324 matches
-
clienți strânși să-și felicite Jupânul. Acum, se știe, cum sunt aceștia: democrați-democrați, fără flori, cadouașe, fără discursuri, că ne vede țara și nu-i frumos... stați jos, stați jos! îi apasă pe toți cu ambele brațe Sărbătoritul, modest, cică fâstâcit de atât amor. S-a scris despre acest tânăr politician că ar fi un arogant și un avid de putere. Se poate. Nu zic. Altceva însă mă preocupă pe mine. Pe mine mă bate un gând mult mai grav, mult
Căldură mare, deși veche by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11346_a_12671]
-
în palmele ei atât de moi de parcă m-ar fi mângâiat și plecându-se spre mine, de foarte aproape, m-a întrebat în șoaptă: "Bist du, Nikolaus?" Îi simțeam suflarea, parfumată, mi se părea că mă sărută. Eram atât de fâstâcit încât abia izbuteam să rostesc, șoptind și eu, ca de la gură la gură, doar: "Ja, ich bin...". Cât de rău mi-a părut când momentul acela de vrajă a fost brusc întrerupt de cele două doamne. După ce s-au îmbrățișat
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Ovidiu Genaru Graffiti Ajunsesem cu figurile la capătul tablei și fâstâcit abia dacă bâiguiam o câtime din problemă desemnând într-un cerc meschin fără centru pasăminte împărțisem tabla greșit o suprafață pe care vai o uram fiindcă la matematici eram un zero tăiat în patru Asta unu la mână și doi
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
deloc puerilă) este ideea de a le adresa la sfârșit câte o întrebare referitoare la domeniul lor predilect de activitate. Au fost și câteva întrebări mai puțin relevante, de tip enciclopedic, de genul celei care l-a făcut să se fâstâcească pe Traian Băsescu (cine este autorul versurilor imnului de stat al României). Cele mai multe însă s-au dovedit extrem de revelatoare. Să fii ex-ministru al agriculturii, ca Ion Mureșan, și să crezi că un hectar are o sută de metri pătrați (cam
O bilă albă pentru Robert Turcescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13266_a_14591]
-
poezie! conchise dracul mimând dezamăgirea. - V-am contrariat? l-am întrebat aproape triumfător. - Nu e deloc greu să contrariezi, mai dificil însă e să și convingi, dle Chivu. - Văd că l-ați citit pe Camus. - Ideea plutea în aer, se fâstâci dracul. - Oricum, nu e interpretarea mea, ci o posibilă interpretare a lacanienilor. Ei cred că funcția limbajului nu este de a informa, ci de a evoca. Deși la Alice luarea în posesie a limbajului are, simultan și complementar, ambele funcții
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
memorarea, într-o singură după amiază, a poeziilor unui an întreg. "ŤAl cui ești, băiețaș?ť, m-a întrebat un bătrîn profesor, după ce coborîsem îmbujorat de pe estradă, purtînd pe creștet cununa dobîn-dită la sfîrșitul clasei întîi. Luat prin surprindere și fîstîcit de ambianța festivă, am îngăimat: ŤAl mamei...ť. Cînd a aflat acasă cele întîmplate, tata a rîs și m-a povățuit ca, pe viitor, să răspund că sînt Ťal patrieiť!"2) "Sans prendre garde a l'ouragan" Clasa a doua
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
recepție, o domniță i-a cerut permisul de pacient. Nu-l avea, căci în țara în care ajunsese nu fusese niciodată pacient. I s-a arătat un card de plastic magnetizat și i s-a cerut numele, prenumele, adresa. Se fâstâcise, avea febră, i se împleticise limba-n gură. în loc să spună numărul casei, 13, a spus 31. Degetele domniței, lungi, alergau pe claviatură. "Dar Numărul?" A spus și Numărul. Aparatul cu claviatură a scârțâit scurt și dintre maxilarele lui a ieșit
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
văzusem la Karlsbad pe Ienăchiță Văcărescu și ce face? Și cu cine se plimbă? Și cu cine vorbește? Întîlneam zilnic și pe conul Ienăchiță (tatăl Elenei Văcărescu) așa încît am putut să-i dau lămuririle cerute. Era pe ghimpi, se fîstîcea, în fine n-a mai putut și mi-a spus: Știi că sîntem logodiți?" - "Dar e însurat!" - "Nu face nimic, divorțează. Am să-ți dau o scrisoare pentru el; i-o dai? Îmi făgăduiești?" Zeci de ani mai tîrziu, la
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]
-
