32 matches
-
transpirație rece care se prelingea pe coloană până la chiloți. -Tată-mare, iar ne-a prins, îi șopteam când ieșeam din cămară, necăjită că nu avusesem parte de două linguri. -Mâine trebuie să fim cu ochii în șase, îmi spunea mulțumit de fâstâceala mea și își răsucea vârfurile mustății, pe care înainte mă lăsase să i le perii. Tata-mare era pus pe glume de dimineață până seara și nu îmi amintesc să-l fi văzut vreodată supărat când eram copil. O iubea și
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_v_mihaela_arbid_stoica_1335189476.html [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
obișnuită de început, iar comunicarea s-a dovedit de astă dată mult mai spontană, nu avea emoții și inhibiții ca altă dată. Atât de neînsemnat l-a găsit pe băiat, că nici nu s-a roșit ca de obicei, de fâstâceală. -Locuiești aici în Budapesta? -Aaa, nu! La Târgu Mureș. -Ești din Transilvania? -Sigur. -Ai venit de departe... și aici ce faci ? -M-am cazat la niște rude mai îndepărtate în orașul vechi, Buda... m-au invitat că ei nu au copiii
SOLDATUL CU PĂR ROŞU de SUZANA DEAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Soldatul_cu_par_rosu.html [Corola-blog/BlogPost/356307_a_357636]
-
suma tuturor bucuriilor si necazurilor, a clipelor de fericire percepute sau trecute cu vederea și a celor de durere, adânc resimțite, este egală cu zero. - Să trăiești domnule Albert și toată stima pentru felul dumitale de a fi, inclusiv profesional ! Fâstâceala provocată de aprecierea rostită este anulată subit de urarea președintelui adresată sieși cât și secretarului de partid : - Să trăiască și mâncătorii de căcat ! Paloarea feței secretarului de partid îl determină să continue împăciuitor : - Lasă, măi Tomiță, dacă nu eram noi
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 by http://confluente.ro/adrian_litu_1488271841.html [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
mai pot reține prea mult! o îndemnă bărbatul nedumerit. - Da, da, sigur! bolborosi Celeste, luptându-se cu greutatea inexplicabilă a picioarelor, ce refuzau să facă pasul necesar pentru a intra în ascensor. - Te simți bine? întrebă el, ușor amuzat de fâstâceala ei. Suferi de claustrofobie? - Nu, nu, nici vorbă! Căldura e de vină! A fost azi o zăpușeală în birou!... - Cum așa? Nu mi-a semnalat nimeni că aerul condiționat nu funcționează! ,, Încă o gafă! se apostrofă ea. De ce mă simt
HAPPY VALENTINE S DAY de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1487112516.html [Corola-blog/BlogPost/372512_a_373841]
-
medicul ce urma să o opereze pe Leni pregătisem, pentru început, un pachet de cafea în vid. Doar că nu reușeam să îi dau pachetul, avea program de vizite, înconjurat tot timpul de studenți și asistente. Până mi-a observat fâstâceala și m-a întrebat de față cu toți: - Ce ai dom'le, acolo, sub halat ? - Păi, uitați ! și am dat un pic halatul la o parte. A început să râdă: - Dă dom'le încoace cărămida aia și relaxează-te! El
SPITALUL DE IERI ŞI DE AZI de DAN NOREA în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 by http://confluente.ro/dan_norea_1408780207.html [Corola-blog/BlogPost/376446_a_377775]
-
prieten. Nu îl mai văzusem de aproape doi ani și când ne-am întâlnit amândoi ne-am înroșit de emoție. Cred că în clipa aceea ne-am îndrăgostit unul de celălalt iar părinții au observat și au făcut haz de fâstâceala noastră. Am înțeles din discuțiile lor că se gândeau ca după ce ne vom termina studiile să fie o căsătorie între noi iar mie nu-mi displăcea aranjamentul. După felul cum mă privea am simțit că și Felix, așa il chema
DOAR IUBIREA RAMÂNE(FRAGMENT) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 by http://confluente.ro/Doar_iubirea_ramane_fragment_silvia_katz_1332442581.html [Corola-blog/BlogPost/364773_a_366102]
-
și mi-a mărturisit, strângându-mi mâna: - Te-am citit! Mi-ai plăcut!... Își însoțise cuvintele cu un zâmbet scurt, mai mult dintr-un colț al gurii, dezvelindu-și dantura măruntă. Dumnezeule! mi-am zis, după ce bâiguisem câteva mulțumiri cu fâstâceala studentului de altădată, dar cum de i-a căzut cartea în mână, căci eu nu i-o dădusem, alt motiv de regret!, și nu-mi venea deloc să cred că o cumpărase dintr-o librărie. Până la urmă am găsit o
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1446191504.html [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
