81 matches
-
chiorî În Întuneric. — Ai idee cât e ceasul? — Îhî. Și-acum deschide până nu se răcește porcăria asta. Se așezară la masa din bucătărie, cu Logan revenind Încet la viață, iar Miller servindu-se din conținutul dulapurilor, În vreme ce pe foc fâsâia și se clătina ceainicul. — Ai niște cafea ca lumea? Îl Întrebă, trântind un set de uși și trecând la următorul. — Nu. Doar nes. Miller oftă și clătină din cap. — Locul ăsta afurisit e ca o țară din lumea a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
chiar acolo - între ei. „Tată - Malcolm?” „Da. An Nou fericit”. „Am văzut artificiile. Am fost pe acoperiș și am ținut umb-umb—” „Ați ținut umbrelele?” „Da. Am văzut Primăria luminată, apoi artificiile, pe urmă s-au fișurat?” Mal zise: „S-au fâsâit, Stefan. F-â-s-â-i-t. O fisură e un fel de gaură în pământ”. Stefan încercă noul cuvânt. „F-i-s-s-u-r-e?” „Un singur s. Facem o lecție după ce vin acasă, poate mergem într-o excursie la Westlake Park și hrănim rațele”. „Ai văzut artificiile? Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
manualului. Consumul de jackfruit vara produce anxietate și, în cazul anumitor persoane, indispoziții. — Steluță, cânta doamna Raipur, floricică frumoasă. Trandafir și iasomie și floarea nopții. — Și conopidă, spuse domnul Raipur. — Ridichi. Alea sunt ridichi? Nu, cartofi. Cartofi? Nu, ridichi. Undeva fâsâi o oală sub presiune. Kulfi Chawla urcă scările ce duceau de la balcon la acoperiș ținând în mână un fruct de guava. Părându-i rău de fiul său, se strecură în spatele acestuia. — Vrei niște guava? îl întrebă. Nu se putuse abține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Rita stând cu capul în „poala“ bărbatului: „Proprietara buchetului de oase și cărnuri - unele părți calde, altele fierbinți, să nu mai zicem de cele în flăcări, niște mici vulcani stinși, noroioși, care din când în când erau în stare să fâsâie ca fostele locomotive cu aburi din secolul douăzeci - se mișca în fel și chip pe lângă stâlpul natural masculin, trezit și el dintr-o somnolență biologică condiționată.“ Calificarea Ritei ca un buchet de oase și cărnuri este neinspirată. Ideea că unele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aburi din secolul douăzeci - se mișca în fel și chip pe lângă stâlpul natural masculin, trezit și el dintr-o somnolență biologică condiționată.“ Calificarea Ritei ca un buchet de oase și cărnuri este neinspirată. Ideea că unele părți ale corpului ei fâsâie strică, și ea, vraja. Cât privește stâlpul natural masculin... înțelegem că scriitorii exagerează, dar nici chiar așa! Epigrame la care rade doar autorul Epigramiștii din ziua de azi de la noi sunt foarte optimiști. Ei nu se îndoiesc nici o clipă că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ducă la contopire! — Nu există nici un robinet de Închidere? Nu există nici o valvă? spuse Sammler. Shula, nu te face leoarcă. Dă-te mai În spate, dragă, stai În drum. — Mă Îndoiesc că realizăm ceva la modul ăsta, spuse Lal. Apa fâsâia tare. — Nu credeți? spuse Wallace. Vorbeau foarte politicos. — Păi, nu. În primul rând că apa are prea multă forță. Și după cum vedeți, acest metal conector nu poate fi adus mai În față, spuse Lal. Lăsă țeava jos și păși deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe dinafară. Dădu drumul pantofilor În crematoriul pentru gunoaie. Nu voia să o audă pe Shula susținând că nu Îi stricase În cuptorul electric. Își trăiseră traiul. O dată mergea și televizorul din hol. Siluete cenușii și albicioase, instabile pe verticală, fâsâiau și tremurau. Sammler se văzu pe ecran palid ca un mort. Imaginea cutremurată a unui om Îmbătrânit. Holul semăna cu unele subsoluri mochetate din teatrele dezafectate - spații de evitat. Nici nu trecuseră două zile de când hoțul de buzunare Îl Împinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
începuse să fredoneze nelipsita Căsuța noastră, acompaniată în canon de doamna doctor. Domnul Popa, jenat de prestația slabă din timpul discursului, îl antrenă pe doctor într-o discuție despre evoluția ciupercii de la picior, cu materialul didactic pe masă. Totul se fâsâise. Până și Marcela, cu tot sufletul ei mare, începuse să-și strângă acuarelele de pe pereți, cu gândul să plece acasă. În toată graba, era cât pe ce să ia și portretul lui Zelea, numai că nea Ovidiu, până atunci invizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
