36 matches
-
cariera lirică printr-o producție de “senzații moderne”, pusă sub semnul unui citadinism ce, în anii ’40, mai păstra o alură de noutate postsimbolistă. Racordarea la momentul istoric se făcea prin mijlocirea temei războiului într-o tonalitate oarecum camilpetresciană, îmbinînd exultanța vitalității cu atitudinea analitică: “ne vom iubi altfel/ decît eroii anemici ai cine știe cărui roman/ pentru că am învățat/ prin lecția tragică a războiului/ că viața trebuie trăită/ de o mie de ori mai puternic/ decît au trăit-o părinții noștri” (Războiul
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
ceremonial ludic, cu valențe ale carnavalescului, prin care existența empirică, gravă a obiectelor este suspendată, instaurându-se un spațiu al jocului și sărbătorescului, al libertății de mișcare și de expresie, în viziuni candide și exuberante și într-o "retorică a exultanței senzuale" (Al. Cistelecan). Poet contemplativ prin definiție, Emil Brumaru aduce în lirica românească de azi universul "iatacului", al copilăriei și al erosului grațios, într-o scriitură jubilatorie, carnavealescă și rafinată. Poezia lui Emil Brumaru a fost definită, pe bună dreptate
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
Vasile Tănase, din Dorohoi, Laurian Lodoaba, Lugoj-membru al USR , Virgina Vini Popescu, din Alexandria și Viorica Popescu Cojocaru, președinta Filialei Brașov a Ligi Scriitorilor, ne dezvăluie tensiuni adânci între spiritul credinței și anotimpul iernii. Revelația provine la acești poeți din exultanța confesiunii, viziunea fiind o formă de trăire intensă. Citind aceste nume, mi-a venit în minte aforismul lui Blaga, în care spunea, că poezia este spitalul cuvintelor. Proza din această Antologie este reprezentată de: Al Florin Țene, din Cluj-Napoca, Andreea
STARPRESS 2015 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382208_a_383537]
-
deja din belșug substanță amieliană. Pe parcursul unui scurt interval de timp - între 25 februarie și 4 aprilie 1846 - notațiile lui Russo consemnează stările sale de spirit aproape zi cu zi, modul în care trece cineva de la disperare la bucurie și exultanță perfect nemotivat, rămînînd între cei patru pereți ai camerei, împins doar de resorturi strict intime. Că viața unui om se poate reduce la frămîntările sale interioare, minim tangente la realitatea exterioară - Russo este în literatura română cel dintîi care o
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
frustă a unei alte primitivități încă nerezolvate, tînjind în subtext... Întreaga producție poetică a lui Aurel Rău stă sub semnul acestui impact intern ale cărui secvențe nu ies la lumină decît sporadic, preferînd o desfășurare discretă. Evitînd o sintaxă a exultanței, a rupturilor spectaculoase la treapta discursului, poetul e nu mai puțin marcat de o atare stare conflictuală pe care o putem urmări, mai curînd decît printr-o vizualizare directă, prin efectele sale. Acestea țin de o sensibilitate estetică, indusă cu
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
deja din belșug substanță amieliană. Pe parcursul unui scurt interval de timp - între 25 februarie și 4 aprilie 1846 - notațiile lui Russo consemnează stările sale de spirit aproape zi cu zi, modul în care trece cineva de la disperare la bucurie și exultanță perfect nemotivat, rămînînd între cei patru pereți ai camerei, împins doar de resorturi strict intime. Că viața unui om se poate reduce la frămîntările sale interioare, minim tangente la realitatea exterioară - Russo este în literatura română cel dintîi care o
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
pe stofa roșie a plămînului pe fildeșul argintiu al dinților mai precis al caninilor devenind astfel din extremitatea/ călcîielor pînă-n ultimul strat de ozon al creierului ființa poem domnul poezie" (ființa poem domnul poezie măscăriciul încă nenăscutelor generații poetice). Această exultanță supradimensionată, această bonomie urieșească are negreșit substraturi amare. Elocvent, e marcată deseori de o dureroasă ambiguitate: "vis visat de-adevăratelea curgeau mierea și fierea din versurile mele precum apele rebele din munții înzăpeziți" (ibidem). Dualitățile "vis și adevăr", "miere și