mică mulțime în fața casei Belmont. Poliția a sosit când a fost prea târziu. Efectul vizibil asupra lui George a putut fi urmărit până în cele mai mici amănunte. Se dădu câțiva pași îndărăt; pe față îi apăru întâi o expresie de fâstâceală și iritare, apoi de extremă panică. Cei care nu se tem de dezaprobarea publică pot fi în schimb speriați, în mod abject, de ridicol. Combinația dintre brațul lui Hattie întins cu bravură de-a curmezișul ferestrei și corul puternic, zeflemitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cum să fii aleasă). Ca fată, exiști prin aparițiile tale; de aceea, trebuie să fii atrăgătoare și pentru alții, nu numai pentru cel dorit. Nu trimite fotografii băiatului dorit, chiar dacă ți se par cele mai avantajoase. Un băiat apreciază mult fâstâceala ta, mișcarea sânilor tăi pe sub bluză, parfumul pe care-l lași în urmă, iar astea nu se pot fotografia. Dacă el este cu altcineva, separă momentele tale de cele acordate acelei persoane, învățându-l să deosebească cele două relații ca
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
descheiată, pe care o trăsese probabil în grabă când îi fusese anunțată vizita mea. Cămașa albastră pe care o purta era curată. Hartley ba își aplatiza, ba își umfla ondulele părului cărunt. Mi se făcuse rău din pricina emoției și a fâstâcelii și a rușinii și a dorinței de a pleca de acolo și de a cumpăni ce însemnau toate astea pentru mine. Locuiți de mult aici? — De doi ani, îmi răspunse Fitch. — Încă nu ne-am stabilit ca lumea, adăugă Hartley
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
adică În fotoliu și tot pe gânduri, În fața acestei panorame stupide. — Choisissez!, Îmi porunci doamna directoare cu priviri im perioase de dresoare de animale - câini, pisici, broaște țestoase. — Păi... (Începui eu a o da pe românește, dintr o urâ cioasă fâstâceală a mea când sunt luat prea repede), păi... (și Îndrăznii a mă scula În capul oaselor ca să mângâi obrazul ofilit al unei blonde suave și cu trup subțire ca de zeiță) voyons, madame - Începui eu cu tonul meu cel mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
gestului pulvinar e drastică, în contrast cu aparenta lui grosolănie. Ca în orice ritual, la Junimea avem habotnici respectînd orbește ighemoniconul: ștersul Gheorghiu are scaunul lui inalienabil, și dacă un nou-venit i-l ocupă din neștiință, bigotul se zăpăcește, înroșindu- se de fîstîceală și dînd tîrcoale scaunului pînă cînd intrusul i-l eliberează. Scaunul obscurului Gheorghiu e, în mintea lui, lăcaș de strană. Mirmilik își roade mustața de încordare, Eminescu tace în prostație contemplativă, ambele atitudini trădînd intensitatea ritului. Cînd textul citit amenință
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
de drum de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. - Și ce-o să fie după cea de-a treia moarte a mea, cînd o să mă vampirizez pentru a treia oară? - sări dintr-o dată în spectacol căpitanul Opujić, încă o dată satisfăcut de fîstîceala comedianților și de uimirea oaspeților din han. Pentru o vreme, căpitane, atît ție cît și altora o să vi se pară că încă sunteți în viață, că nu s-a întîmplat nimic, pînă ce n-ai să întîlnești ultima iubire, pînă
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
data aceasta făcându-l în stânga, ceea ce i se întâmplă, ca mașinal, și lui Beckett, care făcu pasul în dreapta. Pe fețele ambilor scriitori, ce se pomeniseră atât de - cum să zic? - vizavi se perindă câte o umbră de jenă sau, poate, fâstâceală. Apoi unul făcu pasul cum îl făcu, spre a-l ocoli pe celălalt coleg, acesta, la rândul său, vru să treacă, ocolit, pe lângă cel din fața sa, astfel că Beckett și Ionescu mai să se lovească nas în nas! Parcă năuciți
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
străduiește să imprime figurii sale un aer reflexiv și sobru, întrucîtva comic. Flacăra fumegîndă a lămpii nu lumina decît o parte a feței acestuia, dar nu era greu de văzut că obrajii îi erau aprinși, fără îndoială mai degrabă din cauza fîstîcelii, decît din cauza frigului. - Ați ajuns, repeta ea mecanic, ați ajuns- Nu găsea nimic altceva de spus. Flacăra lămpii fumegă din cauza vîntului. Un cocoș cîntă în depărtare. - Ai fi bună să cobori mai întîi!? zise tînărul paroh, încercînd în chip vădit
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
pildă, am aflat că dacă nu știu cum să continui o frază, pot s-o las neterminată și să revin asupra ei mai tîrziu, căci sigur îmi va veni între timp vreo idee. Apoi am aflat că în fața ecranului starea aceea de fîstîceală și de încordare din fața hîrtiei dispăruse fără urmă. Pus în fața ecranului, nu aveam emoții, panica și încordarea pe care le trăisem odată, scriind de mînă, țineau de trecut. Eram dezinvolt, degajat, sigur pe mine, și asta pentru că cea mai mare
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
