23 matches
-
înrădăcinate în iubire; el însuși a trecut prin dificultățile pe care cititorii lui le vor întâmpina în urcarea Scării. Sfântul Ioan a plecat de jos (de fapt, de la temeiuri), și de aceea, pentru el iluminarea nu va fi găsită în extazieri, ci în umilință, asceză și dragoste. Prin aceasta se evidențiază rolul unui monah care a plecat din societate nu pentru a se îndepărta el însuși de ea, ci pentru a construi, prin virtute și har, o punte de legătură între
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_teologie_si_viata_spirituala_partea_a_ii_a_.html [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
Mă acopăr / cu toate harurile / reliefurilor edenice / din crucea visului / să nu mai văd / cruzimea Lumii / izgonind în gol / Îngerii cuvintelor” (Chipul durerii). Deși un suflet exilat, ființa se lasă purtată de o stare de trezire a conștiinței, chiar de extaziere. Și-acest imbold transpare ca un „dor dureros de ieșire din sine”. Zeiască pare-această dorință de libertate din templul stabilității. Ființa aspiră spre culmile depărtărilor „care n-au chip și nume”, spre-acele trepte ale Inuabilului, aspirație (în)spre-acel „nimb
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 by http://confluente.ro/Nunta_cuvintelor_smerenia_cuv_marian_malciu_1376404583.html [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
nici să dai înapoi un flux de imagini, cum faci cu un teanc de pagini. Discernerea nu se face decât prin întârziere sau reconstrucție, iar judecata critică doar prin refuzul stimulului-răspuns. Doar autoritatea carismatică se folosește de flash-uri și extazieri emotive. Dacă supunerea și fanatismul se potrivesc bine cu imediatul, înflăcărările și freamătul transmisiunii în direct sunt incompatibile cu această deliberare colectivă decalată, prin intrmediul propozițiilor scrise, după un regulament comun și într-o incintă izolată, prin care un trib
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
conotații egalitare; și, atunci, am putea Îndrăzni o superbie interpretativă, denominînd un gînd mai vechi, după care „maiestatea”celor două personaje - fata de Împărat și Luceafărular fi concurentă și nu subordonatoare. Avem astfel două registre Încărcate cu aceeași potențialitate princiară. Extazierea „entzucken” urmează fazei vizuale „erblicken”. Privirea instaurează În nous-ul princiar un alt element fundamental, psihurgic, și anume ekstazul „ entzucken”. De la dervișii rotitori la Sfînta Tereza din Avila trecînd prin toată fenomenologia „dionysiacilor” atingînd sfera șamaniștilor tunguși, al vracilor medicine-men
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
comportamentului față de obiectul estetic e guvernat de alte idei, atenției particulare cu care privim obiectele estetice i se atribuie noi valori și i se pun la dispoziție noi instrumente. Admirarea omului sau a textului, sacralizarea sau monumentalizarea, aprecierea analitică sau extazierea vidă, sunt gesturi istorice, maniere colective prin care societatea legitimează angajarea într-un raport privilegiat de atenție. Close-reading-urile structuraliste presupun un alt stil al atenției față de, să zicem, focalizarea pe detalii din notele lui Ibrăileanu pe poemele eminesciene; după cum spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în următoarele volume - Cireș amar (1967), Călător fără vâlvă (1969) -, în care sunt consemnate de multe ori simple gânduri, dispoziții, cugetări fără vreo relevanță deosebită - aspirația spre o existență echilibrată, calmă, armonioasă, senină, netulburată de excese de luciditate sau afectivitate, extazieri în fața naturii, a forței vitale pure, eterne, dar și umbrite meditații despre îmbătrânire și moarte, cu rostiri înțelepte și eticiste despre imuabilitatea condiției umane și imposibilitatea comunicării esențiale între indivizi, despre neîncrederea în divinitate și în viața de dincolo („conștiința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
de lumină” în salba realizărilor sale scriitoricești, profesionale și, bineînțeles, personale. Titlul volumului, îmbrățLșat cu cerul, este o metaforă revelatorie, o arcuirea a ființei care se dorește „inimă înflorită / între cer și pământ”, între concretul pulsației ritmice a ființei și extazierea în fața misterelor lumii, spre care orice artist aspiră: „Vânez / între două lacrimi și-un zâmbet / între o iubire și două doruri / între infinit și viață...” Ceea ce fascinează la tânărul poet este vigoarea frazării, subtilitatea încrengăturilor contextuale, ritmul dansant al versului