vorbă cu vorbă: „Eu pe Arghezi nu-l cunoscusem, dar îi auzisem de nume. Nu mai știu cine, vreun nepot, bag seamă, mai școlit, mi-a zis că-i un fel de Eminescu în viață. De-asta m-am și fâstâcit, că eu pe Eminescu îl știam, îl citisem adicătelea. Dar el, Arghezi, om cu cap și cu carte la cap, mi-a zis: Lasă, țață Voică, nu te stânjeni, că de-al vostru sunt și eu. Așa mi-a zis
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
Mă uit și la bancnotele de-acum, purtând chipurile unor iluștri oameni de cultură, personalități istorice. Cumplită ironie a sorții, dacă te gândești că mulți dintre ei au trăit în sărăcie. Poate că din pricina asta bancarii noștri s-au cam fâstâcit la alegerea pozelor, când au stabilit că o bancnotă de 50 de lei cu Aurel Vlaicu face cât 50 cu Iorga, că una cu Blaga se schimbă pe 40 cu Enescu ș.a.m.d.. La vremuri noi, oameni noi, așa că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92514_a_93806]
-
japonez. După care cer să le fie livrată comanda la scara blocului, fiindcă, chipurile, nu merge interfonul. Iar atunci când omul care aduce comanda îi recunoaște și le mai zice câte-un “Da’ dumneavoastră ați mai comandat de multe ori...”, se fâstâcesc îngrozitor. Nu pot să dau numele firmei cu pricina, ca să nu îi jignesc, Doamne ferește, pe nesim... pe clienții care fac ce vă povesteam mai sus. Doar să mă enervez ca proasta pot. Și mă enervez, pentru că mi se pare absolut
Foamea eternă la români by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20136_a_21461]
-
cu bănuți aurii. N-am mai văzut-o până acum, probabil că e noua noastră femeie de serviciu. Am salutat-o și mi-a răspuns umil. Aș fi vrut să-i mai zic ceva prietenos și drăguț, dar m-a fâstâcit atât de tare umilința ei încât... pur și simplu n-am găsit ce. Și nici n-am apucat să mă repliez fiindcă, la doi pași în spatele meu, a apărut rapid o doamnă mai la 40-45, care i-a zis fetei
Noi vrem să oferim respect! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20375_a_21700]
-
multe probleme. Școli dărăpănate și copii înghesuiți în clase cu pereții scorojiți. Cea mai gravă situație se înregistrează, ca de obicei, la țară, dar nici la oraș nu este mai bine. În multe locuri, școlile nu au încă mobilier. La Fâstâci, în Vaslui, elevii vor învăța la dispensar sau la ocolul silvic. Elevii vor învăța în spații insalubre, cu pereții scorojiți și ferestre prin care bate vântul. În Dolj, 19 școli nu au mobilier pentru clasa pregătitoare și l-au împrumutat
Ponta: clasa pregătitoare se întoarce la grădiniţă () [Corola-journal/Journalistic/81120_a_82445]
-
traducere, decât un goblen cusut grosolan, sub ale cărui ițe abia mai poarte fi distins conturul impecabil care ar fi trebuit urmat, o scenă goală, pe care Dan Sociu smucește din culise, ca un păpușar smintit, niște versuri ce se fâstâcesc și gesticulează asemenea unui elev scos la tablă, si care par a îngaimă câte ceva în limba română. Încă de la începutul volumului, desi totuși cu ceva mai multă precauție aici, se văd urmele de bocanci ale traducătorului, în echivalările superficiale din
Camerele de tortură ale traducătorului by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4480_a_5805]
-
scoatem călă rețul afară, la aer, și să-l învățăm acolo să zboare. Ne uităm în jur, după lumină, o găsim prin fe reastră și hotărâm în liniște că cea mai ușoară cale e pe acolo. Ezităm un pic, ne fâstâcim și facem schimb de roluri: de data asta Otto o să iasă primul. Trebuie să escaladăm biroul. Trebuie să escaladăm biroul. Trebuie să escaladăm biroul. Eu te împing de la spate, tu te prinzi de butoanele sertarelor și ușurel, ușu rel, cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
așa pe stradă. Oameni pe care nu-i cunoaște și care ar putea, cine știe, să i rupă capu ăla de punkist mic. Acum bag de seamă că am un accent de basara bean beat. Ăsta cu petul se cam fâstâcește un pic și io mă distrez de minune. M-am pus în rolul ăsta de mare luptător trecut prin lupte îngrozitoare și punkistu ăsta mic ia petul și îl aruncă la gunoi. În sinea mea râd așa de tare, că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
