4 matches
-
concentrare mută și eforturi imense de a mă face totuși observat. Era singurul mod în care, în dispoziția mea amoroasă înfierbântată și pitorească, eram în stare să mă imaginez. Dar, la fel cum prima adiere de ciumă este pornită de fâlfâiala molcomă a steagurilor și frumusețea unui port - o scenă de pace stabilă și preocupată - aș fi putut totuși, în ciuda aerului cuminte pe care îl aveam în acele circumstanțe normale, să-mi transmit gândurile pe calea aerului - pe plajă, pe peluza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
din recuzită se transformă în spaimă când m-am pomenit îndreptându-mă spre ea. Solul de sub piatră părea să fi explodat - ca și cum cineva ar fi scurmat pământul, ca piatra să răzbată. Peste vâjâiala vântului cred că am deslușit sunetul unei fâlfâieli. Pe măsură ce mă apropiam de piatră, eram tot mai convins că ceva chiar ieșise din falsul mormânt. Ceva negru și uriaș trecu peste casă - zburând - apoi se învârti de jur împrejur în aer, ajungând instantaneu sub mine, în timp ce vântul continua să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
străzii, urcând colina, se vede Castelul, în dreapta un anticariat și Catedrala Tin, unde este înmormântat Tycho Brache, astronomul căruia i-a plesnit vezica la un prânz cu împăratul Rudolf... Noaptea, în cornișele fațadei Catedralei luminate de reflectoare se agită cu fâlfâielile lor argintii porumbeii Pieței. Cele șapte măciulii înalte de pe turnurile de calcar înnegrit ard pe cer ca niște stele fatidice. Alături se află clădirea în care tatăl lui Kafka își exercita negoțul său de textile... Și ideea mea, năstrușnică, de
Masca de aur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5771_a_7096]
-
dermatologică, ne înfioară prin aerul lui corcit și ne înspăimîntă pașii în clipele cînd pașii vor să caute celălalt Iași, ca și dispărut. Eclectism stînjenitor. Planurile masive ale poalelor (singurele, poate, atestînd oarecum talentul), formele edulcorate ale mîinilor și capului, fîlfîiala incontinentă a drapajului din spate, totul pe un soclu dizgrațios, de locomotivă raclă, statuia independenței (independență față de cine?, de ce?) și-a cîștigat, în anii de după augusta inaugurare, o notorietate figurativă copleșitoare. Neocolind nici ignifugele noastre cutii de chibrituri. Acum? 6
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]