mai mult decât atât. Și atunci descoperise că era mecanic de locomotivă, ceea ce, orice s-ar spune, însemna ceva. Plus de asta, a fost în replică. S-a scos. Nu bei, mă, ceva? a vrut Ghindoc să dea un sens fâstâcelii lui Paganel. Adică, ce cați p-acilea? Dacă tot n-ai nici un rost, barem hai să glojgăim ceva. Sigur că Ghindoc a fost uimit peste măsură să afle că Paganel nu bea. Și-l privea ca pe o lighioană bizară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
a dat cuvântul. Am bătut-o amândoi la cap până n-a mai avut încotro și a promis. Ne-a rugat numai să păstrăm secretul față de tine. Generalul îl privea cu atenție pe Ganea; se vedea că nu-i place fâstâceala acestuia. Nu uitați, Ivan Feodorovici, spuse Ganea îngrijorat și ezitând, că mi-a lăsat libertatea deplină de decizie până tranșează ea însăși problema, ba încă și atunci ultimul cuvânt îmi aparține... — Vrei să zici că... vrei să zici că... spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acum în râs surorile, prințul Ș., zâmbi până și prințul Lev Nikolaevici, care roșise și el cine știe de ce. Kolea hohotea și jubila. Aglaia se supără, nu glumă, și se făcu de două ori mai frumoasă. O prindeau foarte bine fâstâceala și ciuda pe propria ei persoană pentru această fâstâceală. — Parcă puține cuvinte ți-a schimonosit, adăugă ea. — M-am bazat pe propria dumitale exclamație! strigă Kolea. Acum o lună frunzăreai Don Quijote și ai exclamat că nimic nu-i mai grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prințul Lev Nikolaevici, care roșise și el cine știe de ce. Kolea hohotea și jubila. Aglaia se supără, nu glumă, și se făcu de două ori mai frumoasă. O prindeau foarte bine fâstâceala și ciuda pe propria ei persoană pentru această fâstâceală. — Parcă puține cuvinte ți-a schimonosit, adăugă ea. — M-am bazat pe propria dumitale exclamație! strigă Kolea. Acum o lună frunzăreai Don Quijote și ai exclamat că nimic nu-i mai grozav decât „cavalerul sărman“. Nu știu la cine te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-și reprime jena de mai înainte. Ba încă, după unele semne, privind-o, puteai crede că acum se bucură că gluma merge din ce în ce mai departe și toată această schimbare avusese loc în sufletul ei tocmai în clipa când devenise prea vizibilă fâstâceala mereu crescândă a prințului, care ajunsese în cele din urmă la apogeu. — Ba râd ca smintiții, ba îi apucă respectul cel mai profund! Sunt turbați! De unde și până unde respect? Ia spune, de unde ți-a venit din senin cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
n-am putut suferi versurile, parcă am avut o presimțire. Pentru Dumnezeu, prințe, rabdă, cred că amândoi va trebui să răbdăm, i se adresă ea prințului Lev Nikolaevici. Era foarte mâhnită. Prințul Lev Nikolaevici vru să spună ceva, dar, din pricina fâstâcelii care tot nu-i trecuse, nu putu scoate o vorbă. Numai Aglaia, care-și permisese atâtea în „discursul“ ei, nu era câtuși de puțin jenată, dimpotrivă, părea chiar bucuroasă. Se ridică imediat, tot serioasă și plină de importanță, de parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Probabil că Rogojin înțelegea impresia pe care i-o producea; deși la început se arăta încurcat, deși îi vorbea cu un fel de familiaritate voită, prințului curând i se păru că n-avea în el nimic studiat și nici măcar vreo fâstâceală deosebită; dacă avea un fel de jenă în gesturi și cuvinte, aceasta era doar pe dinafară; în suflet acest om nu se putea schimba. — Cum m-ai... găsit aici? întrebă prințul ca să spună ceva. — De la Keller am auzit (am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ascultându-l pe prinț, Rogojin izbucni în râs. — Prințe, nu cumva chiar tu ai dat peste o astfel de femeie? Parcă am auzit ceva, așa-i? — Ce, ce puteai să auzi? tresări deodată prințul și se opri, cuprins de o fâstâceală extremă. Rogojin continua să râdă. Nu fără curiozitate și, poate, nu fără plăcere, îl ascultase pe prinț; divagația bucuroasă și înfocată a prințului îl uimise și îl încurajase foarte mult. — Nu-i vorba că am auzit, ci că văd acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aceasta. - Priviți-l! Priviți-l! Bă, uitați-vă! Ei? Toți întind gâturile. E la fel ca primul, poate mai puțin ciobit. Seamănă cu paharele lor. Făcute toate la Buhuși, înainte ca fabrica să dea faliment. Anatol se bucură sincer de fâstâceala admiratorilor și păstrează câteva momente tăcerea. - Ei?... Capete de rând, creiere proaste de bibilici, mâncători de ștevie, izmene bortelite... se hotărăște să vorbească. Trebuie să știi să vezi un pahar! E o artă să știi să vezi un pahar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]