5 matches
-
care o reprezintă în epoca noastră Camus împreună cu Montherlant, Malraux și Charles de Gaulle (poate cei mai mari prozatori ai Franței de azi), păcat pentru hermeneutul nostru. Dacă tema fericirii la Camus e înțeleasă de același hermeneut numai ca o exultație la miresmele și formele lumii exterioare, ce e de făcut? Fericirea pe care i-o atribuie Camus lui Sisif e fericirea dureroasă și gravă a conștiinței treze și a lucidității. E, o spune Camus, fericirea lui Oedip după ispășire. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
apere și să le conserve pe acestea din urmă tind într-un fel sau altul să repudieze, chiar dacă nu le abandonează, formele de viață proprii „civilizației”. Ceilalți sunt așa de epatați de saltul formidabil al tehnicii, trăiesc un fel de exultație, un soi de exaltare (pe care aș numi-o tehnolatrie), încât își închipuie că omenirea este în preajma unei mutații profunde în care vechiul concept de cultură umanistă ar fi perimat. — Vreți să dezvoltați? — Adică, într-un fel unii ne-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în camera de lucru, mănânc pe apucate, fie că scrisul merge neîmpiedicat, fie că, cel mai adesea, trebuie să reiau aceeași pagină de nu știu câte ori. Câteodată mă apucă disperarea, e ceva infernal. Dar până la urmă are loc o exaltare, o exultație comparabilă cu triumfurile erotice, răsplătind cu dobândă uzurară toate chinurile, exasperările și pierderile de încredere. „Cine m-a pus, cine m-a blestemat să scriu ? Ce rost are ?” - toate aceste vituperări sunt uitate atunci, sau rămân în amintire ca niște
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Începutul experienței pariziene, tânărul student se dezicea vehement nu doar de radicali, ci de Întreaga emigrație română din capitala Franței. Finalul scrisorii adresate fratelui său Constantin, la 6/18 octombrie 1852, este memorabil: „n-au nici un principiu, ci o simplă exultație; iaca ce-ți zice când vorbești cu ei: pentru trecut: trebuia să ne luptăm cu turcii și cu rușii, și chiar dacă ne Învingea (una ce se putea anevoie), Însă muream cu glorie și precum grecii la Termopile... etc... etc. Pentru
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
Îl sfâșie pe celălalt, Într-o pornire atavică de exterminare. Nu știu de ce acest spectacol, În loc să mă Îngrețoșeze sau să mă Înmoaie, cum mi se Întâmplă Întotdeauna când văd o picătură de sânge uman, Îmi dădea o stare dementă de exultație; mă uitam Încordat cum o fiară o doboară pe cealaltă, voiam să văd cele mai mici amănunte ale luptei, strigam isteric „Hai, Leul!“ și tropăiam pe loc, apucat de o febrilitate bolnăvicioasă, neînțeleasă, astfel că mama mea era forțată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]