208 matches
-
și atunci o vede pe sisi. îmbrăcată într-o rochie neagră cu trenă și pene de struț sisi se ridică încet în inele. un șarpe cu aripi. o pasăre cu solzi. nu mai vrea nimic altceva decât s-o învăluie fâlfâitul răcoros și faldurile negre să se închidă în jurul ei ca o manta care ține durerea departe. chiar atunci fräulein anne o smulge de pe zander și-o așază pe bancă așa cum ai pune în spatele șaretei coșul cu vase și resturi de la
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
ca din pușcă sub terasă, ascunzându-se în cel mai întunecat colț. Agit din nou brațele spre corbi, strig și aud un croncănit slab dinspre tufe. Mă aplec curioasă, bănuind că acolo ar fi putut rămâne o pasăre. Croncăniturile și fâlfâitul de aripi din nuc s-au întețit brusc. în fața mea, printre ierburi, doi ochi rotunzi ca două hăuri negre, o gură ca o despicătură de stâncă. Aș fi vrut să plec, dar nu reușeam să mă desprind. M-am aplecat
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
indulgența din valsul focului/ lirismul din acul scorpionului// surîsul și optimismul din fierea mea” (Embleme). Entuziasmul standardizat ori mievreria îl oripilează așijderea: „Versuri patriotice ritmuri de broscuțe subtile/ dialoguri de frișcă roză în fum de țigară violetă// prefer poezia tăcută fîlfîitul foilor de ceapă și trosnetul/ cojii de pîine însoțit de monologul amurgului” (Menuet, 3). În chip caracteristic, orizontul perioadei postdecembriste apare întunecat de fariseism și impostură, în accente de sarcasm aproape jurnalistic, precum o complinire firească a delicateței visătoare. Ne
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
violonistul oacheș care anima distinsa adunare și, pe furiș, pe cei cîțiva actori pe care-i cunoșteam. Sau nu. Era frig și mi se părea că îl văd zîmbind pe poet la cîte un geam. Apărea și dispărea. Auzeam doar fîlfîitul cozii de cal. Pe vagoane scria țanțoș: LOCAL FAMILIAL. Nu-i rău, mi-am șoptit în barbă. Și tramvai, și bodegă, și nuntă cu nuntași, ce i-ar fi plăcut lui Popescu! Și am plecat la drum. Un drum emoționant
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
nu putem rămîne acolo, chiar dacă am vrea, l-am făcut însoțiți de Apolodor, așa cum vă amintiți, primul pinguin cosmonaut. L-am făcut ca vîntul și ca gîndul, am simțit aripile puse de Gellu Naum în copilăria mea, dublate acum de fîlfîitul vajnic al băiatului meu și al unui spectacol fără de sfîrșit. În 2003, actrița Ada Milea, cunoscută mai bine marelui public prin muzica sa protestară, pamfletară, parodică și ironică, a scos un CD care se numește simplu, Apolodor. Mi s-a
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
cum parcă numai la Praga am trăit, două tablouri mici, două portrete din Fayum. Mister, delicatețe, fermitate. Două femei care le-au adunat în mintea mea pe restul de patruzeci și opt, Egiptul însuși, fuga pe mare, fuga de pe scenă, fîlfîitul pelerinelor albastre, cele cincizeci de valize din lemn, zgomotul lor căzînd la pămînt, toate crizele, bucuriile și suferințele, fustele orange ale egiptenilor, pantalonii lui Danaos, în care puteau să intre sute de ani, ba chiar și secole, albul nunții și
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
și mintea, o apă clară în care se oglindesc amintirile mele dragi, ca Narcis odinioară. Există intervaluri care mă refac, care estompează deșertăciunea și care îmi dau iluzia zborului. Adică, simt uneori cum îmi cresc aripi, frumoase, mari și aud fîlfîitul lor. M-ați văzut zburînd? Am plecat într-o duminică dimineață spre Craiova. N-am luat-o pe drumul tradițional, pe autostrada București-Pitești adică, pe care l-am străbătut de mii de ori. Am ales varianta prin Alexandria, Caracal, pe
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
se mai știe o uimire crește noptatic pe bolgii de slavă vezi cum lumina s-a stins pe redute din clipă în clipă sigur reveriile acestea transparente lasă să se vadă metafizica morții și te cutremuri prin sângele lor vâslește fâlfâitul nocturn al îngerului exterminator vae soli se-aude de pe cel mai înalt catarg al amiezii ucigașe cine se mai poate salva să aștepte ivirea celui de pe urmă cuvânt pe buzele tale sfințite pe străzi pustii vântul scutură obloanele ruginite ale
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
cu oameni care mai mult vînd decît cumpără. Cu gîndul ăsta se trezi în minte, ce bizar!, De mult nu mai avusese în creier o așa de mare suferință. Dacă gîndesc înseamnă că sînt liber, își spuse, Atins brusc de fîlfîitul unei aripi interioare Cu care începu să lopăteze prin cerul de sub frunte Ca și cum și omul s-a născut pe lumea asta Ca să zboare. încercă să iasă în lume din sine prin orbita ochiului stîng (fîl ! fîl !) Dar nu reuși să