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Imboldul corporalității ce-și impune instinctul în suflet se cere aici estompat și controlat. Trupul nu trebuie să urce spre spirit ci să fie doar trepta pe care acesta pășește în drumul său spre transcendență. Este posibilă o suprapunere a extazierii mistice peste existența în corporalitate numai sub spectrul unei depline aserviri a trupului scopurilor transcendente ale sufletului. Instinctul devine mut fiind împins către sărăcia metafizică a restrângerii numai întru supraviețuire. Eclipsarea trupescului de către ascendențele spiritului se dovedește mai fermă cu
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
lasă sedus și își orientează alergarea existențială spre noutatea enigmatică ce pare a-i conferi potențialități și stări superioare celor oferite de grația Divinității. Întunecându-se odată cu apropierea spre acea poartă dincolo de care așteaptă să-și întâlnească experiența unei supreme extazieri, spiritul corupt își uită ființa în tentacolele insuficienței ontice. Astfel, orice cucerire negativă, orice rău împlinit nu-i conferă plenitudinea dorită ci impulsul unui salt spre un nou rău. În căutarea unei totalități, el dobândește doar fragmente. În expediția spre
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
total neglijat de cel captiv în tensiunea fericirii sau a suferinței. Tocmai acest adevăr recunoscut de semenii săi îl respinge fericitul sau suferindul. Ambii nu observă propriu-zis propria experiență fundamentală sesizând constanta și uniformitatea temporalității, ci trăiesc exacerbat, pâna la extaziere această experiență. Așadar, cel străpuns și copleșit de ascuțimea durerii resimte presiunea ce stă să-l zdrobească ca una ce tinde la nesfârșit, ca o zguduire ce macină ontic fiecare palier al ființei sale amânându-și mereu consolatorul final. Suferindul
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
deschisă în templu, aderare ce reprezintă nivelul unei maxime tensiuni a întâlnirii dintre credincios și Divinitate. Dacă reculegerea mistică implică acceptarea întovărășirii credinciosului de către elementele primordiale templului și funcționalității sale urmată de impactul decisiv al conlucrării lor asupra conștiinței predispusă extazierii, atunci, care poate fi substanța relaționării dintre aceste elemente și transcendență? Ce conexiune pulsează teluric între paradigma care reunește ritualul, creația religioasă picturală și sculpturală, relicvele sacre, proiectul concretizat arhitectural și prezența divină ce se lasă surprinsă cutremurător? Într-un
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
absolut survenit prematur, desprinderea totală și saltul ireversibil spre transcendență. Însă, cel mai adesea, sincopele, decăderile, pasul în golul derizoriului și-al neputinței nu închid definitiv experiența mistică a unei conștiințe ce pășește în templu sub spectrul reculegerii și ratează extazierile credinței. Dimpotrivă, ele pot surveni ca încercări, drept baraje ce solicită efortul înălțării peste sine, obstacole purificante ce stimulează perfecționând autoprogresia spiritului astfel solicitat. De asemenea, aceste stări de viditate și descendență a sufletului survin și ca mărturie a frivolității
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Bernea și Teodor Moraru începuseră deja să se manifeste public, în pictura românească lucrurile intraseră încet pe o direcție oarecum normală. Propagandiștii anilor cincizeci își cam cheltuiseră avîntul retoric, loturile de tractoare sosite din U.R.S.S. nu mai făceau obiectul extazierilor cromatice, iar cei însărcinați cu verificarea șevaletelor și a pensulelor artiștilor suspecți, se cam leneviseră și ei. Ba chiar au apărut cîțiva tineri artiști care, pe nesimțite, au părăsit ogorul și imaginea de șantier și s-au impus cu autoriate
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
verde din Monceau, afară în tufișuri, "au jardin de Virginie" - îmbieri, hohote, drăcii. Orgiile pyrotehnice ale d-nei Lavarimère; trâmbițe, talgere, muzica militară a lui Gébauer și viorile lui Hullin!" Am vorbit despre demistificare și trebuie spus, fără a cădea în extazieri protocroniste, că romanul acesta devansează cu decenii viziunea critică despre Revoluția franceză a unor François Furet sau Jean-François Revel, istoricii contemporani care au văzut în iacobinism originile bolșevismului și ale dictaturilor proletare, cu toate practicile și instituțiile represive pe care
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
Bernea și Teodor Moraru începuseră deja să se manifeste public, în pictura românească lucrurile întraseră încet pe o direcție oarecum normală. Propagandiștii anilor cincizeci își cam cheltuiseră avîntul retoric, loturile de tractoare sosite din U.R.S.S. nu mai făceau obiectul extazierilor cromatice, iar cei însărcinați cu verificarea șevaletelor și a pensulelor artiștilor suspecți se cam leneviseră și ei. Ba chiar au apărut cîțiva tineri artiști care, pe nesimțite, au părăsit ogorul și imaginea de șantier și s-au impus cu autoriate
