47 matches
-
a-și certifica atașamentul la propaganda comunistă și la regimul de ocupație ce-i constituia suportul. În ce măsură a funcționat, dacă a funcționat, bufoneria sa în asemenea condiții? Putem vorbi oare de o bufonerie expiatoare a Divinului, care i-ar fi expurgat conștiința de atitudinile puțin onorabile, adoptate sub imperiul vădit al oportunismului, așa cum au încercat unii comentatori "pudici"? Firește, postura bufonului e una de inconformism, de protest. N-am putea nega o anume ambiguitate a unor texte encomiastice ale autorului Scrinului
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
inconștient cerebral (sau al automatismelor) - precum la Marcel Gauchet, fie totalmente - chiar dacă cel mai adesea nedeclarat - abolită. Asemenea fenomene iau naștere într-o societate depresivă, într-o societate în care psihiatrii înșiși sunt nevindecați și asimilați, iar conflictul - interior - este expurgat; interioritatea nu doar că nu va fi explorată, dar va fi chiar abandonată. Pandantul acestor soluții-minune îl reprezintă - și Roudinesco schițează convingător istoricul unei atari involuții - șamanismele, spiritismele și ocultismele de tot felul, similare ca resort și uz cu hapurile
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
importante prefaceri. Și cele care nu au dispărut cu totul, au devenit aproape de nerecunoscut tocmai din pricina acestui sever proces de conversiune. Retorica exterioară, fie ea și legată strict de buna funcționare a formei, a fost lăsată undeva în urmă, imaginea, expurgată de orice descriptivism, a devenit mai degrabă rezultatul unei concentrări maxime și al unei interogații mentale decît consecința unui dialog nemijlocit cu lumea din jur, iar materia și tonul cromatic s-au convertit în semn imponderabil și în urmă crepusculară
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
Titu Maiorescu, Lovinescu, Goga, Iorga, Ion Barbu etc.; dacă ar fi să încercăm să dăm o listă cât de cât completă, am depăși cu mult un metru cub. Chiar și autorii acceptați de noul regim erau cenzurați: scrieri întregi erau expurgate, de pildă din Eminescu Doina, articolele politice - de altminteri poetul național era reprezentat în manuale de împărat și proletar prima parte, căci finalul nu prea cadra cu socialismul științific, de Junii corupți, și de câteva altele interpretate după șablonul oficial
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
lui Croh, în acele momente când semnele rezistenței culturale nu puteau să se manifeste decât în mod timorat, înseamnă a nu vedea rolul pe care criticul l-a jucat realmente în viața noastră literară.” Cu același respect al dreptei judecăți, expurgată de orice infiltrări ale umorilor negre, sunt conturate ferm și memorabil și efigiile unor George Ivașcu sau Geo Bogza, cel cu „mersul lui de inginer hotarnic șcareț măsura parcă latifundii literare proprii.” În general, caracterizările conclusive ale lui Ștefan Aug.
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
în mijlocul căruia căzusem ca o eroare" constată personajul narator din Întîmplări în irealitatea imediată cu acea liniște vecină cu perplexitatea care drapează, în doar cîteva cute ale simplității de expresie, cele mai complexe și contrariante dileme existențiale. Este stilul stăpînit, expurgat de lamento-uri și clișee patetice al lui M. Blecher, de la a cărui moarte se împlinesc, la sfîrșitul acestei luni, 65 de ani. Născut la 8 septembrie 1909 în familia unui negustor de porțelanuri, M. Blecher urmează școala primară și
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
tot latinește; și era mai mare hazul: cu niște cuvinte, complet uscate, lipsite de vreun miez real, ca niște melci băloși ce și-ar fi lepădat de mult cochiliile, lăsându-le în urmă în soarele torid al deșertului unei existențe expurgată de orice conținut. Fără a exagera prea mult, nu ar fi fost câtuși de puțin de mirare dacă primele lui cuvinte, ale lui, ale lui Cezărică, - cum își botezase băiatul - fuseseră, ca prunc, ...mater și pater!.. Până și plânsetele, țipetele
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
de idealitate a existenței, Adrian Marino ni se înfățișează ca un pragmatic decepționat de doza de raționalitate insuficientă a idealității. Problema d-sale nu e visul, viziunea corectivă, ci, dimpotrivă, raportul nemijlocit cu un real abordat în datele sale intrinseci, expurgat de toate ingredientele "literaturii". Mentalul d-sale realist este, așa cum singur recunoaște, incompatibil cu orice formă de "poezie". Să revenim însă la evoluția ideilor lui Adrian Marino, după divorțul d-sale de "literatură" (inclusiv de "ideile literare"!). Dorind a se
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
de sticlă se definește ca o scriere autentică, prin zecile de secvențe alăturate ca în orice scriere de acțiune!, cu mai puțină originalitate din cauza infiltrațiilor teoretice, stringent de vizibile. I-aș apropia scrierea de unele romane ale lui Nicolae Breban, expurgat de anumite pasaje sau chiar capitole întregi. Pentru latura psihologiei aplicate în literatură, lui Ion Catrina îi pot sta la dispoziție alte romane ale lui Augustin Buzura. Continuarea în "ciclul" psihologic nu se poate face decât după o documentare serioasă
