41 matches
-
mort, cu lumânare înăuntru, si un cearceaf mare. Cand sforăiturile bătrânului erau mai sonore, un zornăit lugubru cutremura ferestrele deschise pe jumătate și legate cu sfoară și o stafie albă cu ochi de foc și dinți clănțănitori, înfășurata în giulgiuri fâlfâitoare, ieși dintr-un scrin ce se află în cameră. Tirtec sări în picioare. Că din depărtare, un glas înăbușit (un băiat vorbea într-un pahar apăsat pe buze) se auzi zicând: "Tirtec, iapa-ți piere-n grajd". Ținând ciubucul în
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
fulgii sunt albine care au părăsit roiurile, topindu-se pe pământ de dorul Paradisului, poetul devine un Fra-Angelico al cuvântului, divinizând totul, chiar și pe Dumnezeu: „Vedeam aievea parcă un coteț Vopsit albastru, învelit cu fier Și plin de porumbei fâlfâitori, În timp ce un bătrân boier, Cu barbă albă, gros și cam pitic, Ieșea din casa-i mare cât un palat, Scoțând nori de fum din pipă, Îmbrăcat într-un halat Cu mânecă largă cât o aripă, Și zvârlea spre albii porumbei
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1427442083.html [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
le folosește. Inima, care, cât e viață, nu poate sta, iese la suprafața poeziei ca năzuință strunită - mai larg sau mai strâns. „Ca și codul secret al unei gene / prin care nu poți vreo menire să-ți dezminți. / Suprafețe mari, fâlfâitoare, / cu tridimensionala ta coloană / la lumină de apă curgătoare. / Și inima-mi, această lighioană...” De fapt, inima și norocul, sunt, în simbolistică, la nivel microcosmic, semne centrale. E natural să fie complementare. Prins în cleștele „scrisei”, poetul îi opune „scrisul
POETUL SĂTMĂREAN-MARAMUREŞEAN CU „DEPUNERE DE CHICIURĂ PE VISE” – IOAN BRAN de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 by http://confluente.ro/Poetul_satmarean_maramuresean_cu_depunere_de_chiciura_pe_vise_ioan_bran.html [Corola-blog/BlogPost/367056_a_368385]
-
steaguri și panglici de sărbătoare, ținându-le astfel încât inamicului să i se pară că sunt drapelele și flamurile de luptă. Puneți pe crengile copacilor și pe culmile colinelor cârpe roșii, albe sau de orice culoare, și umpleți cerul cu serpentine fâlfâitoare. Înțelegeți ce vă spun? După ce caii înaintară cam o jumătate de leghe, iar Nobunaga se răsuci să privească, peste întregul Atsuta fluturau nenumărate flamuri și stindare. Se părea că în sat ajunsese o imensă armată din Kiyosu, poposind acolo. Domnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
schimba termenul de încheiere. Slujba memorială se ținea într-o capelă luminată de lămpi, lată de o sută optzeci și patru de metri. Baldachinul viu colorat scânteia, miile de lampioane arătau asemenea stelelor, iar fumul de tămâie plutea printre drapelele fâlfâitoare, formând nori purpurii peste capetele mulțimilor de participanți îndoialți. Numai printre clerici, participau venerabili cărturari de la cele cinci temple Zen importante și preoți din cele opt secte buddhiste. Oamenii acelor vremuri, care erau prezenți la slujbă, o descriau ca și cum toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
