21 matches
-
structura să intimă, așa cum trecutul însuși îl trădează: pirateria era adevărată lui profesie, translata de la experiența marinăreasca umila, la postura despotica (cvasi suprarealista în unele momente). "Hospodarului" trimis de Poartă să "administreze" (recte să prade) o Valahie și așa secătuita, exsangua. Construcția dramatică destul de abila, combină monologul, secvențele statice, cu "scenă istorică" atît de dragă mai tîrziu lui Odobescu și urmașilor săi. Intrigă politică, împletita cu un fir amoros, uneori de scandal sau cu o tentă tenebroasa nu se împlinește într-
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
la care / ființa nu scade ca umbrele, nici prezența nu trece-n mișcare..." Parabole, balade, ditirambi, psalmi, sonete, elegii, invocații modurile cele mai variate se rotunjesc finalmente într-o amplă monadă cogitativă; însă prin insistența în filozofare fluxul liric devine exsanguu. Cicluri precum Cele șapte vămi ale văzduhului, Logosul, Psalmii la televizor, Cvadratura cercului și nu numai, dintr-un volum ori altul, pot ademeni pe puțini. O echilibrare fericită era de găsit în 1990 în textele sale de martor problematizant și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mai fi de ziduri între dorit și nedorit. Alunecând îndeajuns de răbdător de-a lungul unui zid ajungi inevitabil de cealaltă parte a lui, ca pe banda lui Moebius. Realitatea are volum, câtă vreme suprafețele sunt o doar o abstracțiune exsanguă. − Și cu nomazii noștri cum rămâne? readuse Rudi în discuție misiunea lor. Sincer să fiu, mi-e teamă că o locuire ce le-ar facilita afirmarea identitară i-ar și expune imprudent de mult. Au pățit-o rău prin Italia
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
însemna, în limba locală, origine. Rică încremeni. La chemarea etorki, tot sângele i se refugie din prezent în amonte, înspre primii ani ai copilăriei petrecuți în Navarra natală cu familia lui adevărată. Rămase în urma lui, pe scaun, doar un strigoi exsanguu și stingher, rătăcit penibil în sublunar. Auzise cuvântul când mama lui îi povestea isprăvile cavalerilor medievali. Nu rămăseseră, după invazia maurilor, decât o mână de rezistenți neînduplecați, retrași în munți și atât de gata de ieșirea din turbulenta lume a
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nu o unitate, dar o fuziune. Dar cuvântul „spirit” este obiectul unei inflații îngrozitoare (începând cu majuscula : „în numele Spiritului !”); „spiritualitate”, „spiritualizare” etc. - vorbe fără nici o acoperire. Toate categorisirile astea, „spirit”, „rațiune”, „intelect”, necesare desigur, au ceva schematic și generalizator, ceva exsanguu și vacuu. Ar fi de dorit să mai fie invocată din când în când și inteligența, care e o calitate individuală, reală și reconfortantă. Inteligența și sufletul, acestea sunt nivelurile supreme ale omenescului. De regulă, sunt omise în dezvoltările speculative
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
culturală” care să fie „o sinteză de românism”. Rubrici: „Vitrina literară”, „Instantanee literare”, „Aspecte sinoptice”, „Răsfoind revistele”. Poezia, de profil tradiționalist, se constituie, prin Teofil Lianu îndeosebi, într-o prelungire epigonică târzie a arsenalului liric eminescian, dar într-o versiune exsanguă, vecină cu platitudinea. Mai sunt prezenți cu versuri Traian Chelariu, E. Ar. Zaharia, Ghedeon Coca, Iulian Vesper. Publică proză Mircea Streinul și Teofil Lianu. Articolele cu caracter polemic aparțin lui Ionel Crețianu și lui E. Ar. Zaharia (Ghinionul premiilor naționale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288645_a_289974]
-
mai ales foamea erotică. E un joc ce se vrea inițiatic, regresiune spre „duhul” primar. Și, din nou, secvențe reușite, aici de o poezie grațioasă, orchestrate cu rafinament senzorial. Ludicul ia proporții în Aventurile d-lui Ionel Lăcustă-Termidor, parabolă sarcastică, exsanguă a lumii pe dos, mizând pe truvaiuri funambulești și paradoxuri împinse până la absurd, ca la Urmuz. Aceeași plăcere a evadării fanteziste, dublată de combustia la rece a speculațiilor auctoriale, se manifestă, într-o configurație insolită, în Orașele înecate. E o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
