147 matches
-
mai departe. Despre planuri de război și despre cît de puțin le pasă că vine frontul peste ei oamenilor de toată mîna. Pagini ,tehnice", de tratat tactic, se fac, din loc în loc, a bate obrazul scriitorului dedulcit la vederi din fînărie. Acolo, războiul nu se simte. Poate zorul unei fete de-a da la vacă, fiindcă bărbații casei plecaseră pe front, poate radarul nemților, care le spunea cînd să plece cu untul la oraș să mai fi tulburat, ceva-ceva, viețile din
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
o anumită suprafață din parcelă, taxa se aplică doar la aceasta. Pentru clădirile utilizate ca locuință, precum și pentru anexele la locuință, taxele pentru eliberarea autorizației se reduc cu 50%. Prin anexe se înțeleg: grajdurile, pătulele, magaziile, hambarele pentru cereale, șurele, fânăriile, remizele, șoproanele, garajele, precum și altele asemenea. DUȘAN BAISKI Alimentarea cu gaze naturale l A unei noi locuințe În situația achiziționării sau construirii unei locuințe noi, precum și în cazul schimburilor de locuință, consumatorii rezidențiali vor trebui să întreprindă, în vederea alimentării cu
Agenda2004-51-04-imobiliar () [Corola-journal/Journalistic/283184_a_284513]
-
al persoanelor juridice, precum și pentru anexele la locuință, taxele pentru eliberarea autorizației de foraje și excavări se reduc cu 50%. Calculul acestei taxe se face de către structurile de specialitate. Prin anexe se înțeleg: grajdurile, pătulele, magaziile, hambarele pentru cereale, șurele, fânăriile, remizele, șoproanele, garajele, precum și altele asemenea. Autorizația de foraje și excavări se eliberează de către primării, în a căror rază de competență teritorială se realizează oricare dintre operațiunile: studii geotehnice, ridicări topografice, exploatări de carieră, balastiere, sonde de gaze și petrol
Agenda2004-52-04-imobiliar () [Corola-journal/Journalistic/283205_a_284534]
-
mai vorbi și noi, ca frații... Lena simți că fratele ei este măcinat de gânduri și, fără să zăbovească, spuse: - Mergem, frățioare! Chiar mă întrebam când ai de gând să-mi ceri asta. Plecară deci cei doi frați, trecând pe lângă fânărie și urcând pe poteca îngustă din spatele casei spre livada bătrână, unde cireșii își aplecau crengile la pâmânt sub greutatea ciucurilor de cireșe roșii și negre, dulci ca mierea de te ustura gâtul de coapte ce erau. Cei doi frați au
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
personal. S-au adunat să bea În sala de jos. Dacă mă urmezi... Dante se porni În urma lui, urmat Îndeaproape de bargello. În dușumeaua de scânduri de la primul etaj se deschidea un chepeng larg, probabil gura de Încărcare de la vechea fânărie. Hangiul Îl ridică și Îl Îndemnă să se apropie de deschidere. Dedesubt, un grup de bărbați ședea În jurul unei mese din lemn de stejar, bând din niște ulcele de lut. Erau adânciți Într-o convorbire pașnică, departe de obișnuita efervescență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dăduse pinteni calului, trecând În galop prin portalul claustrului. - S-a aflat de un incendiu pe drumul spre Pisa. Ceva a ars pe pământurile familiei Cavalcanti. - Ceva? Ce vrei să zici? - Oamenii mei n-au știut să spună. Poate o fânărie. Ceva mare, oricum. Totul e scrum. Și hanul crimei aparținea familiei Cavalcanti, Își aminti priorul. Poate că era vorba de o simplă coincidență. Dar În sinea sa era neliniștit. Faptul acela părea să fie În legătură cu celelalte nenorociri. Ca un desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o primă privire, nu era ușor de imaginat ce putea să fi fost construcția mistuită de flăcări. Judecând după rămășițele grinzilor Încă Înfipte În pământ, s-ar fi spus că era vorba de un soi de pavilion, sau de o fânărie mare. Ori poate de un grajd, Însă de o formă cu totul neobișnuită. Iar lemnul scăpat de foc urma oare să fie adăpostit În clădire? Sau trebuia să slujească la construcția Încă neterminată? Dante continua să Înainteze Încetișor către centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
drumul spre casă: m-aș mira să facă noră-mea numai bucătărie, cu frumusețea asta a diavolului, cu privirea ei de șarpe, că mă și hipnotizează, eheee!, câte călcături de credință, ce agă, câți arnăuți și spătărei ar trebui prin fânării! Nu, nu cred că greșesc eu, se vede pe ea... dar, așa s-a ales cu el, cum să mai faci acuma, la a treia căsătorie, înțelepțirea soțului, cine să meargă cu jalba la mitropolit ? Și din nou, tare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
