92 matches
-
e rușine. Ziua îmi îngheață picioarele chiar dacă țin focul aprins. Și atunci ce am făcut? Am tăiat o fășie de polietilenă cam de un metru juma'te pe care am înfășurat-o cum înfășurau înainte soldații moletierele, până sub genunchi. Fâșâie al naibii, dar îmi ține și de cald. - Și seara când o scoți, nu simți un frig subit ca și când ai avea picioarele goale, scoase dintr-odată afară la ger? - Așa e dom'le, de unde o știi și p-asta? - Poate
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_7.html [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]
-
dar apoi te-oi asculta cu ce vrei tu să mă întrebi. În timpul mesei, nu a scos nimeni niciun cuvânt, se auzeau doar lingurile de lemn care loveau străchinile frumos ornamentate, din lut ars, desfacerea cepei de frunzele uscate care fâșâiau sub degetele noastre și plescăirea apăsată a unchiului Mărin. Baciul s-a ridicat și a coborât în pivnița pe care și-o săpase în dreapta ușii de la intrare, în interiorul casei, acoperită cu un chepeng din scânduri, peste care erau bătute, pentru
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1440008846.html [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
de a se îneca, își agita aripile cu disperare, rotindu-se în jurul său, în timp ce, mult mai prevăzătoare, câteva furnici, coborau până la nivelul lichidului și apoi se ridicau grăbite deasupra tubului. O puzderie de grauri, ca o eșarfă zburătoare, întunecă cerul, fâșâind prin aer, pe deasupra, la auzul unui fluier ce venea de undeva din depărtare. Speriat, am ridicat privirile, urmărind ondulatoarea traiectorie a păsărilor. Undeva, în înaltul cerului albastru, pe care am continuat să-l privesc, chiar și după dispariția acelor grauri
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxxviii_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1340654359.html [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
model. Din spatele lor se iveau, treptat, siluete, imagini. Dacă aveai imaginație puteai construi filme întregi, scenarii fantastice. Imaginea se dădea peste cap, sunetul era doar un vâjâit, trebuia să ghicesc, să aproximez, să-mi folosec imaginația. Azi, puricii nu mai fâșâie și basculează abrupt și nesatisfăcător în imagine HD și sonor stereo, fără nicio tranziție sau preaviz. În dezbaterile televizate, se întâmplă să fie invitat și câte un specialist veritabil al problemei discutate. Invariabil, el murmură ca un lampion japonez aprins
Cum am renunțat la televizor by https://republica.ro/cum-am-renunc-at-la-televizor [Corola-blog/BlogPost/338167_a_339496]
-
mijloc de amuzament și de nostalgie de ce a fost odată ci o necesitate stringentă pentru acea parte o metropolei neacoperită de celelate mijloace supermodernizate de transport, mașini electrice, cu etaj, acoperite sau nu, autobuze de mărci celebre, ford-taunus-uri, care doar „fâșâie” când trec pe lângâ tine, etc. Un mijloc de transport folosit mai rar este un fel de de „cărucior”, cu două roți, pe care stai în picioare în față pe un fel de prag fără nici un fel de „apărătoare” pentru
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 by http://confluente.ro/Hai_hui_cu_tramcarul_prin_frisco_.html [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
coastele dealurilor, văioagele și râpele, străjuite de salcâmi înalți și drepți, cu coroane bogate. De altfel, întreaga priveliște participă, e vie, sub soarele suveran: „Alături, foaia lată și verde a unui fir înalt de porumb tresări deodată și începu să fâșâie singură, pâlpâind ca o aripă. Prin aer parcă treceau păsări uriașe și nevăzute, înotând în lumină. Pământul era greu și tăcut, iar căldura albă a soarelui apăsa.” (Fragment din cartea „Privind înapoi cu speranță”) CEZARINA ADAMESCU Referință Bibliografică: UN DRUM
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_1405499628.html [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
-i zice ni’ca, lăsându-l în treaba lui. Iar când dau față-n față, o țintuiește cu ochii straniu de galbeni. Parc-ar vrea să-i spună oarece. Și într-o dimineață, când biata curăța grajdul, năvăli și el fâșâind și dând ocol unei lădițe în care femeia punea la fereală mălaiul. Capacul și preajma cutiei aveau urme de mămăligă uscată. Arătarea sâsâi ca de obicei, legănându-și corpul subțiratic până femeia prinse de veste. Apoi se strecură șerpuind, piciorul
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1414918968.html [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
fie și un ochi de pisică, Și o cobză, neapărat un țambal, O labă de urs și o coadă de cal! - Dar ce ați spune despre o mână lungă? - Să o scurtăm...Și așa povestea ne ajungă! Să ascult cum fâșâie frunza în dungă Cât este toamna de lungă. Toc! Toc! Toc! Toc! - Bate Destinul la ușă? - Nu, dragă mătușă! Se întoarce Beethoven de la plimbare - Plecat acum un secol, mi se pare! Un sfârșit de mileniu, cu bani sau fără bani
