să pară cu adevărat frumoasă și memorabilă. Oamenii veneau la Piatra Comorii pentru că fuseseră printre primii ei descoperitori. Veneau să-i vadă pe ceilalți temerari și să simtă gustul unei fericiri spre care tânjește orice suflet omenesc: bucuria exploratorilor. Leonard adunase suficient material pentru film și se gândea deja la miile de accesări de pe Youtube. Și în timp ce decupa bucățele care i se păruseră mai apetisante, ferestrele se zguduiră lovite pe neașteptate de stropii unei ploi hotărâte. Mai întâi, se
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
orice aventură pe cont propriu se termină c-un faliment? Ce treabă avem cu Europa, când la noi acasă ne simțim atât de bine, cunoaștem pe toată lumea, găsim soluție la orice problemă? Cu insignifiante excepții, n-am dat nici mari exploratori, nici cuceritori și nici personalități obsedate de schimbarea lumii. N-am reformat nimic și nici nu ne interesează să reformăm. Între Calvin și Teoctist, mergem orbește pe mâna arăpașului, și nici nu ne trece prin minte să ezităm între modernitatea
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
Bibliografia literaturii franceze din secolele XVI-XVIII, lucrare impresionantă de 5000 de pagini, comentată astfel de Pavel Chihaia: „...reprezintă un excepțional instrument de lucru, cu documentare exhaustivă, niciodată egalată (...) o realizare pe care numai un cărturar cu erudiția și vocația de explorator al unor domenii uriașe de cercetare ca Al. C. , putea s-o ducă la bun sfârșit.” Foarte legat a fost eruditul român de literatura italiană (a tradus în franceză Divina Comedie), de literatura spaniolă și de Spania, unde a și
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
fine, tipărind Patmos și alte șase poeme (1933), Ilarie Voronca va mai atinge un punct maxim al scrisului său, în care onirismul suprarealist e fructificat cu rafinament într-o lirică vizionară, de așezat undeva între transparențele eluardiene și orizonturile de explorator solemn ale unui Saint-John Perse. Pe întreg acest parcurs, Voronca a fost consecvent cu sine, în sensul că a propus noi și noi variante ale unui “imagism” ilustrativ pentru ceea ce am putut numi cândva o “poetică a metamorfozelor”, dusă până la
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
cu adevărat, liber. E ca atunci cînd compui, cînd slobozi sunetele pentru a se aduna în cete de simboluri înșirate pe foaia cu portative. Compozitorul e aidoma unui călător. Un călător deghizat, după cum constata cîndva Radu Enescu, în pelerin, misionar, explorator, conchistador ori peregrin. Cinci ipostaze ireductibile ale oricărui călător care știe întotdeauna de ce umblă, dar uită uneori ce anume caută. Cinci ipostaze care permit substituiri reciproce atunci cînd călătoria rezervă o suită de mici suplicii: ți-e prea cald sau
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
și Perotinus, pînă la cele deținute de Mahler și Debussy. La rîndul lui, compozitorul-explorator este mînat de un singur gînd; caută anume ceva: un timbru nou, o nouă formă de relief sonor. Originalitatea (ca și modernitatea lui) este autotelică, consubstanțială. Exploratorul a fost, probabil, cel mai caracteristic dintre compozitorii-călători ai secolului 20. El a defrișat în mod constant doar o parcelă din marea junglă fierbinte a muzicii, străbătînd un teritoriu totuși limitat, cu mijloace dintre cele parcimonioase, oricît au fost ele
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
virtuală; e avid după impresii, pe care le adună din toate muzicile întîlnite pe drum. Originalitatea lui este, prin urmare, analiză și sinteză. Postmodernismul a legitimat din plin identitatea compozitorului-peregrin, descătușîndu-i apetența totalizatoare, globalizatoare. Liniile strîmbe ale caricaturii desenate de explorator s-au mai îndreptat: la început un crochiu, apoi un tablou și, de ce nu, o frescă. Toți acești călători sunt, în fond, niște music-trotteri, ce au străbătut în lung și în lat drumurile muzicii savante, marcînd traseele numeroșilor turiști, alias
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
o existență ne-explorată care seamănă a vis. Intrări și ieșiri prin care orice creator și-a exercitat dreptul la geniu, la imaginațiile lui bizare, la magnificele sale extravaganțe. Nu e musai ca un compozitor să fie exclusiv pelerin, misionar, explorator, conchistador ori peregrin. Dimpotrivă, practica muzicală, cel puțin a ultimului veac, a promovat specia creatorului cameleonic, în stare să gliseze amiabil, pe parcursul existenței sale componistice, de la o ipostază la alta a călătorului. Aceasta chiar dacă istoria muzicii savante a afișat o
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
sau mode) ce au purtat în sine necesitatea de a le urma, precum și imanența capricioasă și uneori despotică ce trăiește din schimbare și se hrănește cu noutăți. La început a fost modelul (sau moda) compozitorului-pelerin; a urmat compozitorul-misionar; apoi cel explorator, pentru ca ultimele două model e (mode) să se identifice cu ipostaza compozitorului-conchistador, respectiv, peregrin. Și nu neapărat că ceva a fost foarte rău, de vreme ce aceste modele (mode) s-au schimbat de-a lungul evoluției muzicii savante, ci poate că un
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
idee despre profesionalizarea romancierilor. La ce ne mai poate folosi acest dicționar? E o sursă de informații cu posibilități multiple de prelucrare și interpretare, îndeosebi în aria tematismului și a sociologiei, dar și din alte unghiuri nebănuite. Civilizația romanului solicită exploratori specializați și devotați. Structura articolului lexicografic permite cumularea multor informații utile: ediția princeps, locul apariției, editura, anul, numărul de pagini, eventuale apariții fragmentare în reviste, rezumat, alte ediții, traduceri, premii, referințe critice. Spațiul cel mai mare este ocupat de descrierea
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
de negândit - și n-ar soluționa nimic. Ar da, în schimb, apă la moară acelor urâcioși, roși de insatisfacții, trăind numai în dorul justiției, ținuți în viață doar de dârdora vindictei la adresa celor ce au reușit strălucit în viață, norocoșii exploratori ai Eldorado-ului post-tranziției. Cei ce s-au chivernisit pentru mai multe rânduri de vieți - asta merge - neplătind deloc, nicicând, mereu încasând, realizând fabulosul perpetuum mobile. A face vreo legătură între acești îndrăzneți bărbați, întreprinzătoare femei și fenomenul corupției - pe
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
substitut al naratorului dar și al Scriitorului, își dă seama intrigat că nu știe "cine era, cu adevărat, cel mai neobișnuit om pe care-l întâlnise vreodată". Avea aparențele derutante ale unui militar în Legiunea străină, dar și ale unui explorator dintr-o expediție științifică. Era câte ceva din toate acestea, dar și mai mult decât atât. Era filosoful, căutătorul adevărului ultim, un ins dotat cu o inteligență excepțională. Sey Mondy are o megalomanie dubioasă, când de demon distructiv, când de creator
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
volum alături de Nopți la Serampore - ambele publicate pentru prima dată în 1940. Vor fi note introductive pentru o posibilă lectură, ale cărei argumente și conotații pot fi dezvoltate. Nu intenționez să detaliez în notele fugare care urmează identitatea reală a exploratorului sas Johann Martin Honigberger (1795-1869), născut la Brașov, devenit medic, etnograf, botanist și farmacolog, angajat într-o senzațională aventură asiatică. Personajul fabulos, "unchiul din India", greu de definit pe scurt, existase în realitate, după cum o documentează și o recentă ediție
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]