Existențele indivizilor își pierd dimensiunea genuină și par tot mai mărunte în decorul strivitor al unui Manhattan suprarealist, ridicat, nebunește, spre cer. Butaforia înlocu iește trăirea și, de aceea, adesea, personajele lui John Cheever lasă impresia de epuizare nervoasă, de exsangui nare, de prăbușire într-o viețuire mecanică, de zombi. Ima ginea a fost prelucrată de scriitor și în romanele reprezen tative (precum cele citate, din ciclul familiei Wapshot, unde Leander, Honora, Moses și Coverly ultimul, considerat un alter ego al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
inițială: "Ce cuțit oare, ar putea să taie lemnul creionului ca o ascuțitoare? Să-l taie fără să-l rănească, nici să-l doară, făcîndu-l numai să cliveze, într-o doară, ca plăcile de-ardezie (nu de gresie), - printr-o exsanguă progresie de sfredel care lasă,-n urmă, aripi de fluture și pudră de grafit" (ibidem). O identică năzuință de redempțiune s-ar spune că-i dictează bardului formula "îngropării" unor versuri în țarina prozastică. Ne îngăduim a reproduce textul cu
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
rubrica Ce ne pregătesc scriitorii, el își anunță fanii (printre care Cronicarul se numără) că au ce aștepta: Predate unei edituri bucureștene (dar fără, deocamdată, feedback): Istoriile unui matroz de pe Planeta Roz (descriere ludică, în versuri, a unui straniu univers exsanguu și bidimensional); Rebis (paisprezece holorime, a cîte, fiecare, nouă strofe, - melanj de biografism și alchimie). La sertar (mai bine zis: în folder): o autobiografie, în vers alexandrin, referitoare la un timp dintîi; un opuscul de prozopoeme, intitulat Prozariu; un caiet
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
și-l revendică nostalgic sau bovaric, și-l însușesc pe drept sau uzurpându-l și, deopotrivă,-s mistuiți pe "rugul" său. De-a binelea malefic și potrivnic el nu le este, însă, în roman, decât "fețelor palide", să zicem, - celor exsangui sau depigmentați, celor bălani, bălai și spelbi, anume candidei Ilinca Arnoteanu, lui Pantazi și cloroticei lui mame (cea suferind de hematofobie, - căci "dacă vedea sânge, leșina"). Aceasta ultimă, de altfel, e cea care (dar nu pentru că va fi "tras a
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
ultimul (în România literară nr. 24/ 1987) culant și el. Adevărul e că ambii critici admirau la Vasiliu ceea ce fusese de admirat, adică formula inițială, din Mona-Monada, care în următoarele cărți n-a făcut, din nefericire, decât să se perpetueze exsanguu. Li se întâmplă multor autori să „nu confirme” (e o expresie care-mi displace profund) aparenta excelență a începuturilor. Aici însă e vorba chiar de excelență. Slavă Domnului, Lucian Vasiliu n-a intervenit decisiv asupra ediției inițiale. Remanierile sunt în
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
Pentru că Nepotul lui Dracula nu o alegorie sadică. Nici, până la capăt, un roman parodic. Codurile de care acesta se folosește, răstălmăcindu-le, sunt atât de diverse încât exclud automat raportarea la un model unic. (Ceea ce ar fi, ca procedeu, perfect exsanguu și, în consecință, inadecvat unei cărți în care sângele țâșnește de peste tot.) De fapt, Mușina are ce are cu orice tip de discurs care s-ar putea preta oficializării. Așa se explică șarja la adresa semioticii (sunt delicioase paginile care transcriu
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
romanul, publicat înaintea alegerilor se constituie la un moment dat într-un eficace agent electoral - celebrul scriitor înțelege să deschidă între paginile volumelor sale, pentru cititorul occidental și nu numai, un defulatoriu. În epoca cinismului generalizat sau, dimpotrivă, a prudenței exsangue, pentru a fi perceput, un mesaj nou trebuie vehiculat de seisme. Numai hecatombele mai conving în epoca postavangardelor, numai turpitudinea hiperbolizată extrage individul din indiferența față de spațiul public, numai ticăloșia criminală mai scoate din amorțeală (vezi 11 septembrie 2001). Michel
