32 matches
-
gestului pulvinar e drastică, în contrast cu aparenta lui grosolănie. Ca în orice ritual, la Junimea avem habotnici respectînd orbește ighemoniconul: ștersul Gheorghiu are scaunul lui inalienabil, și dacă un nou-venit i-l ocupă din neștiință, bigotul se zăpăcește, înroșindu- se de fîstîceală și dînd tîrcoale scaunului pînă cînd intrusul i-l eliberează. Scaunul obscurului Gheorghiu e, în mintea lui, lăcaș de strană. Mirmilik își roade mustața de încordare, Eminescu tace în prostație contemplativă, ambele atitudini trădînd intensitatea ritului. Cînd textul citit amenință
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
mai mult decât atât. Și atunci descoperise că era mecanic de locomotivă, ceea ce, orice s-ar spune, însemna ceva. Plus de asta, a fost în replică. S-a scos. Nu bei, mă, ceva? a vrut Ghindoc să dea un sens fâstâcelii lui Paganel. Adică, ce cați p-acilea? Dacă tot n-ai nici un rost, barem hai să glojgăim ceva. Sigur că Ghindoc a fost uimit peste măsură să afle că Paganel nu bea. Și-l privea ca pe o lighioană bizară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
reapărut și m-a surprins cu o Întrebare totală, formulată pe un ton neutru, cu pauze: ai putea să mă ajuți cu o găzduire la dumneata... pentru un timp... nu foarte mult...? Plătesc cât Îmi ceri... nu rămân niciodată datoare. Fâstâceala ma cuprins din nou și nu am mai găsit sunetele N și U să-i dau răspunsul care se impunea fără nici o Întârziere. Voi fi la locul meu... nu voi veni cu nimeni aici, la dumneata, completă ea cu un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aceasta. - Priviți-l! Priviți-l! Bă, uitați-vă! Ei? Toți întind gâturile. E la fel ca primul, poate mai puțin ciobit. Seamănă cu paharele lor. Făcute toate la Buhuși, înainte ca fabrica să dea faliment. Anatol se bucură sincer de fâstâceala admiratorilor și păstrează câteva momente tăcerea. - Ei?... Capete de rând, creiere proaste de bibilici, mâncători de ștevie, izmene bortelite... se hotărăște să vorbească. Trebuie să știi să vezi un pahar! E o artă să știi să vezi un pahar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
data aceasta făcându-l în stânga, ceea ce i se întâmplă, ca mașinal, și lui Beckett, care făcu pasul în dreapta. Pe fețele ambilor scriitori, ce se pomeniseră atât de - cum să zic? - vizavi se perindă câte o umbră de jenă sau, poate, fâstâceală. Apoi unul făcu pasul cum îl făcu, spre a-l ocoli pe celălalt coleg, acesta, la rândul său, vru să treacă, ocolit, pe lângă cel din fața sa, astfel că Beckett și Ionescu mai să se lovească nas în nas! Parcă năuciți
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
de drum de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. - Și ce-o să fie după cea de-a treia moarte a mea, cînd o să mă vampirizez pentru a treia oară? - sări dintr-o dată în spectacol căpitanul Opujić, încă o dată satisfăcut de fîstîceala comedianților și de uimirea oaspeților din han. Pentru o vreme, căpitane, atît ție cît și altora o să vi se pară că încă sunteți în viață, că nu s-a întîmplat nimic, pînă ce n-ai să întîlnești ultima iubire, pînă
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
pildă, am aflat că dacă nu știu cum să continui o frază, pot s-o las neterminată și să revin asupra ei mai tîrziu, căci sigur îmi va veni între timp vreo idee. Apoi am aflat că în fața ecranului starea aceea de fîstîceală și de încordare din fața hîrtiei dispăruse fără urmă. Pus în fața ecranului, nu aveam emoții, panica și încordarea pe care le trăisem odată, scriind de mînă, țineau de trecut. Eram dezinvolt, degajat, sigur pe mine, și asta pentru că cea mai mare
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
transpirație rece care se prelingea pe coloană până la chiloți. -Tată-mare, iar ne-a prins, îi șopteam când ieșeam din cămară, necăjită că nu avusesem parte de două linguri. -Mâine trebuie să fim cu ochii în șase, îmi spunea mulțumit de fâstâceala mea și își răsucea vârfurile mustății, pe care înainte mă lăsase să i le perii. Tata-mare era pus pe glume de dimineață până seara și nu îmi amintesc să-l fi văzut vreodată supărat când eram copil. O iubea și
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