uită dar, asta nu era o regulă pentru toată lumea. Așa a Început prietenia dintre Ionel și Letiția. O invitație la un film, alta la o onomastică și tot așa până când Într-o zi a cerut-o În căsătorie. Fata se fâstâcise rău și-i ceruse ceva timp de gândire și să discute cu părinții ei despre acest lucru. Părinții erau puși la curent de ceva timp de intențiile lui Ionel, de nepoata lor, În casa căreia se cunoscuseră cei doi tineri
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
pentru că nu ar fi crezut și ea cel puțin la fel cît Vlad, ci pentru că avea nevoie de mai multă siguranță. Ce, tu nu crezi? Și, în fața unei astfel de întrebări, puse cu atîta seriozitate de Vlad, Ilinca s-a fîstîcit deodată, s-a uitat vinovată la ceilalți colegi care o priveau cu reproș și, pentru a pune capăt acelei situații neplăcute, s-a apropiat de Vlad și i-a spus rîzînd: Ba cred, mă... da' am zis și eu, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe care ceilalți le dăduseră uitării de-atunci. Și doar Bărzăunul luase tăblița ca să-și ascută cuțitul pe ea, nu ca să facă vreun rău cuiva. Dar domnul Nicanor crezu cu totul alceva. Ce ții în mînă, mă, sarsailă? Bărzăunul se fîstîci cu totul. Oooo... O... ce, mă? Ia dă-o-ncoace! Și numaidecît îi smulse tăblița din mînă, se uită la ea pe toate părțile, de parcă ar fi vrut s-o mănînce, apoi tună: Unde-ai găsit tu asta, mă? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
geamantanul din mîna mamei ei. Dați-le la mine, zise mîndru că poate astfel să-i dovedească Ilincăi cît este de cavaler. Cum de vă încumetați să duceți asemenea greutăți? Dar nu-s grele deloc, Vlad, rîse Ilinca. Virgil se fîstîci și rămase aproape paralizat de supărare că nu-i trecuse lui prin minte să facă acest lucru înaintea lui Vlad. Acum era prea tîrziu să mai încerce așa ceva. Bărzăunul, care urmărea totul de pe partea opusă a șoselei, rînji într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
plac. Eu am mai făcut o și știu bine drumul. N-avem cum să ne rătăcim. E drept și e curat ca-n palmă. De altfel, veți ști singur înco tro s-o apucați. — Draga moșului, zău, nu înțeleg..., se fâstâci contele, dar nu îndrăzni să se împotrivească, așa că începu să înghesuie într-o traistă o cămașă albă. — Eu o să merg înainte ca să vă arăt drumul. Dumneavoastră doar să mă urmați îndeaproape. Calea vi se va arăta, veți recunoaște totul. Din
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
La discuția de duminică noapte din Modrogan au participat însă mulți și am auzit-o din câteva surse. Colegii mei au întrebat-o astăzi și pe Roberta Anastase cum e cu voturile în județul Ploiești. Președintele Camerei Deputaților s-a fâstâcit, s-a înroșit, a zâmbit în colțul gurii și ne-a asigurat că n-a existat nicio discuție despre județul Ploiești și că, la ea în Prahova, Elena Băsescu a luat un procent bun, n-are a se plânge. Ea
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
iar eu cam aici și am vorbit răspicat, fără teamă. Răspicat poate, dar fără teamă ba - l-a contrazis moș Dumitru. Apoi unui condamnat la moarte de cine să-i mai fie frică? Doar de Dumnezeu. Așa că nu m-am fâstâcit deloc. Ei, da’ lucrurile nu s-o sfârșit aici... Până la urmă te-o împușcat, Pâcule, sau nu? a întrebat moș Dumitru, nerăbdător ca niciodată. Da’ ce crezi tu, că te ia pe sus, te leagă de stâlp și trage-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de zgârieturi, pe care el le interpretă ca fiind foarte speciale. Își aminti cum inima i-o luase razna, iar gândurile toate se Îndreptară spre ea. Era prea frumos ca să fie adevărat, Își spuse Îmbujorat de o tăinuită emoție! Porni fâstâcit spre ușă și trase Încet zăvorul, Într-o stare de ciudată amețeală, Însă imaginea care i se desfășură Înaintea ochilor Îl făcu să devină dintr-o dată lucid și nervos. Cineva lăsase intenționat În fața ușii lui o pisică neagră, muribundă, sau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
gratuit mă trădează mereu), după care m-a Întrebat sec unde se află și de ce am adus-o aici și ce vreau de la ea. Avea un soi de siguranță În glas care putea fi numită chiar tupeu. După ce am ridicat fâstâcit din umeri și am privit-o câteva clipe (cuvintele mi se aglomerară pe buze și Înghețaseră acolo), i-am spus că se află În garsoniera mea, că poate pleca oricând voiește și că am adăpostit-o pentru că m-a Îngrijorat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]