35 matches
-
extrem de seducător și fascinant, fiindcă aceeași pripeală a avut-o și ca pușcăriaș - din primele zile să își aroge tot codul pușcărieșesc, fel de fel de lucruri pe care le făcea cu un fel de pripeală puerilă și exaltată și exultantă. Aveai impresia că intrarea lui în închisoare era un fel de intrare într-un fel de paradis amețitor, în care totul este foarte urgent și nimic nu poate fi lăsat în așteptare”. Aceasta este, la rândul ei, o mărturie zguduitoare
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) by http://confluente.ro/Centenar_steinhardt_nicolae_steinhardt_cezarina_adamescu_1342592826.html [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
de metal prețios fin al unui aliaj exprimat in miimi ultimii ani au văzut un salt modest în creșterea croazierelor fluviale le am în mine ca pe unul din cele mai mari bunuri ale vieții cuvinte ca peltast androgin și exultant sunt înlocuiri de acest gen și vor să fie mai degrabă sugestive decât definitive furnizorul de servicii internet a atașat următorul comentariu codominanța este fenomenul de interacțiune între două alele dominante care determină apariția unui nou fenotip dachau a folosit
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
de multă muncă dacă aș fi apelat la termeni inventați, dar nu am făcut asta. Totuși, în multe situații am fost obligat să înlocuiesc conceptele încă nedescoperite cu cele mai apropiate echivalente din secolul douăzeci. Cuvinte ca "peltast", "androgin" și "exultant" sunt înlocuiri de acest gen și vor să fie mai degrabă sugestive decât definitive. </citat> Deși are rolul de "traducător" al romanului său, ne oferă o privire folositoare în interiorul scrierii: toți termenii folosiți de Wolfe ("fuliginos", "carnifex", "taumaturg", etc.) sunt
Gene Wolfe () [Corola-website/Science/318032_a_319361]
-
decât orice altceva ce ar putea apărea în 1987... este sunetul oamenilor care încă mai încearcă, încă mai caută...” Într-o recenzie în care a dat cinci stele, Thom Duffy de la "Orlando Sentinel" a spus că piesele au „o putere exultantă” care, „ca și ramurile arborilor lui Iosua, se întind în sus în contrast izbitor cu mediul muzical sterp în care se află pe posturile de radio rock”. El a lăudat arta muzicală a membrilor formației, spunând despre ritmul dat de
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
acela al mormintelor antice, al ruinelor unor epoci faimoase. Lucrările sale expuse în sălile boltite de la Cotroceni rețin imaginea morții strecurata că printr-un praf fin, al timpului să zicem, în culori întunecate, dar deloc sumbre. Combinația de lumină și exultanta solară, specifică Italiei, si nostalgie a unor vieți și întâmplări încheiate și uitate de mult extrage de sub penelul tânărului artist lucrări care trimit cu gândul la impresioniști, desi tonurile sunt foarte diferite de cele din picturile acelora. Un fel de
Bogdan Vlăduță () [Corola-website/Science/319410_a_320739]
-
Toma. Pe poetastrul comunist îl va elogia ditirambic pe cel care și-a permis să rescrie Glossa și alte poeme eminesciene în variantă optimistă. Cu seninătate, afirmă: Dacă e vorba de diferențiere, încă de la început te-ai remarcat ca un exultant la viață, ca un poet al lumii și al bucuriei și dă-mi voie să desprind dintr-o Glossă a dumitale un adevărat strigăt de sănătate. (...) Încă de pe atunci erai un profet al astrului zilei, care e semnul muncii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din revelația propriei absențe Ă experiență a unui Narcis agonic și alienat: „Tot ce cred despre lucruri se rezumă în această formulă a unui reprezentant al budismului tibetan: «Lumea există, dar nu este reală»” (I, 332). De aici până la proiectarea exultantă în irealitate nu-i decât un pas. Cioran face acest pas Ă care nu e semnul unei deveniri, ci al unei permanente negări de sine, echivalente, prin rezultate, unei întemeieri de sine. Ce-i drept, irealitatea devine fascinație atunci când se
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Sugestia de feeric e obținută cu puzderie de puncte-flori (o descoperire a artistului) care ar trebui să obosească ochiul. Ciudat e că, până la urmă, obstinația stilistică se traduce în ceva insolit și aproape voios, în orice caz, de o decorativitate exultantă. O cercetare mai atentă te obligă să iei seama la darul de constructor al motivului, la suavitățile impresiei și nu în ultimul rând, la talentul de colorist.” (Tudor Octavian) Opriș Gheorghe 1912 2008 Pictor ,,Am pornit de la ideea de a
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
S. se menține în același univers rustic, iar expresia încărcăturii procurate de priveliștile câmpului și ale pădurii, de nori și de vânt, de apă, de cai, urși, vulpi, căprioare, păsări, de roadele gliei (grâul copt, poamele) nu e mai puțin exultantă decât în Poeme simple: „S-au copt strugurii. S-au copt viile./ Soare de toamnă. Culegem viile./ Lăsați copiii să vină la mine/ Cu sutele și cu miile,/ Să plece toți cu coșurile pline”. Apare, totuși, și o notă distinctivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