undeva rămâne o drojdie, un lest. E ca la mahmureală. Alcoolul s-a dus, dar visele rămân. Așa și-aici. Fâsul s-a evaporat În neant. Dar În urma lui tot rămâne ceva. Și după un timp vezi că Începe să fâsâie din nou. E ca la hocus-pocus. Cineva se joacă cu noi. Pocnește din degete și-am apărut. Mai face o mișcare și-am dispărut. Ce ziceți de această teorie? Totu-i un coșmar. Dar nu cumva vorbesc prea mult?” „Spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
undeva rămâne o drojdie, un lest. E ca la mahmureală. Alcoolul s-a dus, dar visele rămân. Așa și-aici. Fâsul s-a evaporat În neant. Dar În urma lui tot rămâne ceva. Și după un timp vezi că Începe să fâsâie din nou. E ca la hocus-pocus. Pocnește din degete și-am apărut. Mai face o mișcare și-am dispărut... trăim ca-ntr-un coșmar. Suntem, la urma urmei, cu toții niște fetuși expulzați În necunoscut. Un pântece ne germinează, altul ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la colegii, dar mergea treaba și la târgurile locale și statale. Chiar dacă o luau drept un fel de spectacol ambulant, tot plăteau să-i dea una. Să-l însângereze. La barurile de pe marginea șoselelor, după ce treaba cu mimul s-a fâsâit, am încercat „Cincizeci de dolari să-i dai un pumn unei tipe”. Flint știa o fată care ar fi fost de acord. Dar după ce-a luat una în figură, fata a zis „Pas...”. Așezată pe podea, printre cojile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu cunoscuse personal oamenii implicați în el. Își amintea că fuseseră un bărbat alb, o femeie din Africa de Sud și alți doi-trei străini. Mai mulți oameni din sat lucraseră acolo și-și puseseră speranța în locul acela, dar, în final, totul se fâsâise. Nu fusese deloc surprinsă. Totul s-a fâsâit; n-aveai cum să schimbi Africa. Oamenii și-au pierdut interesul ori s-au întors la modul lor de viață tradițional ori, pur și simplu, au renunțat fiindcă însemna prea mult efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
amintea că fuseseră un bărbat alb, o femeie din Africa de Sud și alți doi-trei străini. Mai mulți oameni din sat lucraseră acolo și-și puseseră speranța în locul acela, dar, în final, totul se fâsâise. Nu fusese deloc surprinsă. Totul s-a fâsâit; n-aveai cum să schimbi Africa. Oamenii și-au pierdut interesul ori s-au întors la modul lor de viață tradițional ori, pur și simplu, au renunțat fiindcă însemna prea mult efort. În plus, Africa are darul de-a reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
În plus, rezervarea e pentru două persoane. Că era sau nu o decizie post-despărțire, pe Emmy nu prea o interesase să petreacă săptămâna în căutare de bărbați sau să danseze pe masă în cluburile de noapte. Parisul și povestea aia fâsâită cu Paul fuseseră o lovitură grea pentru orgoliul ei; ultimul lucru pe care și-l dorea era ca Adriana să o împingă de la spate să iasă la vânătoare de bărbați zi și noapte. — Două, trei, ce importanță are? Totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să fiu ținută din scurt. Ca În filmele alea despre armată, unde persoanele care știu prea mult sunt eliminate imediat. Dar cum să fac să o țin din scurt pe Jemima ? Am lansat un proiectil uman Exocet dement, care zboară fâsâind prin Londra, pornit să facă prăpăd În jur, iar acum vreau să-l rechem Înapoi, dar butonul respectiv nu mai funcționează. OK. Gândește-te puțin rațional. Nu are nici un rost să te panichezi. N-o să se Întâmple nimic În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
rimel nu mai are mama... Merge și fără, îl luase astă-vară la Mamaia de la polonezi și oricum se scurgea tot când dădeai și tu să bați din gene mai cu folos. Deodorantul Fa cu aromă de măr verde se cam fâsâie, dar a ajuns la țanc, pudra Caron peste micile accidente nefericite ale acestei vârste minunate, bogdaproste, mama, un pic de ruj, măcar pentru prima impresie, oricum după ce înghit ceva tot se duce, iar la bairam haleala e a-ntâia, salam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de chinuri blestemate, topită de timpul care trece. Sunt anumiți copii care pot muri de bătrânețe la o vârstă fragedă. Lipsiți de zinc și fier, de magneziu sau bauxită, până și stoicii cei mai adevărați încep să trosnească și să fâsâie. Dușmanii trupului meu sunt o întreagă armată și mult mai răi decât păcatele mele. Sunt organizați. Finanțele sunt pe mâna lor (cine îi finanțează?). au infanterie, spioni și lunetiști, luptători de stradă, câmpuri