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
numai văzul și auzul sînt puse la contribuție (prin mijlocirea lor au loc inclusiv experiențele cele mai decepționante), ci și gustul și mirosul, afirmîndu-se net: "Cu luare aminte, sunetul înșeală, - parfumurile nu, deși par fumuri" (Il est de forts parfums...). Exultanța trăirii primordiale e aci izbitoare. Senzorialitatea ființei la treapta sa aurorală ori (chiar) animalieră e împinsă în față: "Glicinele, pe care le culege de pe rețeaua gardului de sîrmă sau de pe zid sînt dulci prin definiție. Noi nu le-am gustat
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
exorcizarea "lumii pe dos" care era societatea comunistă, inconsistentă, grotescă, mască a neantului pe care ironia sistematică o înlătură. Apare însă și o viziune "pozitivă", a "adevărurilor ultime", "o mare libertate a filosofării, un luxuriant peisaj simbolic și o anume exultanță în fața miracolului Creației", după cum observă exegetul, ce indică o "deschidere spre lume". După o confesiune a lui I. D. Sîrbu, romanul are ca adresă o vreme "în care exista încă speranță (anul de cotitură 1956)". Apreciindu-și scrierea drept un Bildungsroman
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
pe mișcare". Materia, în schimb, colcăie, luxuriantă, muncită de metamorfoze: "Călcam pe elefanți, pe șerpi,/ Pe guri, pe câte-un ochi de om,/ Pe felurite arătări/ După cum mi-apăruseră și-n somn." Poemul se intitulează Urme, tema este dramatică, în ciuda exultanței, odată ce destinul, precum și rostul urmelor este să dispară. Intenția ironică e evidentă, discursul liric aparține disputei, pledoariei, o anume prozaicitate e căutată, cultivată poate, vocea ce se manifestă agresiv, aparține unei feminități decise să-și impună singularul bagaj imagistic. Pe
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
moment al vieții. De asemenea, a omis în totalitate ultima și cea mai semnificativă simfonie pe care ne-a lăsat-o, Jupiter într-un strălucitor Do major, precum și finalizarea altor mari compoziții din anul morții sale: dansurile, Flautul fermecat cu exultanța sa, opera pentru încoronarea lui Leopold, La clemenza di Tito, concertul pentru clarinet și cea din urmă operă rămasă neterminată, Requiem-ul, pe care o probase chiar cu o seară înainte de moartea sa subită, de pe patul în care zăcea bolnav
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
le fi dat (prea) pe față în defavoarea perspectivei integrale, cu adevărat „riguros tranșată și traficată pe piața“ specialiștilor, în pofida unui „anume amuzament“, doar „ponderat“, căci își dă seama de împrejurarea că „mișcarea interioară a actului creator, cu toate supliciile și exultanțele lui, cu toate maniile și triumfurile lui“, ține de ceea ce, în esență, „nu poate fi diagnosticat“, „nu poate fi expertizat“. În filigranul paginilor apare totuși propria balansare a autoarei între contrariile „vinovate“, dincolo de autentificarea lor notarială, pe care le va
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
fi fost... beoțiană, nu-i așa?). Pur și simplu avea loc ciocnirea dintre două plăci tectonice ale unei mentalități, care s-a păstrat pînă azi, ale căror mișcări alcătuiesc o fenomenologie dintre cele mai demne de interes în arealul românesc. Exultanța naționalistă ori scepticismul etic (vezi Cioran, dar și reacția unor contemporani care întorc pe dos xenofobia, despărțindu-se pe un ton vehement de propria nație) ne vor însoți, după toate probabilitățile, și de-acum înainte, pentru ultima ipostază un punct
Caragiale între contraste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3691_a_5016]
-