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
această operă însăși". Sublimă nouă întruchipare a operei, grație unui vampirism nu al criticului, ci al operei, care supraviețuiește absorbind sîngele moral al celui ce-o trece prin cifrul personalității sale, asigurîndu-i resurecția. Istoria nu va fi în măsură a expurga de azi pe mîine tarele noastre caracteristice - Despre trecutul literaturii noastre și viciile "contactului nostru genuin cu valorile estetice" v-ați exprimat în mod repetat și generos. Pentru prezent, am putea vorbi și despre o oboseală a începutului de secol
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
endemici, de sorginte nu doar comunistă ci și fanariotă ori chiar cu mai lungi rădăcini balcanice, ale obștii noastre stigmatizate de un set de moravuri dubioase, între care oportunismul nu ocupă ultimul loc. Istoria nu va fi în măsură a expurga de azi pe mîine tarele noastre caracteristice. Putem să ne facem că nu le vedem, să ne complacem în ele "făcîndu-ne că lucrăm", conform memorabilei vorbe atașate bardului, împotriva lor, sau, la fel de bine, putem să le vituperăm cu mînie cioraniană
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
consonanță cu specificul asumat de Chapitô, cele vreo trei ore de spectacol s-au concentrat îndeosebi asupra componentelor de magie, vrăjitorie și funambulesc din capodopera lui Mihail Bulgakov. Personajele ce dau numele romanului erau vag schițate, în timp ce episoadele biblice fuseseră expurgate. Elementul-cheie al montării l-a constituit spațiul de joc informal: Muzeul Electricității (adăpostit de fosta uzină electrică de pe malul Estuarului Tejo). Spectatorii erau invitați să parcurgă imensele hale, iar actorii-acrobați-jongleuri-clowni-dansatori evoluau printre conducte, cabluri electrice, pasarele, contoare, tuburi, țevării, balustrade
Frânturi lusitane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9484_a_10809]
-
au ocupat impresionant de mulți oameni de cultură ai secolului nostru, rezidă din uimitoarea ei vitalitate, evidentă și pentru un nespecialist în politologic. Un "Machiavelli contemporanul nostru" ar fi un subiect extrem de generos pentru un astfel de specialist. Frazele florentinului, expurgate de exemplificări, devin maxime. Ele sînt prea numeroase spre a le propune aici, prea incitante ca să le neglijăm cu totul. Demnă de interes e, de exemplu, arta principelui de a-și regiza faima. Provoacă opozanții "să întreprindă o seamă de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se realiza acum în cheie literară. În legătură cu limbajul latinizant și neologic al Peregrinului..., s-au purtat discuții ce apar astăzi de o perfectă inutilitate. Editori dintre cei mai inteligenți și mai bine intenționați au publicat cartea în variantă "îmbunătățită", adică expurgată de latinisme, chipurile pentru a-i facilita lectura. De fapt, latinismele și alte neologisme utilizate de Codru Drăgușanu reprezintă farmecul suprem al textului și oferă, spectaculos, marca personalității autorului. Neologismele din Peregrin... se modelează după o stilistică proprie, transformîndu-se într-
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
Simionescu? Autoarea ne explică în „Argument”. A constatat că M. H. S., scriitor intrat deja „în canon”, este unul despre care s-a scris imens, însă dispersat. Nu beneficia de o lucrare „monografică”, de o cercetare ordonatoare a operei întregi, „expurgată de orice partis-pris-uri”. Situație în care se aflau, de altfel, și ceilalți componenți ai familiei lui literare, „târgoviștenii”, și ei mult discutați însă tot nesistematic. Și despre această „școală” care a întruchipat, consideră Gabriela Gheorghișor, „ipostaza postmodernismului «de seră», hiper-manierist
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
lor într-un univers poetic coerent. Erosul, natura, tribulațiile ființei umane sau Divinitatea constituie arealul tematic al acestei cărți de o percutanță metaforică și ideatică remarcabilă. Versurile transcriu un hieratism al gesturilor impalpabile, o mistică sui-generis a unor stări existențiale expurgate de orice imixtiune a realului impur. Accentele aglutinante ale unei materialități opresive sunt topite într-o retorică a diafanității, iar meditația asupra ființei și a rosturilor sale în lume își esențializează direcția, depășind enunțul periferic și atingând registrul unei reflexivități
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4723_a_6048]
-
Gabriel Coșoveanu Mirel Brateș, Alibi cu Rebecca, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2012, 114 pag. O viață cuprinsă între nevoia ireductibilă de independență, înregimentarea în aparatul securistic al regimului comunist și înclinarea spre autocomentarea demnă, expurgată de clișeele bovarismului, iată „conținutul” unui jurnal en miettes care funcționează romanesc. Avem un protocol epic, acela al jurnalului lăsat de cea mai tânără dintre cele patru surori ale mamei autorului, unde mărturisirile - aspecte erotice, de rang intim, sau, mult