minate, arme chimice, sisteme termonucleare. Și mau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nerași. Dă capul pe spate, și restul de bere dispare, bolborosind. Se dă într-o parte și zice: — Haideți înăuntru. Se uită la sticla goală și zice: Beți o bere? Intrăm, iar el se duce în bucătărie. Se aude un fâsâit de capac. În toată sufrageria nu e decât un fotoliu reglabil. Pe un bax de lapte este un mic televizor portabil. Prin glasvandurile glisante se întrezărește o curticică interioară. De-a lungul peretelui îndepărtat al curții sunt aliniate vaze verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Emmett îmi spuse zâmbitor: — Văd că ești sensibil la lucruri frumoase. Admir treaba asta. Iar niște lucruri așa de frumoase chiar acum pot fi ale tale. Nu trebuie decât să-mi spui ce vrei. Am tras întâi în Picasso. Amortizorul fâsâi și glonțul de 45 sfâșie pictura în două. Au urmat cele două vase Ming, transformate într-o explozie de cioburi. Am ratat grifonul din prima încercare - dar m-am ales cu un premiu de consolare: o oglindă cu rama aurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Ar fi fost desemnat drept cel de al XIX-lea Papă al Poeților. Iar iradierea sa spirituală trebuie să fi fost substanțială, dacă l-a detronat, fără cine știe ce zguduiri, pe cel dinaintea 86 DANIEL BĂNULESCU - E adevărat, pituliceo! N-o fâsâi tocmai acum... Fir-ar ei ai dracului, ce-a putut să le treacă prin cap. Paișpe luni!... - În babornița de cârciumă... în care îmi polizam mințile... Has-Satan mai scurse o ocheadă spre ornic. Cadran mare, vișiniu, douăzeci și patru de rubine, trei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de vedere, am senzația că am devenit o țară de trupeți scoși pentru prima dată la bordelul vieții publice. Hămesiți, se reped cu toții pe prima idee care le iese în cale, dar de la a doua frază pornirea virilă li se fîsîie și ajung iremediabil la un cogito interruptus (expresia aparține Maestrului Umberto Eco). Frustrați de eșec, pretind apoi de la orice preopinent, mimînd obiectivitatea, dovada criminalistică a reușitei sale erotice : ce probă ai, băi, că ai avut-o (la idee mă refer
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
veacuri de pictură și de caricatură ! Arta se degradează când ricoșează în predică. Arta este imensul depozit de tandrețe pe care singuraticii creatori îl împing spre noi. Poezia ar mai putea scoate petele de jeg de pe cuvinte. În artă, falsul fâsâie la tot pasul. În corida artei, banalul înfurie. Dar și inaccesibilul. Arta răvășește în speranța unei reclădiri superioare. Artiștilor le repugnă ritmul epocii. Pentru că ei îl au pe al lor. Cartea sugerează imensa forță a omului singur. Artiștii își osândesc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sine din ce În ce mai mult. Timp al așteptării fără obiect, absurd care contrazici toate raționamentele absurde ale lumii, această gaură minusculă apărută În cauciucul balonului și balonul găsind resurse de adaptare și scofîlcindu-se și Îngroșîndu-și pielea și Înroșindu-se mai tare și fîsÎind, descoperindu-și forme noi de manifestare, parcurgînd În fond același drum vertical pentru care lusese programat, În sens invers - nu spunea cineva că desăvîrșirea există nu numai În sus, ci și În jos și infinitul nu se află numai În dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
clipe, o altă bombă se rostogoli spre ei. O așteptară În aceleași poziții - șezînd, ghemuindu-se, sau În picioare ca la fotograf. De data asta, bomba i-ar fi făcut praf dacă ar fi explodat mai aproape; dar ea trecu fîsÎind, și explodă mai departe. — Sper c-au să Înceteze! spuse omulețul cu pălărie. În aceeași clipă, apa Începu să curgă În toate pisoarele. Pe scară, praful plutea ca o ceață deasă și mirosea a metal Încins - un miros mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai Întunecos și, cât timp acesta se hurducăia pe colțuri, ceilalți se strecurau În spatele lui, primul apleca Înainte paralelipipedul, spre a-i anula devastatoarele lovituri cu ușa congelatorului, iar celălalt tăia cu un clește rezervorul de freon, iar aparatul se fâsâia pe loc. Nici Iubitorii de Mașini n-au stat chiar degeaba, deși un neavizat ar fi putut jura că lucrurile stăteau exact astfel, mai ales din cauza lungii sesiuni de meditație Începute la orele serii, când membrii mișcării s-au străduit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]