guvernă țara (cel roșu) nu se compune decât de indivizi ce nu pot decât a-i compromite toate interesele, esercitînd în stat cea mai tristă și pernicioasă influență... Oricât de audace și de compact poate fi mândrul și cu penele fâlfâitoare batalion al Pătărlăgenilor și Manoleștilor din Cameră și Senat, autoritatea, prestigiul și talentele, înțelepciunea, tactul și prevederea politică a atâtor bărbați însemnați pe care națiunea i-a trimes în Parlament vor ști a ține în loc și a paraliza acțiunea funestă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Fostul meu soț colecționa amante. SÎnt Afrodita Redbone. Domnul Wakefield? Wakefield este nespus de bucuros să apuce mîna flască a femeii. Doamna Redbone pare a fi un triumf Însuflețit al chirurgiei estetice. Astăzi este Într-o rochie și o dispoziție fîlfîitoare. — Ce părere ai de revoltele noastre de stradă? Întreabă doamna Redbone. — Nu prea Înțeleg eu globalizarea asta, bîguie Wakefield. — Nu-ți face probleme, dragule, Îl liniștește ea, așezîndu-și degetele scheletice, minunat inelate pe brațul lui. Nici una din averile de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și dacă guvernul provinciei ar autoriza crearea unui helioport particular în spatele piscinei. Înaintând spre scări, uite spatele delicios al prințesei Brandy, o haină de vulpe argintie aruncată pe umerii lui Brandy și metrii unei eșarfe de brocart legate în jurul chicii fâlfâitoare de păr roșcat a lui Brandy Alexander. Vocea reginei absolute și umbra de L’Air du Temps sunt trena invizibilă dindărătul a tot ceea ce reprezintă lumea lui Brandy Alexander. Fâlfâitorul păr roșcat prins în eșarfa de brocart mi-amintește de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Brandy și metrii unei eșarfe de brocart legate în jurul chicii fâlfâitoare de păr roșcat a lui Brandy Alexander. Vocea reginei absolute și umbra de L’Air du Temps sunt trena invizibilă dindărătul a tot ceea ce reprezintă lumea lui Brandy Alexander. Fâlfâitorul păr roșcat prins în eșarfa de brocart mi-amintește de-o gogoașă din tărâțe. O uriașă brioșă cu vișine. E un fel de nor-ciupercă roșcat-fraise care se înalță deasupra unui atol din Pacific. Picioarele astea princiare sunt într-un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
metrou, doi kilometri, singură, vulnerabilă și fără vreun adăpost pe marginea străzii. Canistra plină e deja pregătită În spatele scaunului. Și Îi va da foc pentru a o vedea intrând În flăcări și arzând În infernul care o așteaptă. Eșarfă portocalie fâlfâitoare, păr strâns erotic la ceafă, poșeta violetă cu curea peste piept, hăinuță de blană pe umeri, cizme și fustă până la genunchi, Emma ieșea pe poarta care despărțea Tiburtina de edificiul din fier și sticlă al agenției, Însoțită de un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în spatele căruia toate acestea pândeau. Dar mai ales, clădea pentru că aripa lui străină lipită imperceptibil de corp era revendicată imperios de spațiu. De câte ori o trăgea prin aer, sau mai bine zis de câte ori era tras de ea înainte, în siajul ei fâlfâitor apărea un zid ce, în același timp, și ținea monstruozitatea la distanță, și îl apropia de ea, lăsându-l mereu în propria sa urmă, scoțându-l afară din sine, cărămidă cu cărămidă, înspre o imprevizibilă întâlnire cu ea. Profitând de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
catarge, de pildă, folosește retorica Întrebărilor fără răspuns, care pun doar pe gînduri și induc starea de dezolare a celui ce se identifică spontan cu catargele și păsările călătoare pierite În imensitatea unor oceane gemene prin indiferență și adversitate. Sonoritatea fîlfîitoare, pierită cînd ca o pîlpîire stinsă, cînd ca un plesnet de bici, a leit-motivului va-lu-ri-le, vîn-tu-ri-le umple pînă la refuz urechile cititorului cu rumoarea potrivnică a neînțelesurilor. Tristețea pare a nu-și găsi Împăcarea. Gonirea norocului și a idealurilor nu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