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
ele repuse în circulație, fie și la mai mult de jumătate de secol de la prima ediție? Dar Jurnalul inutil al lui Morand? Avem și noi exemplele noastre: Cioran, Eliade, Noica. Imediat după 1989, câteva reeditări din cel dintâi au fost expurgate de pasajele compromițătoare, chiar la inițiativa autorului. Comparaison n’est pas raison: există o deosebire importantă între cărțile românilor și cele ale francezilor, despre care va fi vorba ceva mai încolo. Răspunsul la întrebarea de la care am pornit este împărțit
Ideologie și ură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4661_a_5986]
-
Mircea Nedelciu, Cristian Teodorescu, Aurel Maria Baros și... Nicolae Stan. Panoramarea reașezării valorilor de după căderea dictatorului, mișcare mai degrabă haotică, oricum cu aspect de status quo, are, într-adevă r, parte de pagini memorabile, cu atât mai vitriolante cu cât sunt expurgate de elansări moralizante în numele detașării temporale, asumate ca atare. Chipuri și roluri ale acelor ani controversaț i încă, și nu numai în manualele de istorie, se recunosc la tot pasul, uneori fiind folosite nume reale - Caramitru, Dinescu, în episodul electrizant
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
stilistic. Ca să atenueze trecerea de la un registru la altul, mai ales că e o himeră să speri confundarea cu ductus-ul originar, imersiunea în model rămânând tot o figură, Leon-Iosif Grapini optează pentru stilul indirect liber, cu frază pletorică, în speță expurgată de semne grafice și de alineate, care curge, năvalnic, acumulând aluviuni cu ingrediente punctiforme, importante, însă, pentru mersul ficțiunii. Aici descoperim și ușoara „capcană“ - căci se impunea una, la asemenea pact narativ „pe față“ - întinsă de interglosator, pentru că trecerea cu
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
forțele națiunii, dar ultima bătălie o vom câștiga noi, cuvântul meu și cuvântul dumneavoastră, astăzi și până la victoria finală, vor fi garanția acestei promisiuni. Hârșâindu-și scaunele, miniștrii se ridicară ca unul și, în picioare, aplaudară cu entuziasm. În sfârșit, expurgat de elementele perturbatoare, consiliul era un bloc sudat, un șef, o voință, un proiect, o cale. Așezat în fotoliu, așa cum i se cuvenea demnității funcției sale, președintele republicii aplauda cu vârfurile degetelor, lăsând astfel să se înțeleagă și prin expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sunt meniți să sugere prin răceala și transluciditatea lor ideea unei sexualități pure și a hermafroditismului platonician. Invocația magică din Ritmurile pentru nunțile necesare e de o mare elevație ă...î. În ciclul Domnișoara Hus poetul intră în folclorul suprarealist, expurgat de noțiuni. Conjurația duhurilor infernale este tot ce s-a scris mai turburător după Mihnea și baba ă...î. Facultatea de a defini memorabil este puțin comună ă...î. În ciclul Isarlîc, Ion Barbu profesează "balcanismul" luîndu-și ca linie de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sau luteraniza majoritatea ortodoxă românească a Principatului, spre a crea o contrapondere catolicismului, care găsea mai lesne un limbaj comun cu ortodocșii. Faptul acesta (al inițiativei reformate) nu știrbește cu nimic importanța celor două demersuri cărturărești, care au fost repede expurgate de deformări reformate și integrate efortului general al cărturarilor și oamenilor bisericii românești de a ajunge la o Biblie în limba națională. Biserica ortodoxă a știut să profite de aceste deschideri spre a-și afirma autonomia, autonomie la care o
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
capătă aripi, frazele vibrează. Poematică este însăși structura romanului, dar unele pasaje posedă o încărcătură lirică specială, putând fi izolate, asemenea unei strofe. Stancu e efectiv un copil al câmpiei Dunării și-și scoate - cum mărturisește - poezia dintr-o biografie expurgată de anecdotică. Se zbate în versurile lui o energie vitală debordantă; vocația poetică e trăită ca o nevoie imperioasă de fapte cu țel nebulos; un neastâmpăr obscur nu-și află cauza și se transformă adesea în tânjire dureroasă. Dezrădăcinarea sufletului
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
și artificios. O evoluție evidentă marchează Amor încuiat (1933), care anunță performanța epică din Calea Văcărești. În Amor încuiat, atmosfera cartierului evreiesc este surprinsă mult mai sugestiv, într-o acțiune mai densă și mai bine echilibrată, transpusă într-o narațiune expurgată de stridențe și artificiozități stilistice. Personajul central, Fuhn, este și el, într-un anume sens, condamnat să nu își poată împlini idealul erotic. Prin Calea Văcărești P. se încadrează într-o arie tematică specifică prozei românești, și anume realitatea insolită
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]