îngrozitor, că Andrei n-a mai închis un ochi de pe la ora unu noaptea, când s-a trezit buimac, neștiind ce se-ntâmplă afară. Frica i-a pătruns în suflet. Se gândea ca nu cumva furtuna să-i zmulgă acoperișul de la fânărie și să-i rămână vitele muritoare de foame în toiul iernii. Abia într-un târziu, când s-a mai liniștit, și-a dat seama că vremea a devenit potrivnică chiar de ziua sfântului Dumitru, când dimineață trebuia să meargă la
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
ca-n luna lui cuptor. Nu se mai putea munci în câmp de pe la sfârșitul lui iunie: de când au înțărcat ploiile, zicea el. Recolta era compromisă. Porumbii se îngălbeniseră ca sânzâienele, și așteptau să fie tăiați, făcuți snopi și puși în fânărie pentru vite. Bruma de grâu ce se făcuse, nu le ajungea bieților oameni nici măcar pentru câteva luni. Norii se răsuceau cocoloașe-cocoloașe, ca niște funii mari: când alburii, când negri ca balaurii, de ziceai că o să cadă ploaia cu găleata, dar
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
câini - permanent. Când erau în călduri, era nuntă prin curte de câini, sau miorlăituri și svârcoliri de mârlani. Făta când cățeaua când pisica! Cățeii erau plini de purici și dădeam cu dedeteu pe ei. Și pisica își ascundea pisicuții prin fânărie. Când se măreau, îi dădeam pe toți la lume, în sat. Ultimii câini pe care mi-i aduc aminte, Felix și Lușa, mergeau după noi un kilometru sau doi până la Olteț. Ne-mpiedecam de ei pe cărare... Animale credincioase, bucuroase. Te
PE VALEA OLTEŢULUI de ALEXANDRU CETĂŢEANU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365576_a_366905]
-
duceam la „puțul lui Buric”, unde exista un jgheab special pentru adăparea vitelor. Gospodinele făceau curățenie în casă, scoteau așternuturile la aerisit, dar, mai întâi, hrăneau păsările din gospodărie și pe cele ale cerului, îndeosebi vrăbiile. Deasupra grajdului exista o „fânărie” unde era depozitat nutrețul pentru hrana vitelor, iarna: mei, trifoi, paie de ovăz ș.a. Gureșele vrăbii se adăpostiseră la streașina grajdului unde aveau hrană din belșug. Cu toate acestea, obraznice cum erau, mai furau și din mâncarea găinilor și a
DRAGOBETE...SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357958_a_359287]
-
când anii bătrâneții ne-a cam încovoiat, e bine să ne vedem de ale noastre. - Lasă-mă, Petre, că nu-i luai coaja de gârniță de pe fața zripțuroaicei de Măria, că dacă-aș fi în locul tău... m-aș culca în fânărie, numai să nu mă sperii câd mă trezesc noaptea și s-o văd lângă mine... Chiar, tu nu visezi urât? Ce să mai visezi!... că urâta ți-a mâncat tinerețea.- Dragă Madam Mami, nu fi rea cu nenea Bușoiu, că
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
înțelege orice structură care are elementele constitutive ale unei clădiri, în speță pereți și acoperiș, indiferent de materialele din care sunt construite acestea. (18) Din categoria construcțiilor gospodărești, potrivit prezentelor norme tehnice, fac parte: a) pătulele, hambarele pentru cereale, șurele, fânăriile, remizele, șoproanele și altele asemenea; ... b) construcțiile-anexe situate în afara clădirii de locuit, cum sunt: bucătăriile, cămările, pivnițele, grajdurile, magaziile, garajele și altele asemenea. ... (19) Pe rândul "Terenuri degradate și neproductive" - cod rând 15 - se înscrie suprafața ocupată de
NORME TEHNICE din 17 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/298327]
-
atunci, un galben că pepenele și urmele unui trecut tulbure. -Vrei să vezi unde a dat Vica foc? A dat foc aici că s-a înscris tataie-tu la colectivă.Pac ! Pac ! -Nu e adevărat, spune Bogdan, Ana a aprins fânăria acu’câțiva ani.A vrut el Vica să aprindă da’a zis muma Ioana că era prea beat să poată.. Mă duce pe sub bolta de lemn a casei și pun mâna în locul unde nebunu’a dat foc la gospodărie.Bogdan
AMELY P 5 FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343650_a_344979]
-
atunci, un galben ca pepenele și urmele unui trecut tulbure. -Vrei să vezi unde a dat Vică foc? A dat foc aici că s-a înscris tataie-tu la colectivă.Pac ! Pac ! -Nu e adevărat, spune Bogdan, Ana a aprins fânăria acu’câțiva ani.A vrut el Vică să aprindă da’a zis muma Ioana că era prea beat să poată.. Mă duce pe sub bolta de lemn a casei și pun mâna în locul unde nebunu’a dat foc la gospodărie.Bogdan
FLORIN CIPRIAN ISPAS [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]
-
atunci, un galben ca pepenele și urmele unui trecut tulbure.-Vrei să vezi unde a dat Vică foc? A dat foc aici că s-a înscris tataie-tu la colectivă.Pac ! Pac !-Nu e adevărat, spune Bogdan, Ana a aprins fânăria acu’câțiva ani.A vrut el Vică să aprindă da’a zis muma Ioana că era prea beat să poată.. Mă duce pe sub bolta de lemn a casei și pun mâna în locul unde nebunu’a dat foc la gospodărie.Bogdan