arată lumea drept un a-fi-ca posibil, ci face lumea să fie văzută și ca prefigurare nonmanifestantă a semnificabilului: "A sosit o mireasă leneșă,/ rochie de voal fără trup/ și deodată înotătorul cel singuratic/ s-a împotmolit în carnea ei nevăzută,/ fâlfâitoare". Transferul meta-ferenței se desfășoară abrupt, în răstimpul fulgerător al unui deodată ce arde etapele. Saltul în necunoscut - căci despre un salt de nivel este vorba - e deopotrivă saltul în prefăcut, căci împotmolirea în voalul fără trup și în carnea nevăzută
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în cerul tuturor posibilelor. Acesta rămâne invizibilul opac, imprezentabilul înălțimii inegalabile, de dincolo de vedere. Transparent e doar voalul prin lumina căruia vederea trece, cade în sine: Când te-ai deschis în mine/ clopot de albuș plâns/ peșteră a înotătorilor veșnici/ fâlfâitoare?" Ceea ce se deschide e adâncul unui ascuns, orizontul scufundat - inevident - al unei imagini care nu iese la suprafață, se arată în invizibilul ei: "Tu umbrelă luminoasă/ rochie de voal fără trup/ mireasă inexistentă/ spune-mi, unde s-a spart/ vălul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poți ieși din baie ori veni în trombă, în întârziere, de undeva. Dar nu se poate. Chiar muzica aceasta de duminică după amiază îmi strigă pe ton de cinematograf că eroina filmului vieții mele a plecat. Mai trebuie oare batista fâlfâitoare a despărțirii [...]? Aș vrea să fiu la un cinematograf și eu de o structură eftină și să plâng, răsuflând în batistă sau smiorcăindu-mă fără batistă. Nu, sunt aici, în casa ta, și la radio se cântă „Pe deal pe la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ne putem dezobișnui de a-l alunga definitiv de la curțile noastre regale, arogante, suficiente. Iată ce mi-a dăruit Exilul și singurătatea sa specifică, alta decât cea a copilăriei, a pubertății și adolescenței, fiecare dintre ele purtându-și mantia lor fâlfâitoare și uneori insuportabilă, de „neînțelegere”, de singurătate. Exilul poartă și el, aidoma acelor oceane Înghețate din vis sau munți cu piscuri inaccesibile, Înalți ca și catedralele unor giganți dispăruți -, un fel de sublim; un peisaj (uman!Ă aflat În disproporție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de o fetiță din China, care hrănea cu mânuțele ei porumbeii ce-i zburau prin jur abia distingându-se printre sutele de zburătoare. M-am alăturat fetiței și pentru puțin timp am redevenit copilul lumii, bucurându-mă de zborul lin, fâlfâitor al porumbeilor. În frumusețile și grandoarea Veneției se amestecă și foarte multă suferință și cruzime ce au marcat existența acestui oraș-stat cu un rol de seamă în politica medievală europeană și mondială. Atâtea adversități politice s-au vânturat și atâtea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și ascultând de o legitate pe care nu o pot înțelege decât cei posedați de același „demon al creației”!? Într-adevăr, ce pot înțelege outsiderii, grăbiți de a-și ocupa măruntele lor fotolii sceptice, criticiste, nu rareori drapate sub mantia fâlfâitoare a oportunismului cultural?!... Îndrăznim prin această digresiune a resuscita atmosfera acelor ani, și nu de a lua apărarea acelor mari spirite care ne-au format și care au „asigurat” continuitatea marii tradiții culturale românești, sub a cărei cupolă, de altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