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
găunoși, de comunism românesc. Mărturisesc că nu am, față de acest tip de demers, mai degrabă sanitar decât prozastic, o părere prea grozavă. Fiindcă ceea ce, înainte de prăbușirea regimului, avea conturul ferm al comandamentului moral, se transformă, imediat după, într-o destul de exsanguă opțiune politică. Care se pliază fie pe scriitura bolovănoasă a unui realism de tranziție, fie pe răzbunarea tardivă a carnavalescului pur și simplu indigest. Totuși, nu cred că, de vreme ce găsesc romanului destule calități, prejudecata mea e una, intelectual vorbind, malignă
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
Gheorghe Grigurcu Trecutul: o mirobolantă ficțiune descărnată și exsanguă pe care o modelăm afectiv, selectiv, stilistic (stilul e omul, nu-i așa?) pentru a o opune prezentului - timp brut, barbar, asupra căruia n-avem decît o prea limitată putere, așa cum îi opunem viitorul, o altă ficțiune, mai liberă, mai
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
niște sunete" etc.). Poetul vorbește, din când în când de boală și suferință ("pungile de sub ochi în care se ascunde/ toată boala mea mizerabilă"), de tânjiri nelămurite amintind vag de strămoșii simboliști cu pensionatele și spitalele lor populate de făpturi exsangue, fragile și vulnerabile, - numai că toată recuzita acelor repere de istorie literară a dispărut, ambianța e alta, a amintitei camere sau a curții de bloc, a încăperii de café-internet în care se poate consulta mizeria unei lumi întregi și retrăi
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
de la pensée, comme l'histoire tout court, pousse le sens du tragique jusqu'à l'outrance. Que ce soit la consommation sur le bûcher d'une foi dévorante des hauts pouvoirs géométriques de Pascal; le duel stupide, qui un matin exsangue, près de Gentilly, emporta Galois; ou le soleil satanique des pûbertés violentes, sublimant le génie de Rimbaud - bien avant que le soleil d'Harrar desséchît sa jambe - partout la même fin brusquée enlève ces demi-dieux à nos regards indignes. La
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
colectivitate decît sub imperiul unui șoc permanent dincolo de baierele bunului-simț, vorbelor frumoase, dincolo de orice esopism. Bădăran, Michel Houellebecq constată că În Occident bădăranul a dispărut și că desigur mulți tînjesc după el. În epoca cinismului generalizat sau, dimpotrivă, a prudenței exsangue, pentru a fi perceput, un mesaj nou trebuie vehiculat de seisme. Numai hecatombele mai conving În epoca postavangardelor, numai turpitudinea hiperbolizată extrage individul din indiferența față de spațiul public, numai ticăloșia criminală mai scoate din amorțeală (vezi 11 septembrie 2001). Michel
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
federației eu-ropene. Mai mult, nimeni nu se gîndea în 1918 să includă în Societatea Națiunilor o asociație europeană. Începînd din 1945 însă, dinspre partidele socialiste și democrat-creștine începe să se simtă un suflu european. Social-democrații, al căror internaționalism oficial este exsanguu, au conservat o oarecare ardoare meta-națională în ideea europeană, iar bătrîna social-democrație și-a păstrat încă imunologia dinainte de război cu privire la bolșevism, iar apoi la stalinism. Creștin-democrația se ivește în germene în Germania și Italia, pe rămășițele nazismului și fascismului, regăsind
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
un alt paradox al (sondării) opiniei publice - prin bâlbâieli, gafe, erori, extravaganțe geopolitice și dezbinare (toate dând celor care își mai amintesc crizele „Regimului Constantinescu” sentimentul că istoria se repetă), a venit prea târziu pentru a relansa o societate civilă exsanguă, diminuată prin extenuarea veteranilor („revoluția permanentă”, chiar una care reconstruiește capitalismul, nu poate dura la nesfârșit) și prin exodul sau blazarea unei mari părți a tineretului de bună calitate, care ar fi putut prelua ștafeta. Emigrarea sau „exilul intern” în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]