și mi-a mărturisit, strângându-mi mâna: - Te-am citit! Mi-ai plăcut!... Își însoțise cuvintele cu un zâmbet scurt, mai mult dintr-un colț al gurii, dezvelindu-și dantura măruntă. Dumnezeule! mi-am zis, după ce bâiguisem câteva mulțumiri cu fâstâceala studentului de altădată, dar cum de i-a căzut cartea în mână, căci eu nu i-o dădusem, alt motiv de regret!, și nu-mi venea deloc să cred că o cumpărase dintr-o librărie. Până la urmă am găsit o
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
subțire, ba mai mai gros, ochiul magic înverzea chipul femeii sforăind cu gura deschisă, iar eu m-am sculat și m-am întors în atelier. Mi-am împachetat calabalâcul și am rămas așa, cu geamantanul în mână. În semn de fâstâceală. Nu știam ce să le spun celor doi morți pe cale de putrefacție. Așa că până la urmă am îngenuncheat ca să-i sărut pe amândoi. Era o dimineață răcoroasă. Ceața se postase în ușă. Felinarele fie nu erau aprinse, fie nu se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
prieten. Nu îl mai văzusem de aproape doi ani și când ne-am întâlnit amândoi ne-am înroșit de emoție. Cred că în clipa aceea ne-am îndrăgostit unul de celălalt iar părinții au observat și au făcut haz de fâstâceala noastră. Am înțeles din discuțiile lor că se gândeau ca după ce ne vom termina studiile să fie o căsătorie între noi iar mie nu-mi displăcea aranjamentul. După felul cum mă privea am simțit că și Felix, așa il chema
DOAR IUBIREA RAMÂNE(FRAGMENT) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364773_a_366102]
-
suma tuturor bucuriilor si necazurilor, a clipelor de fericire percepute sau trecute cu vederea și a celor de durere, adânc resimțite, este egală cu zero. - Să trăiești domnule Albert și toată stima pentru felul dumitale de a fi, inclusiv profesional ! Fâstâceala provocată de aprecierea rostită este anulată subit de urarea președintelui adresată sieși cât și secretarului de partid : - Să trăiască și mâncătorii de căcat ! Paloarea feței secretarului de partid îl determină să continue împăciuitor : - Lasă, măi Tomiță, dacă nu eram noi
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
obișnuită de început, iar comunicarea s-a dovedit de astă dată mult mai spontană, nu avea emoții și inhibiții ca altă dată. Atât de neînsemnat l-a găsit pe băiat, că nici nu s-a roșit ca de obicei, de fâstâceală. -Locuiești aici în Budapesta? -Aaa, nu! La Târgu Mureș. -Ești din Transilvania? -Sigur. -Ai venit de departe... și aici ce faci ? -M-am cazat la niște rude mai îndepărtate în orașul vechi, Buda... m-au invitat că ei nu au copiii
SOLDATUL CU PĂR ROŞU de SUZANA DEAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356307_a_357636]
-
mai pot reține prea mult! o îndemnă bărbatul nedumerit. - Da, da, sigur! bolborosi Celeste, luptându-se cu greutatea inexplicabilă a picioarelor, ce refuzau să facă pasul necesar pentru a intra în ascensor. - Te simți bine? întrebă el, ușor amuzat de fâstâceala ei. Suferi de claustrofobie? - Nu, nu, nici vorbă! Căldura e de vină! A fost azi o zăpușeală în birou!... - Cum așa? Nu mi-a semnalat nimeni că aerul condiționat nu funcționează! ,, Încă o gafă! se apostrofă ea. De ce mă simt
HAPPY VALENTINE S DAY de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372512_a_373841]
-
medicul ce urma să o opereze pe Leni pregătisem, pentru început, un pachet de cafea în vid. Doar că nu reușeam să îi dau pachetul, avea program de vizite, înconjurat tot timpul de studenți și asistente. Până mi-a observat fâstâceala și m-a întrebat de față cu toți: - Ce ai dom'le, acolo, sub halat ? - Păi, uitați ! și am dat un pic halatul la o parte. A început să râdă: - Dă dom'le încoace cărămida aia și relaxează-te! El
SPITALUL DE IERI ŞI DE AZI de DAN NOREA în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376446_a_377775]
-
babă din luna martie, la Dobrina au picat, turnați parcă pe calapod, patru indivizi cu ochi albaștri, tunși zero, fălci pătrate și haine din piele. Te cercetau cu priviri bonome și grele; strivit de puterea lor, simțeai că te cuprinde fîstîceala. Cu cei patru ceva s-a schimbat în munca de lămurire. Plecînd, activiștii luaseră cu ei idilica întrebare: „vrai ori ba, bade, să te înscrii?” Cei patru nu discutau. Nu se știe în ce fel, dar, odată cu venirea lor, cererile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mică mulțime în fața casei Belmont. Poliția a sosit când a fost prea târziu. Efectul vizibil asupra lui George a putut fi urmărit până în cele mai mici amănunte. Se dădu câțiva pași îndărăt; pe față îi apăru întâi o expresie de fâstâceală și iritare, apoi de extremă panică. Cei care nu se tem de