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
care intrau, pentru cumpărături frugale, doamnele și domnii pictați de Aman? Le mai găsim doar în vreun mucegăit ghid de început de secol, ca acesta, după care ni s-a tras un xerox: Caraiman, Regal, Capșa (și aici!), Kăbler, Bulevard. Extaziere compensatorie: dar ce, astea de-acum, incintele astea strălucind în curățenie și în lux, ce au mai prejos? Ce perechi superbe biologic, sportiv-despuiate, cu brațe și pulpe rumenite de soarele verii, intră în localurile astea, botezate amuzat-cosmopolit: Caffă Marlene Dietrich
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
poate tocmai acel un "nu știu ce" și un "nu știu cum" pe care se simțea în dificultate să-l exprime chiar cel care a fost Eminescu. Se vede că alcătuirea ei pămîntească emana acel "ceva" greu de prins între rosturile slovelor și, dincolo de extazierile romanțioase, dincolo de hiperbolele literaturizării, avea probabil un farmec care o detașa de celelalte femei. În orice caz, cei care au fost pentru un moment în anturajul Veronicăi s-au simțit obligați să consemneze ceea ce în expresie simplă și banală numim
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
Pavel Șușară Recenta expoziție pe care Alexandra Nechita a deschis-o la București - și mai apoi la Cluj -, ambalată în nesfîrșite extazieri oficiale și în suspinuri mediatice pline, cum se spunea, pînă nu demult, ,,de aleasă simțire românească", a readus în discuție gravele noastre probleme de psihologie și de comportament. Acest eveniment ne-a dezvăluit, așadar, încă o dată, acele bizare trăsături de
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
cu doi ani, care mă și lua uneori la vale pentru candorile mele de novice. în orice caz, Chihaia îmi impunea. Tăceam mâlc atunci când ne vorbea de ex. de pictorii tineri bucureșteni, ale căror ateliere le colindam în grup, cu extazieri și aere de clienți mofturoși, deși săraci lipiți.. O dată, ne-a dus lângă Biserica Krețulescu unde avea expoziție Trixy, Chehais, pictor modernist și balerin la operă, o figură cam excentrică a vremii. Nu am vorbit cu el niciodată, nu ne-
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
-mi vărs și eu aiciacum câteva străvechi reverii editoriale. Prietenii din branșă le știu de mult: iertare de tocarea măruntă, dar încăpățânarea e un specific măgăresc la care cu onor consimt. Și pe hârtie le-am pus nu o dată, spre extazierea - iute transformată în lamento neputincios (economicește) - a celor responsabili. Dragii moșului, oare de ce nu găsește nicăieri Măria Sa Acneicul valah un raft de librărie, subțirel-dar vioi, cu marile lecturi ale moralismului dintotdeauna? De ce mă lăsați umilit în FNAC-urile din Paris
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lui Noica să le atribuie o componentă metaforică neașteptată, dar cu un mare grad de arbitrarietate, încît interpretarea este, în cea mai mare parte, un produs al imaginației, ce eludează realitatea lingvistică. Nu se pot accepta susținerile sale expuse prin extazierile în fața limbii române care ar subclasa alte limbi europene sub multe aspecte. La fel, atribuirea prea multor corespondente latine pentru cuvintele a rosti, rost, rostire (în traducerea lucrării De magistro a Sfîntului Augustin) nu reflectă numaidecît o virtute, ci, mai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fi să mă las dulce-otrăvit de zemurile orgoliului, aș spune, repezit, că evenimentul anului ce se încheie a fost, pentru mine, expoziția personală de la Cupola, din octombrie: vernisaj înțesat cu lumea bună a urbei (și nu numai cu cea bună), extazieri pînă în pragul colapsului în fața Păsării paradisului, probabil mîrîituri breslașe (cum altfel!), comentarii scrise-audio-video, apărînd încă și acum, după două luni de la închidere. Să fiu serios! Evenimentul anului a fost retrospectiva Baba. Augustul senior al picturii care, după expoziție, a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
grăbită), în care intrau, pentru cumpărături frugale,doamnele și domnii pictați de Aman?, le mai găsim doar în vreun mucegăit ghid de început de secol, ca acesta, după care-mi trag un xerox: Caraiman, Regal, Capșa (și aici!), Kübler, Bulevard. Extaziere compensatorie: dar ce, astea de-acum, incintele astea strălucind în curățenie și lux, ce au mai prejos? Ce perechi superbe biologic, sportiv-despuiate, cu brațe și pulpe rumenite de soarele verii, intră în localurile astea, botezate amuzat-cosmopolit: Caffé Marlene Dietrich, Discoteca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]