convulsivă și dezarticulată ontic. Imaginația lirică debordantă a lui Dinescu așază în vers o imagine ironică și parodică asupra „comediei literaturii”, dar și un sugestiv tablou al lumii moderne, cu paradoxurile și antinomiile ei ireconciliabile. Neavând prejudecata realității, dar nici exultanța retorică a poeților ce nu-și transfigurează trăirile, Mircea Dinescu își învăluie versurile într-un halou alegoric și simbolic, nu lipsit de inserția ironiei și a instinctului ludic, dar nici de ecourile reflexivității și ale gravității etice. Trăind în orizontul
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
o atmosferă bacoviană inuntă versurile:Plouă mărunt de zile-n șir/Din răsărit până-n amurg,/Peste câmpiile-n delir/ În doruri apele îmi curg.(Joc de primăvară). Un optimism melancolic se desprinde din versurile lui Gavril Moisa. Revelația provine din exultanța confesiunii,vizunea fiind o formă de autoscopie a sufletului.În fuziunea contemplației cu meditația,poetul pune un strop de eleganță și demnitate, îndepărtând cu grijă manifestările intime ale crizei de sensul lor funabulesc.Atenția se îndreaptă mai degrabă spre valoarea
GAVRIL MOISA-ALERGÂND DUPĂ FLUTURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361351_a_362680]
-
o atmosferă bacoviană inuntă versurile:Plouă mărunt de zile-n șir/Din răsărit până-n amurg,/Peste câmpiile-n delir/ În doruri apele îmi curg.(Joc de primăvară). Un optimism melancolic se desprinde din versurile lui Gavril Moisa. Revelația provine din exultanța confesiunii,vizunea fiind o formă de autoscopie a sufletului.În fuziunea contemplației cu meditația,poetul pune un strop de eleganță și demnitate, îndepărtând cu grijă manifestările intime ale crizei de sensul lor funabulesc.Atenția se îndreaptă mai degrabă spre valoarea
ALERGÂND DUPĂ FLUTURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356790_a_358119]
-
meme”(Stilul esteomul însuși).Poeta Valentina Becart și-a consacrat un stil propriu, inconfundabil. În fața atâtor vicisitudini, poeta nu este o învinsă, ci o luptătoare de pe linia întâi, o biruitoare, câștigând, nu lupta, ci războiul. Deschizând cartea, citești cu acea exultanță și pasiune pe care ai vrea să fie mereu prezentă în inima și sufletul tău, cititorule! Profesor Vasile POPOVICI 21 martie 2012 Referință Bibliografică: Cronică realizată de Vasile Popovici volumului Obsesia deșertului , autor Valentina Becart / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN
CRONICĂ REALIZATĂ DE VASILE POPOVICI VOLUMULUI OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354680_a_356009]
-
butonul soneriei așteptând să cadă/ O duzină de stele/ Din trupul lucios al cerului". În prezentul volum o percepție acută a interiorității face ca proiectarea metodică a trăirilor să se reverse într-un discurs linear și persuasiv. Revelația provine din exultanța confesiunii, viziunea fiind ipostaze ale unor trăiri autentice: Cineva în apropierea mea pictează/ Și nu pot ști de ce lumile acelea mă privesc/ Drept în ochi''. Poetul conectează poemul la o tensiune înaltă și se lasă străbătut de atomii unei existențe
APOCALIPSA DUPĂ VALERIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358901_a_360230]
-
memoriei interioritatea tulbură a sufletului. Rafinamentul Doinei Drăguț stă în recuzita filozofică a poemelor, care nu sunt alceva decât ecourile unei meditații: „cel ce locuiește/între două țărmuri/răsturnând cu umbra/ în gloluri forme/ se îmiedică-n lumină / “(cel ce locuiește ). Exultanța nostalgică, imageria echivocă tagențiind cu două jumătăți, fanuloasă și cea reală, destramă certitudinile în reverie vagantă: „și pe un cer de gânduri/lunecă desăvârșit“. Poeta oscilează „între cer și cuvânt” cu un sentiment lucid, și logic, sensibil la temele grave
AL FLORIN ŢENE DOINA DRĂGUŢ – TIMPUL DINTRE VALURI DE LUMINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371590_a_372919]
-