TOC! TOC! TOC! TOC! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Toc_toc_toc_toc_.html [Corola-blog/BlogPost/351199_a_352528]
-
mai toți colegii își etalau fericiți blugii, am purces a căra după mine o stimă de sine tot mai aproape de moarte, pe zi ce trecea. Pe mine, căram oribila salopetă. Nu era doar urâtă, ci și groasă și grea. Și fâșâia înfiorător. Am scăpat de ea, după o vreme, când mi-a cumpărat tata dintr-un talcioc primii blugi, dar fantoma ei grasă și bleumarin, cu două dunguțe albe și una grena, pe piept, mă urmărește și azi. Nu mă caftește
Fantoma salopetei bleumarin by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19931_a_21256]
-
mai știu că le am, fiindcă nu le-am folosit niciodată. mai apare, în fiecare dimineață, fix în momentul în care încerc să mă decid cu ce să mă-mbrac. Scoate limba la mine, dintre umerașe, după care își extrage fâșâind trupul gras din șifonier. Se așează, picior peste picior, pe un fotoliu imaginar, își aprinde o țigară bleumarin, îmi suflă fumul în ochi și îmi face rânjind semn din cap: “Hai, îmbracă-te!”. Mă îmbrac, apoi îi cer tacit aprobarea
Fantoma salopetei bleumarin by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19931_a_21256]
-
mârâind. Deodată, din burta unui dinozaur electronic, și-a făcut apariția un bărbat masiv, cu părul vâlvoi, încruntat, clipind și el din cele două rânduri de beculețe, ochii și două lanterne din frunte, îmbrăcat într-un fel de manta ce fâșâia la fiecare mișcare. M-a privit, dar nu m-a băgat în seamă. Și-a continuat „vizita“ printre pacienții lui, acolo apăsând un buton sau deschizând o clapetă, dincolo înlocuind un circuit sau măsurând diferite mărimi și valori: tensiunea curentului
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
trăsnea în cap, vedeam cu ochii mei unda fulgerului cum mi se încolăcea printre picioare ca un șarpe de foc... Dar nu m-am speriat. Gata, Suzy! râdeam, s-a zis cu tine... Un grup, continuă ea în timp ce schiurile ne fâșâiau ușor la vale, s-a rătăcit tot așa, din pricina furtunii... I-a atacat o haită hămesită (așa sânt ei, atacă numai în haite și numai când sânt foarte flămînzi)... I-au mâncat, afară de unul, care a reușit să se urce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
neputincios al strigătelor zadarnice. Urcă, pe urmă coborî, pe urmă iar urcă, până ce pierdu orice simț de orientare cu privire la culoarele care duceau în sus sau în jos. În cele din urmă se așeză pe niște trepte, în timp ce întunericul din jur fâșâia și clocotea. Stând nemișcat, se concentră, controlându-și respirația și copleșitoarea teamă că se va sufoca. Inhala întunericul care-i umpluse întreaga ființă. Mai târziu, trezindu-se dintr-o stare care nu fusese somn, își adună toate forțele ca să strige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
culegi ce-ai semănat ai să culegi ce-ai semănat ai să culegi ce-ai semănat ai să culegi ce-ai semănat Roma adoarme Încet, cufundându-se În moleșeala nopții. În depărtare șuieră o sirenă. Ultimele autobuze, luminoase și goale, fâșâie pe asfaltul ud, iar În chioșc, un om Înfofolit În haina lui așază un vraf de ziare. În fața Palatului Viminale, câțiva muncitori de la compania de gaz, portocalii, În hainele lor fosforescente, repară o țeavă. Au aprins o lampă ce luminează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ca o stafie din cauza imaginii filmate. Elio Își luă geanta cu discursurile redactate pentru el de Paolo Calvo, scriitor eșuat de romane introspective, ambientate În mediul Înalt-burghez, convertit acum În ghost-writer, și răspunse: — Cobor. Ușile automate ale ascensorului se Închiseră fâșâind. Elio se analiză În oglinda mică. Un norișor de păr cenușiu, un nas foarte lung, ușor deviat spre dreapta de un pumn primit cu mult timp În urmă, ochi vioi În spatele lentilelor. Purta o pereche de pantaloni de pânză simpli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi vrut să se acopere ca o călugăriță și se rușina când - din păcate, cel puțin o dată pe trimestru, ca să nu pară o mamă neatentă - Emma venea la școală să stea de vorbă cu profesorii și urca scările, traversa coridorul fâșâindu-și fundul, căci purta tocuri Înalte și, În același timp, trebuia să alerge deoarece ajungea mereu cu Întârziere, exact cu trei minute Înainte de Încheierea programului de audiențe. Trecea prin fața sălilor vaporoasă, parfumată, legănându-și șoldurile, iar colegilor le pica fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atât era de neîndemânatec cu lucrurile din jurul său. Coborî. Căută În geantă, luă portmoneul și scoase