steaguri și panglici de sărbătoare, ținându-le astfel Încât inamicului să i se pară că sunt drapelele și flamurile de luptă. Puneți pe crengile copacilor și pe culmile colinelor cârpe roșii, albe sau de orice culoare și umpleți cerul cu serpentine fâlfâitoare. Înțelegeți ce vă spun? După ce caii Înaintară cam o jumătate de leghe, iar Nobunaga se răsuci să privească, peste Întregul Atsuta fluturau nenumărate flamuri și stindare. Ai fi zis că În sat ajunsese o imensă armată din Kiyosu și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu schimba termenul de predare. Slujba se ținea Într-o capelă luminată de lămpi, lată de o sută optzeci și patru de metri. Baldachinul viu colorat scânteia, miile de lampioane arătau asemenea stelelor, iar fumul de tămâie plutea printre flamurile fâlfâitoare, formând nori purpurii peste capetele mulțimilor de participanți Îndoliați. Numai printre preoți, participau venerabili cărturari de la cele cinci temple Zen importante și preoți din cele opt secte buddhiste. Oamenii acelor vremuri, care erau prezenți la slujbă, o descriau ca și cum toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
înălțării spirituale, "pure, fără noroiul vieții". Că există la D. Stelaru o fațetă lămurită (în sens etimologic) a lumii, a iubirii și a creației, e de netăgăduit: "La marginea munților, unde / Ochii vînturilor cad în mister, / Înaltul, continentul cerului / Larg, fîlfîitor pătrunde. // Tu ești din toate lumile venită, / Cu fruntea despicată de lumină; / lîngă fluvii și stepe lunare / cuvintele nasc heruvimi". Dar aceste bucăți, de "o stranie simplicitate muzicală", vin în contrast cu atîtea altele, virulente, ofensatoare prin chiar adevărul lor crud, nu
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
căldura virtuală în fraza timidă ce-și amînă mereu imaginea în tandra îmbrățișare ce-și suspendă iubirea în întîmplarea de nimic ce-și dă la o parte soarta nu din trufie ci din smerenie. Vesperală A hîrtie mucedă miroase zarea fîlfîitoare a ce altceva? din lună iese praf cum dintr-un covor bătut cu îrguință norul clocotește stins cum un borhot stelele intră pe furiș în sălile de joc îi adulmecă pe cîștigători îi lingușesc fără jenă aidoma unor prostituate. Subînțeles
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
o aparență anafectivă, cinică ori măcar blazată, și un entuziasm tineresc, un romantism de fond care șovăie a ieși la suprafață, clocotind precum un cazan încins în subsolul textului. Poetul e un romantic cifrat, un idealist ce-și înlocuiește pelerina fîlfîitoare cu o uniformă murdară de mecanic. Pletosul "înger exterminator" ce-l vizitează nu e decît un alter ego mai puțin precaut: "Într-o dimineață în care zorelele/ Răsăriseră la fereastra mea ca într-o romanță/ Vine îngerul exterminator cu pletele
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
fresce și icoane, Cu mantia fluturând asupra lumii, În jurul Tău se-aduna-n stoluri sfinții, Ochilor mei le cresc sfioase aripi Și-o iau aevea-n sus către cupola. Iar dincolo de ziduri, porumbeii Că în ghirlandele de mult pictate, Se-apropie în rotiri fâlfâitoare De mână care-aduce-ndestu-larea, Și într-o clipă, cu un pumn de boabe, Pot înaltă un dom numai din păsări. Rugăciune Aseaza-ma în miezul lumii Și dă-mi iluzia că sunt centrul Unei mulțimi care ma are Numai pe mine
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]
-
Sa”; Carol II „nivela nisipul cu grebla”, „era extrem de atent asupra mijloacelor întrebuințate pentru realizarea probelor: prăjină, greutate, suliță, disc etc.” „Viu entusiasm“ Atmosfera din dimineața zilei de sâmbătă, 2 mai, este zugrăvită în „Vestul”: „Clădirile sunt toate pavoazate cu fâlfâitoare steaguri tricolore, ghirlande de brad și flori se zăresc pretutindeni”; „În piața din fața gării încă de dimineață timpuriu o mare mulțime. Un coridor îngust numai, deschis de cordoane de jandarmi, permitea trecerea spre eșirea gării. Comunele dimprejurul Timișoarei erau reprezentate
Agenda2005-36-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284160_a_285489]