FLORIN CIPRIAN ISPAS [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]
-
îngrozitor, că Andrei n-a mai închis un ochi de pe la ora unu noaptea, când s-a trezit buimac, neștiind ce se-ntâmplă afară. Frica i-a pătruns în suflet. Se gândea ca nu cumva furtuna să-i zmulgă acoperișul de la fânărie și să-i rămână vitele muritoare de foame în toiul iernii. Abia într-un târziu, când s-a mai liniștit, și-a dat seama că vremea a devenit potrivnică chiar de ziua sfântului Dumitru, când dimineață trebuia să meargă la
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
ca-n luna lui cuptor. Nu se mai putea munci în câmp de pe la sfârșitul lui iunie: de când au înțărcat ploiile, zicea el. Recolta era compromisă. Porumbii se îngălbeniseră ca sânzâienele, și așteptau să fie tăiați, făcuți snopi și puși în fânărie pentru vite. Bruma de grâu ce se făcuse, nu le ajungea bieților oameni nici măcar pentru câteva luni. Norii se răsuceau cocoloașe-cocoloașe, ca niște funii mari: când alburii, când negri ca balaurii, de ziceai că o să cadă ploaia cu găleata, dar
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
ajungea în tindă, două uși opuse se deschideau una în camera de zi și alta în camera de ”dincolo”. Camera de zi era dormitor și bucătărie pe timp de iarnă, vara era mai bine, căci dormeau pe prispă sau în fânărie. Aici se găseau 2 paturi înalte și late, într-un pat dormeau copiii cei mici cu părinții, iar în celălalt ceilalți copii mai mari. Tot aici era o sobă din cărămidă cu plită, pe care se gătea mâncarea.În camera
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
deschiseseră poarta de fier și se aventuraseră cu pași nesiguri în peisajul dezolant lăsat în urmă de barbari, constataseră că o bună parte din pars dominica a edificiului fusese distrusă, laolaltă cu localurile destinate servitorilor și construcțiile agricole, între care fânăria și grajdurile. Grânarul fusese golit, pivnițele prădate. Plecând de acolo, barbarii eliberaseră mulți prizonieri, însă în perimetrul villa-ei găsiră mai târziu alte trupuri - liberți și sclavi uciși în timpul incursiunii. Câțiva servitori nu mai erau de găsit: fugiseră, poate, ori fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asupra celui care le încălcase. Nerăbdător, peste două zile l-am căutat iar pe acest bătrîn paradoxal. Era tot în livadă: într un fel pictorul se claustra în răzeșia sa. Înconjurată de acareturi care fuseseră odinioară odăi pentru slugi, grajduri, fînării, șuri și cuhnii, casa avea în jur numai copaci. Sub pomi, bătrînii lui Goilav stăviliseră un izvor, tocmind rîmnic înconjurat cu sălcii. Primăvara erau năimiți niște țigani pentru a săpa grădina. Iarba creștea încîlcită iar printre ramuri înflorite lumina cobora
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cuminți decât de obicei, dar nu din cale-afară, ca să nu bată la ochi, Își pregătiră bicicletele cu mare grijă: au umflat roțile, au uns lanțurile, au strâns cu cheia butucurile care cam aveau joc. Luară doi saci din magazia de sub fânărie și-și dădură drumul la vale, pe coasta dinspre Dunăre, după ce-i strigaseră bătrânei care stropea curtea că se duc În Baltă ca să adune lintiță pentru boboci. Opriră În dreptul măturilor și unul dintre ei, cel scund, se repezi după plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trăsese primul foc, nu pusese cum trebuie opritoarea și capsa, aprinzându-se, o pornise Înapoi ca o rachetă, trecuse, fierbinte, pe lângă sprânceana dreaptă - pe care o și pârlise puțin - a lui Ectoraș și spărsese un ochi de geam de la ușa fânăriei. Nici cu acest prilej curajul celui ce de obicei se dovedea fricos nu se ostoise. Ba, mai mult, văzându-l pe văr că Încercase să se apere de capsa zburătoare ca de albine, Îndrăzneala i se mărise și chiar Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în anafora către Mihail Costandin Șuțu voievod: “Preînălțate doamne, după jaloba ce-au dat mării tale preotul Ioanu, Neculaiu neguțitoriu și cu alții neguțitori,... au cerut ca să li să de o bucățică de loc din Mahalaua Feredeilor, unde... au fost fânărie gospod (domnească n.n), ca să facă biserică”. --Și? --Vodă răspunde: “De vreme ce s-au aflat locul acesta... după cerirea jăluitorilor îl dăm... ca să se facă biserică pe dânsul”. După cum vezi, scumpo, acum vorbim de Mahalaua Feredeilor, nu numai de uliță. Și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]