ultima hârtie de cinzeci de mii. Sasha refuză politicos - nu putea să permită ca ea... Dar Emma introduse bancnota În aparatul care o Înghiți fâșâind. Încercă să o oblige să primească măcar zece mii de lire, dar Emma refuză zâmbind. — Sunt un dezastru, spuse Sasha. Dac-ai fi luat un taxi, l-ai fi plătit mult mai puțin. — Data viitoare vei plăti tu, spuse Emma, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se dă”, răspunsese atotștiutorul din ceata de copii, „de-aia le și zice nevăstuici, că se au bine cu femeile!” Ajunseră la firicelul de apă ce abia clipocea În albia sa de lut cenușiu. „Mergi ușor, nu face zgomot, nu fâșâi prin frunze, nu pleoscăi prin apă, nu fleșcăi prin nămol. Trage numai dacă ochești bine și numai când Îți spun eu. Na și ție două bile.” Blondul nu găsi puterea să se supere, nici să ceară Împărțeală dreaptă. Bilele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
una cu alta credința În Dumnezeu și credința În Cel de Doarme?». Preotul a oftat din greu, și-a Încrucișat mâinile peste pântecul cel rotund, și-a mișcat - pentru cei care o puteau vedea - a nehotărâre coada care se freca fâșâind de dușumeaua de scânduri date cu motorină și În cele din urmă a grăit liniștit și senin, cu o Înțelepciune pe care nu i-o bănuia nimeni: „Dumnezeu, fiilor, a făcut și face tot ce este. De la El ne vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de origine strict românească (un „zero” latin spune AlfLombard): î protetic în structura unor forme pronominale (îmi < î + mi (h)i; î vocală de susținere silabică a unor structuri consonatice de natură onomatopeică (zvârr! fâșș!): de aici verbe precum a fâșâi, a zvârli, a vâjâi etc.); -î sufix al infinitivului unor verbe postsubstantivale: izvor ® a izvorî etc.). 4. Din perspectiva principiului „străinătății” (occidental-romanice)...; italienii, francezii, spaniolii ar fi nedumeriți - s-a susținut - că, datorită întrebuințării literei î, nu l-ar regăsi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
calea ferată reduce metafora. (c) Centrala CFR, subiectul unui text este metafora lui centrală, ea reface empiric utopic, dilatat uruind podul peste Moldova, vuietul înfundat în viteză al șinelor clipește roșu-verde pe jumătate de kilometru, arcuiește linia de roșu, cauciucurile fîșîie ude culoarul rutier, lipitori de asfalt, vehiculul de astupat solul, perna de aer, perna magnetică, teleportare, telepatie, jocul pe limbi de ceas, pe continuum spațio-temporal, în transporturi doar orientarea să mai fie pe sol! Săcueni-Roman chenarul vast precum claritatea Baudelaire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
30, în personalul Mărășești Miercurea Ciuc, la Urechești, variabilă în lumina de zi mărfarul cu ștersăturile șoselei prin el, schelărie de pod La Răsturnica, haltă în pantă, personaj barbian, liturghie de pe centura simțurilor feroviare, cele văzute, cele auzite rit de frîne, fîșîit de vînt, cele adulmecate rășina cale de munte, uscăciunea de buruiană linie de cîmp, gust îndepărtat, în contratimp la CFR instinctul distructiv care l-a izolat pe om ca făptură a lui, Căiuți să gust ceva, cenușa altui spațiu, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
iei la fălci imediat, pleacă trenul, ia uite! semințe de dovleac, trompeta lui, bă, da urît mai fac! răsună zidurile blocurilor, multiplu de fiecare metru, și-a greșit muzica, revine la Orfeu tînguit pe goarnă, trenul prinde și el glas, fîșîie să sară de pe macazuri, întrecem duba jandarmeriei, patrulează prin Canta, bucuria cetei sărace începe umanitatea și ea îmbată, Narcis! veselie în disperarea muzicii, bolboroseala înec de cîmpuri de noapte, bulbuci de lumină și cîte o clădire fraza pe portativ, peisajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
împarte timpul între master classes, jurii internaționale și lecții de canto parti culare, fără a neglija invitațiile de prelungire a carierei în roluri de compoziție. "Pentru că", în caz că vă întrebați "de ce?" Cândva, în primăvara lui 1990. Imprimeul cauciu cat al tricoului fâșâie plăcut la atingere. Îl port pentru prima dată, deși îl am încă din ianuarie. Mi l-a adus mama de la Viena și nu am considerat că e vreo ocazie atât de specială să îl port. În opinia mea, tricoul bleu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ales, fără praful ăla cu sulf pe care-l ridică până pe la etajul șapte mașinile seara, am simțit că mă sufoc. Dar cel mai tare m-a supărat liniștea. Era o tihnă în sat, că-mi auzeam rotițele cum îmi fâșâie-n cap. Prima zi a mai fost cum a fost, însă pe urmă am simțit o apăsare-n plexul solar care nu m-a lăsat decât după ce m-am întors la birou. Parc-aș fi avut înăuntru un ceas care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]