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
tot ce este lumină, formă și culoare. Nici un medic nu a izbutit să vină de hac acestei infirmități care, fără să fie propriu-zis orbire, pogorîse asupra bătrînei doamne întunericul neîntrerupt, un întuneric bîntuit doar de umbrele aripilor de porumbei și fîlfîitul lor afurisit. - Și tu chiar crezi în asemenea prostii, în asemenea fleacuri și superstiții? o întrebasem ocazional - îmi amintesc de parcă ar fi azi - pe vecina care-mi povestise aceste blestemății. La urma urmelor, coincidență sau ba, poate că bătrîna aceea
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
îl hăituia trîndav, arzîndu-l cu un cer otrăvit; fără strop de nor au îndoială. Se opri locului. Disperarea îi fredona gingaș pe tîmplă. Vru să se năruie. Să termine. Febra instiga la omor autist. Undeva sus, pe deasupra unei cornișe, un fîlfîit de aripi se deplasă greu iar țpătul ascuțt al mesagerului sfîșie în rana amiezii trezindu-l. În mijlocul unei cetăț de nisipuri, un pescăruș îl găsise. Răvaș unduitor, cu iz de sare și de pește zvîrcolit și cu strigăt de nerefuzat
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
colegului tău de birou are vedere la ghenă, că oamenii pe care-i oprești pe stradă nu știu să dea nici bună ziua, necum să-ți dea bicicleta. Deschide ochii. Nu pot să te mint, o să ți-o iei în bot. Fâlfâitul nici unui înger nu va bloca lovitura. O să ți-o iei și o să simți că te doare. E tot ce pot să-ți promit. O să simți. Dacă ți-e teamă, ține-i închiși. Doare mai puțin. Rânjește când îți vine să
Baloane de săpun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82359_a_83684]
-
aluat decât noi, ceilalți. Nu știu cum să fac să evit clișeul, așa că o să vă rog să mi-l îngăduiți - chiar și în spatele unor mutre morocănoase, al unor priviri obosite, al unor replici severe, sub halatul lucrătorilor de la UPU SMURD se simte fâlfâitul unor aripi. Bună, Dragoș, Am citit rândurile tale scrise “la cald” cu sufletul la gură. Nu-mi vine să cred că deja au trecut 3 luni (parcă...?) de când anunțai demararea acestei inițiative minunate. Toți prietenii și cunoscuții mei știu că
Prima noapte la urgenta by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82553_a_83878]
-
ale unei lirici care își găsește Îndrumătorul în corbul lui E.A. Poe: „înaintez prin urbea străină/ plină de forfota mulțimii/ cu un negru corb pe umărul stâng/ prin urbea unei geometrii nordice (...) corbul cel negru/ (pasăre mult încercată)/ c-un fâlfâit ușor/ când vine clipa se strămută/ înaintez/ pe umăr am Îndrumătorul“ (Îndrumătorul). Cassian Maria Spiridon e încă fidel ornamentelor clasice într-o poezie profund (post)modernă care nu se desparte nici măcar râzând de metaforă, comparație și epitetul ales (luna „regina
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
Mrozek: un debut oarecum timid și plin de multe precauțiuni. Această a doua montare se situează cu adevărat în zona profesionalismului, bucurîndu-se de suplețe și de un aer bine oxigenat la toate palierele. Încă din foaier, strigătul unor păsări și fîlfîitul lor din aripi te învăluiește treptat de peste tot, fără să te agreseze, să-ți scoată ochii, cum se spune, anunțîndu-te doar că te vei apropia, din ce în ce mai mult, de valuri, de stînci, de singurătate... Extraordinara aventură a marinarului Robinson Crusoe din
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
irită pe cățelușă și mai mult. Înfuriată, prinse între fălci înălțimi. aripa atârnată a porumbelului. Oasele trosniră. Porumbelul se clătină o clipă ca o frunză fără vânt, În furia ce o cuprinse, cățelușa îl sfârtecă. după care se îndepărtă în fâlfâitul aripilor spre marginea Apoi târî fărâmele în groapa abia făcută. Nu ajunsese orașului. De acolo, porumbelul se orientă asupra direcției la trupul ei, dar cel puțin îi pusese pe față ceva de care spre care trebuia să se îndrepte. avea
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
difuză, alteori acută, caracterizată printr-o neliniște nelămurită (putînd uneori să ajungă pînă la panică) ce pare a izvorî din teama față de un pericol iminent. Firește, cel mai mare pericol care ne amenință pe noi toți încă de la naștere rămîne fîlfîitul aripei negre a morții. Ceea ce explică de ce - mai ales de la Kirkegaard și filozofii existențialiști încoace - angoasa a căpătat o accentuată tentă metafizică, născută din reflecția asupra precarității existenței. Potrivit doctrinei existențialiste, ,,existența omului precede esența sa", lăsîndu-i libertatea și răspunderea