deseori și asprime, necruțare, mânie. Și totdeauna curaj. Ea se exprimă în elegii sau imnuri, dar niciodată în tămâiere și flagornerie. Ea presupune neapărat încredere și fidelitate, deci optimism, dar nu optimismul mincinos și laș al ipocriziei, ci optimismul uneori exultant, dar alteori dureros și chiar tragic al conștiințelor superioare. Așa e iubirea virilă și eroică a lui Jebeleanu: pilduitoare din acest punct de vedere ar fi cu osebire, dacă am putea totuși alege din această vastă carte în care nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Sugestia de feeric e obținută cu puzderie de puncte-flori (o descoperire a artistului) care ar trebui să obosească ochiul. Ciudat e că, până la urmă, obstinația stilistică se traduce în ceva insolit și aproape voios, în orice caz, de o decorativitate exultantă. O cercetare mai atentă te obligă să iei seama la darul de constructor al motivului, la suavitățile impresiei și nu în ultimul rând, la talentul de colorist.” (Tudor Octavian) Opriș Gheorghe 1912 - 2008 Pictor ,,Am pornit de la ideea de a
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
recombinării perpetue, pe care o spulberă din nou prin ironia parodică, foșnesc la tot pasul aluziile culturale, imediat caricate, golite de miez, invadate de referințele la tehnică, informatică, design, sport, rock and roll, suprarealism și motociclism, poetică de stroboscop deopotrivă exultantă și tristă, subversivă și autodisolutivă. Cartea Poeme de amor (1983) desfășura ca un penaj de păun barochizant disponibilitatea poetului, în tonalități ce mergeau de la Antichitate la trubaduri și de la Dante la Pâlnia lui Stamate. Prozaismul căutat și etalat cu voluptate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
treia carte, nicolae magnificul (2000). Inițial Ț. scrie imnuri în tonalitate orfică și, practicând „o retorică a adorației și extazului” (Constantin Sorescu), încearcă o nouă Cântare a Cântărilor pe fundal paradisiac, numindu-și iubita „surioară”, după modelul biblic. În nota exultantă a iubirii și tinereții, poetul se autodefinește: „eu sunt o sărbătoare fără sfârșit” ( Îmi pare că visez tot timpul, din volumul Sunt fericit că te iubesc). Paradisiacul provine din beatitudinea eului liric de a se regăsi într-o armonie universală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
mână și obrazul drept greu mutilate de un accident nenorocit. Singură Cora Irineu, suavissima atque optatissima femina, impecabilă făptură până la bijuteria rară a degetului ei mic de la picior, singură ea ar fi putut fi gratificată cu un omagiu deplin și exultant al prietenului nostru, eveniment care l-ar fi salvat, sunt sigur, din tot zbuciumul complexelor lui, de toate chinurile Îndoielilor și ezitărilor lui, l-ar fi Împăcat până la urmă cu sine Însuși și cu natura lui rebarbativă, l ar fi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Renaștere), cum și tainele bucătăriei ca expresie a unei civilizații proprii; aspect nou și curios În isto ria civilizațiilor și cu răsfrângeri strălucite În arta și literatura timpurilor; un aspect de civilizație a bunei stări În legăturile ei cu bucuriile exultante rezultând dintr-o practică Înțeleaptă și artistă a plăcerilor mesei, cu mâncarea și băutura omului din ainte și cu o lume dedată la petrecere, Împrejur. O asemenea bună dispozițiune senzuală și firească pentru tot ce Înseamnă bunul trai al vieții
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Opera, și nu fiindcă nu-i cunoșteam subsolurile, infern delec tabil al spasmurilor noastre amoroase de o clipă, răsunând de râsete și chicoteli, de gemete și oftaturi, de șoapte și țipete Înăbușite, de ritmice brusc Întrerupte - o Întreagă orchestrație veselă, exultantă, gravă a perechilor aflate aci În plin act al unei conjuncții sexuale trecătoare -, ci fiindcă mi se tăiau picioare le-naintea cutezanțelor imperioase ale acestei june copile cu ochi verzi și păr bălai, ca În povești. Alta se Încumeta a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