cu adevărată devoțiune: operațiunea comporta, dincolo de interesul pur literar, o înaltă semnificație patriotică. Transpunerea este - prin metrică, ton și ritm - adaptată spiritului limbii române și aduce sonorități coșbuciene și, uneori, blagiene, urmărind să reproducă mai ales atmosfera de intimitate și exultanță liniștită a originalului. Traducătorul a îmbogățit versiunea românească a poemului cu substanțiale și erudite note explicative, redactate în spiritul celor ce îi aparțin lui Opitz (citate din clasici, referiri livrești) și, prin conținutul lor, edificatoare în problema etnogenezei și a
GAVRIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287178_a_288507]
-
cu simboluri ale glacialului și penumbrei, iar distanțarea și indiferența devin semnul de atenuare a exaltării. U. scrie și o lirică a participării frenetice la ritmurile universului, evocând viața elementară, fabulosul domestic și universul infantil, totul într-o tonalitate de exultanță și bucurie. Când se autodefinește, el își afirmă obârșia în autorii Mioriței, mod de a cinsti geniul popular creator. Balada Meșterului Manole devine de asemenea motiv poetic. În amplul poem Eminescu (1979) se apelează la o profuzie de imagini crescute
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
pe alocuri, „iacobin”, maximalist, inclement și neacomodant, publicistul T. a supărat pe mulți. Alții - de pildă, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Mircea Mihăieș - l-au apreciat la modul superlativ. Poezia lui Dorin Tudoran e paradigmatică pentru acest proces de trecere de la exultanță la intransigență și de la candoare la exasperare. Ea este chiar un grafic al transformării unui limbaj de mătase într-un limbaj de șmirghel și al saltului dintr-o realitate conceptuală ca utopie a limbajului într-una asumată ca infern existențial
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
singurei singurătăți” (Nici o concluzie). Și în Insomnii lângă munți (1989) autorul investește în viziunea poetică bine articulată și apelează la modalitatea aluzivă pentru a amplifica dimensiunea ascunsă. Balansul între viață și carte continuă, iar mecanismul poetic constă în „încadrarea unei exultanțe într-un halou nostalgic, precipitarea notației spre o intensitate vizionară și reculul în melancolie” (Al. Cistelecan). Imaginarul se îmbogățește cu forme geografice și dimensiuni astrale: munții, marea, cerul, pădurea, soarele, luna, cosmosul (care adăpostește „cuvinte noi”, ca pentru o continuă
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
bucovineni de a depăși barierele politice în vederea resuscitării tradiției culturale a provinciei, apariția O. coincizând cu reluarea activității Societății Scriitorilor Bucovineni. Rubrici mai importante: „Cronica literară”, „Gânduri”, „Însemnări”, „Reviste”, „Mozaic”. Înscriindu-se în perimetrul specificului literaturii bucovinene tinere, poezia îmbină exultanța de sorginte trăiristă, vitalismul și elanurile mistice cu cel mai cuminte tradiționalism. Semnează versuri Nicolae Tăutu, George Ionașcu, Dragoș Vicol, Neculai Roșca, Victor Săhleanu ș.a. Sunt prezenți cu proză Mircea Streinul, Mihail Ghiga ș.a. În numărul 4/1939 se lansează
ORIZONT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288581_a_289910]
-
trăsături, accente și perspective erau uzuale, dacă nu ubicue. Astfel, deși vibrația lirică izbutește să se vădească drept certă și autentică, roadele sale textuale apar ca fiind convenționale. Caracteristice poetului îi sunt tonul consecvent elegiac chiar și în momentele de exultanță, cenzurarea sentimentului în confidența elegiacă, reținerea și discreția, aplecarea statornică spre „melancholie”. Limbajul și tehnica expresivă ale acestei poezii sunt la fel de convenționale ca și zestrea ei sentimental-ideatică, fiind pline de ticurile, rutinele și clișeele metaforizării „șaptezeciste”, manierizate. În Arhivele cerului
BURICEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285956_a_287285]