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
avea și ei necazurile lor de au ajuns așa. În mintea sa Ionuț se ruga lui Dumnezeu să facă o minune, să poată merge și el la școală, odată cu copiii de vârsta lui. Într un mărăciniș de lângă drum auzise un fâlfâit de aripi. Așteptase cateva clipe cu auzul Încordat să-și dea seama exact de unde venea acel zgomot. Apropiindu-se tiptil, dădu niște rămurele Într o parte și descoperise un boboc de gâscă Încurcat Între ierburi și mărăcini. Se pierduse sărmanul
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
pe mâna deschisă a Sophiei, și ochii lui văd o piatră mare cât un ou. O piatră neagră și lucioasă. Și piatra chiar are forma unui ou. Poate că e chiar oul unei păsări ciu date. Și pasărea trece cu fâlfâit de aripi prin apele tulburi ale ochilor lui Cavanosa. Pasărea are aspectul unui pteranodon. Cavanosa întinde mâna și pteranodonul zboară nicăieri. Degetele deformate ating oul-piatră. Oul e neted. Iar răceala lui emană o căl dură greu de explicat. Ca și cum un
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Europene“, trăiește și vânează, cu metode situate dincolo de morala umană, această specie aparte: ziarista de tip scoopette, o prădătoare implacabilă care nu doar că-și devorează nepăsător victimele, dar nici măcar nu produce altceva din energia consumată decât irizații efemere și fâlfâit nefuncțional. Lipsită de orice morală, scoopette poate flirta cu nonșalanță criminală, ciripind adorabil o engleză aproximativă, dar obținând interviuri exclusive cu oficialități de obicei inabordabile, care crezuseră că citesc pe buzele umede de rouă narativă promisiunea unui cast abandon extradiegetic
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
despre complexe și frustrări, despre proiecții fabuloase ce ne bîntuie subconștientul, neliniștindu-l. Perspectiva sa amestecă imaginile pe care le are asupra lui Faust, Faust al său și dincolo de sine, cu propriile melancolii, zboruri și aripi ce-și ascultă, doar, fîlfîitul. Într-o astfel de hală s-a inventat un teatru. S-a construit la propriu, din nimic, din abandon. S-a născocit și o formă - de teatru-n teatru - barocă, gigantică, răvășitoare, care strînge, deopotrivă, ficțiunile vieții și pe cele
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
despre complexe și frustrări, despre proiecții fabuloase ce ne bîntuie subconștientul, neliniștindu-l. Perspectiva sa amestecă imaginile pe care le are asupra lui Faust, Faust al său și dincolo de sine, cu propriile melancolii, zboruri și aripi ce-și ascultă, doar, fîlfîitul. Într-o astfel de hală s-a inventat un teatru. S-a construit la propriu, din nimic, din abandon. S-a născocit și o formă - de teatru-n teatru - barocă, gigantică, răvășitoare, care strînge, deopotrivă, ficțiunile vieții și pe cele
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
Privită din acest unghi, nici o asociere posibilă între tripticul baconian și crucificarea picassoescă (La Crucifixion, 1930), unde intenția epică e explicită. Plată, fără adâncime, compoziția aruncă haotic toate personajele în prim plan. O neliniștitoare senzație acustică, de zăngănit de arme, fâlfâit al penelor coifurilor, de sunet sec al zarurilor aruncate pe o suprafață lucioasă și mai ales de strigăte, urlete, răcnete ce ies din gurile larg deschise completează tabloul. Această hărmălaie contrastează cu imensa liniște ce se degajă din tripticul lui
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
tale, păianjenul cu picioare lungi portocalii al chinurilor trecute și al greșelilor tale, chiar dacă o lună vor șuiera săgețile prin fața casei tale. iată că o săptămână a trecut deja. nouă în al patrulea loc: în aer nu se mai aude fâlfâitul păsărilor, pe câmpuri nu mai aleargă animale sau nu le mai percepi tu. ele pot fi încă acolo, la fel, dacă nu mai amenințătoare, dar le simți mai ușoare sau chiar dispărute, îți întorci privirea spre cerul tău, cerul de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
insectă strălucitoare, ea se pare că este totuși hotărâtă să încerce, a priceput gândul tău, face un rotocol în aer și se afundă, luminând intermitent, în hău. nouă deasupra: nu trece mult, și auzi, din hău, un zbârnâit și un fâlfâit, un fâlfâit apărut deodată cu un zbârnâit se spune că e semn de mare noroc, a murit un drac, și, ce să vezi, chiar lângă tine apar scum pul licurici cu ochi mari de lapis lazuli și o bravă vrăbiuță-soldat
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]