al acestei vieți „fenomenale”, dar ea o potențează extrem, În sensul că ea creează acea tensiune a existenței, care ne poate apropia de o congenialitate cu forța zeilor de a percepe prezentul. După cum vedem, la Nietzsche, „conștiința tragică” devine una exultantă: capacitatea cuiva de a percepe forța, unicitatea și misterul existențial, capacitatea omului de a se elibera de zei și de fatalitate, de a sărbători actul dionisiac al „beției de a fi”! (Vorbind despre artă, despre creație - care este, după Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Și se răsfrânge-n marea de spumă și d-azur / C-un cer ce-atâtea stele îl fac și mai obscur!” Meditația, volneyană, aduce în prim-plan moartea, stăpână impasibilă a marii treceri, dar tristeții îi răspunde, prin contrast, eternitatea exultantă a vieții. Sugestia de lunecare nesfârșită și de triumf al soarelui, transmisă în tablourile marine, capătă, în Conrad, o putere simbolică, de întruchipare a divinității („Oglindă minunată în care albastrul cer / Cu tot ce-i nuanță în splendidul eter, / Azur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
de sensuri, și căutarea unei „mitologii” a naturalului, în măsura în care natura înseamnă un îndemn la existență. Deschiderea spre lume, spre claritatea și rigoarea minții reprezintă „imperativele unui lirism care nu-și mai caută ființa în introspecție și mister, ci în sentimentul exultant al existenței” (Petru Poantă). Spirit cumpătat și reflexiv („iar gândul drept nu zboară, el se cerne”), poetul exaltă aforistic energiile puse în slujba umanității. Liricii senine, echilibrate și optimiste din primele volume, Centurile de siguranță îi adaugă zona mai gravă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285906_a_287235]
-
preciza "românismul este spiritualitatea care pune în acord cerințele vieții românești cu noua spiritualitate europeană"). Evident, dl Constantin Preda se delimitează răspicat de puncte de vedere ale unor noi editori ai lui Rădulescu-Motru (ca, de pildă, un domn Marin Aiftincă: exultant față de opiniile despre românism al filosofului interbelic), reținînd sensul vechi, originar al conceptului de românism. Mă voi referi mai încolo la aceste opinii ale lui Rădulescu-Motru, disociindu-mă și de prea acutele tușe ale d-lui Preda. Trece, apoi, prea
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
definitiv o miscare literară axată pe valorile seculare ale satului românesc pe care s-a străduit a le anihila. Mai puțin credibilă e imaginea unui sămănătorism transistoric, bazat pe ipostaze prea generale pentru a constrînge imanenta unui curent local, precum exultanta naturista, dezrădăcinarea, revoltă etc. Din simplă pricina că există motive care circulă pe culoarele deschise tematic între valoare și nonvaloare, între producții dintre cele mai diverse în timp și spațiu. Iar personalitățile pe care le-am putea socoti drept "suprasămănătoriste
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
exemplu, la Berlin, precum și în recenta ediție din toamna lui 2013 a Festivalului Internațional „George Enescu” din București, sub conducerea lui Lawrence Foster. Muzica este tratată în stil modern și are caracter rapsodic. Conținutul se bazează pe succesiunea câtorva episoade exultante ce se dezvoltă pe un fond tragic. Artistul însuși explică lucrarea astfel: „Topite într-o concepție unitară, temele acestei lucrări simfonice (o horă moldovenească preluată din repertoriul fanfarei din satul Zece Prăjini, două colinde transilvane, un joc muntenesc și unul
Noi partituri din crea?ia rom?neasc? by Lavinia COMAN () [Corola-journal/Journalistic/84304_a_85629]
-
experiențe similare le dă curaj. Totdeauna când "fugiseră" amândouă lucrurile au mers bine, s-au înțeles desăvârșit, au comunicat deplin. Erau și firi complementare. Chloé - copilăroasa, expansiva, versatila ("uimește lumea cu schimbătoarele expresii ale fetii"), trece repede de la depresie la exultanta, iubitoare de extravaganțe, de aventură, de risc, gata să se amuze din orice (că și prietena ei de altfel: "semănam în privința asta și considerăm că hazul este cel mai bun remediu împotriva angoaselor"). Lăură - în toate mai stăpânita, reflexiva, de
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
care-și căuta oile rătăcite"... Desigur, fiecare, citind cartea, plonjînd în cosmica ei limpezime, își imaginează un film propriu... Important este că filmul imaginat de Nicolae Mărgineanu nu a pierdut esențialul, timbrul profund al cărții, linia ei de forță: acceptarea exultantă a suferinței, înfrîngerea deznădejdii, bucuria sacrificiului, credința ca alinare și izbăvire. "Domnul e cu mine, deci nu mă tem de nimic; ce pot să-mi facă niște oameni?" sună versetul cheie, dătător de curaj. "Niște oameni" pot să facă, așa cum
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
tristețe". întrebarea și răspunsul la această problemă nu sunt noi. îmi aduc aminte că prin 1975, la liceul la care lucram, a fost invitat poetul Adrian Păunescu și unul dintre elevi l-a întrebat de ce sunt așa de puține capodopere exultante în literatura lumii. Poetul a răspuns ceva de genul: poate pentru că bucuria și armonia sufletească sunt socotite ca o stare de normalitate, iar literatura insolitează viața, nu i se suprapune, nu o copiază. Problemă grea, oricum, dar cam aceasta ar
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]