dezaprobarea publică pot fi în schimb speriați, în mod abject, de ridicol. Combinația dintre brațul lui Hattie întins cu bravură de-a curmezișul ferestrei și corul puternic, zeflemitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-un triunghi cu picioare pe două laturi, care glisează. Îmi alunecă din mână și se oprește singură la o înălțime de vreo șaizeci și ceva de centimetri, unde se fixează cu un clic. — Așa ! Râd pentru a-mi ascunde fâstâceala. Păi atunci... să o reglez. Ridic scândura și încerc să-i modific înălțimea picioarelor, dar chestia nu vrea deloc să se miște. În timp ce mă agit în gol cu scândura, întorcând-o pe toate fețele, obrajii încep să-mi ardă din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
legănându-se la fiece pas, cu mâinile înfundate în buzunare și coatele lipite de trup. Saluta pe toată lumea, amuzându-se de aerul surprins al trecătorilor care se trezeau în fața unui fel de om al caver nelor venit dinspre viitor. Atunci când fâstâceala le era cât se poate de evidentă, unii oprindu-se să-l privească, alții împiedicându-se de-a binelea, Maca sărea pe loc de bucurie. — Asta e, băiatu’ ! Dacă vrei să cunoști lumea și s-o cucerești, ia-o pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cum să fii aleasă). Ca fată, exiști prin aparițiile tale; de aceea, trebuie să fii atrăgătoare și pentru alții, nu numai pentru cel dorit. Nu trimite fotografii băiatului dorit, chiar dacă ți se par cele mai avantajoase. Un băiat apreciază mult fâstâceala ta, mișcarea sânilor tăi pe sub bluză, parfumul pe care-l lași în urmă, iar astea nu se pot fotografia. Dacă el este cu altcineva, separă momentele tale de cele acordate acelei persoane, învățându-l să deosebească cele două relații ca
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
a dat cuvântul. Am bătut-o amândoi la cap până n-a mai avut încotro și a promis. Ne-a rugat numai să păstrăm secretul față de tine. Generalul îl privea cu atenție pe Ganea; se vedea că nu-i place fâstâceala acestuia. Nu uitați, Ivan Feodorovici, spuse Ganea îngrijorat și ezitând, că mi-a lăsat libertatea deplină de decizie până tranșează ea însăși problema, ba încă și atunci ultimul cuvânt îmi aparține... — Vrei să zici că... vrei să zici că... spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acum în râs surorile, prințul Ș., zâmbi până și prințul Lev Nikolaevici, care roșise și el cine știe de ce. Kolea hohotea și jubila. Aglaia se supără, nu glumă, și se făcu de două ori mai frumoasă. O prindeau foarte bine fâstâceala și ciuda pe propria ei persoană pentru această fâstâceală. — Parcă puține cuvinte ți-a schimonosit, adăugă ea. — M-am bazat pe propria dumitale exclamație! strigă Kolea. Acum o lună frunzăreai Don Quijote și ai exclamat că nimic nu-i mai grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prințul Lev Nikolaevici, care roșise și el cine știe de ce. Kolea hohotea și jubila. Aglaia se supără, nu glumă, și se făcu de două ori mai frumoasă. O prindeau foarte bine fâstâceala și ciuda pe propria ei persoană pentru această fâstâceală. — Parcă puține cuvinte ți-a schimonosit, adăugă ea. — M-am bazat pe propria dumitale exclamație! strigă Kolea. Acum o lună frunzăreai Don Quijote și ai exclamat că nimic nu-i mai grozav decât „cavalerul sărman“. Nu știu la cine te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-și reprime jena de mai înainte. Ba încă, după unele semne, privind-o, puteai crede că acum se bucură că gluma merge din ce în ce mai departe și toată această schimbare avusese loc în sufletul ei tocmai în clipa când devenise prea vizibilă fâstâceala mereu crescândă a prințului, care ajunsese în cele din urmă la apogeu. — Ba râd ca smintiții, ba îi apucă respectul cel mai profund! Sunt turbați! De unde și până unde respect? Ia spune, de unde ți-a venit din senin cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
n-am putut suferi versurile, parcă am avut o presimțire. Pentru Dumnezeu, prințe, rabdă, cred că amândoi va trebui să răbdăm, i se adresă ea prințului Lev Nikolaevici. Era foarte mâhnită. Prințul Lev Nikolaevici vru să spună ceva, dar, din pricina fâstâcelii care tot nu-i trecuse, nu putu scoate o vorbă. Numai Aglaia, care-și permisese atâtea în „discursul“ ei, nu era câtuși de puțin jenată, dimpotrivă, părea chiar bucuroasă. Se ridică imediat, tot serioasă și plină de importanță, de parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]