128 matches
-
perioadă), iar creația lui Cornel Popescu este cea mai bună dintre toate cele șase interpretări de până acum ale acestui rol complex și dificil. M-a privit câteva clipe fix cu ochii săi shakespeariani, fără să zică o vorbă. Complet fâstâcită am bolborosit câteva vorbe apreciative. M-a primit cu deschidere În acel tumultuos anturaj, care avea să-mi devină casa de ucenicie artistică. Întruniri, discuții, proiecte, detalii regizorale, turnee, forfotă, repetiții... tot atâtea secvențe de formare, lecții de viață, pe
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
îi mai păstrez și astăzi. Era în mai 1953, mai ții minte? Walburga îl apucă deodată pe Hansi de reverul jachetei bavareze și-l trase cu o forță incredibilă spre ea.. - Unde sunt copii noștri, Hansi? întrebă, cu răsuflarea întretăiată. Fîstîcit, Hansi ascunse la spate petecul de hîrtie. Înțelese că momentul lecturii poemului trebuia amînat, fără condiții. - Bine, inimioara mea, dar noi n-avem copii! - De ce? - Așa a vrut Dumnezeu, inimioara mea. Noi nu..., adică tu nu ai putut avea copii
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
coji de banană, un ciocan violet, niște cuie mari, șosete murdare, hârtie igienică violet. Secretara: A sosit domnul Irinel. Mother Caterpillar: Domnu’ Irinel și mai cum, fă? Fii prefesionistă, fir-ai a dracu’, că pun mătura asta pă tine. Secretara (fâstâcită): Domnul Irinel Columbeanu. Primavera: Aveam miting cu dânsu’, fă? Secretara: Da, sigur, avea programare. Primavera: Bine, fă, zi-i să intre. Mother Caterpillar (către Primavera): Fă, io o dau p-asta afară, să știi. Primavera: Lasă, făăă! Mother Caterpillar: Păi
Cum a încercat Irinel să devină mai înalt by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19972_a_21297]
-
ce face timp de două ore? Păi, e posibil? E drept că și ea a gustat, a chicotit din când în când, dar de cum îmi prindea privirea, îmi făcea complice cu ochiul și imediat după aia zâmbea nu știu cum, părea puțin fâstâcită dar dacă trecea un minut și mă uitam la ea, iar îmi făcea cu ochiul. Prisăcaru ăsta, naiba să-l ia, avea vreo doi metri și cu toată mentalitatea lor scandinavo-liberală, putea să-mi scape o labă, deși eu nu
SCHIŢE UMORISTICE (82) – ZODIA LEULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380125_a_381454]
-
două scene caracteristice. Popescu se află într-un oraș din Germania. E căldură mare. Trecând printr-un parc, concetățeanul nostru o ia prin iarbă, pe la umbră. Un agent cu căutătură fioroasă strigă gros: - Verboten! D. Popescu (fugind repede pe alee, fâstâcit): - E “verboten”? Scuzați, n-am știut! Măi, ai dracului, ce ordine! Unde vezi așa ceva la București? Încă plin de emoție, d. Popescu scoate o țigare, o aprinde și aruncă bățul de chibrit pe jos. Același glas grozav răsună: - Verboten! D.
George Călinescu despre nemti si români [Corola-blog/BlogPost/93627_a_94919]
-
la frumusețea mănăstirii. Îi rostește numele în diverse feluri. Bisilabic (Ca-șin), cu accent pe prima silabă, apoi pe a doua. Mă privește întrebător. "Accentul e pe ultima!" Zâmbește. Încerc din nou să plec. "No, stay, please. Hai să mâncăm ceva." Fâstâcit, inert, strivit, îl urmez împreună cu managerul și câțiva din membrii orchestrei în sala de mese. "Catering-ul e minunat. Eu sunt vegetarian, însă îmi place să privesc felurile de mâncare." El gustă puțin dintr-o supă cu fasole, însă cei
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
și spiritul proaspăt și ochii frumoși, clari, cu gene lungi, ca ai mamei lui, cea atât de iubită și niciodată uitată, Isabel... Salvarea venise pe neașteptate. Într-o dimineață cu cireșe și gânduri negre, pe Dominique o vizitase François, băcanul. Fâstâcit. Ea îi oferise șerbet de lămâie. El se foise preț de multe minute lungi, prinzând, din când în când, copilul din zbor, ciufulindu-l și dându-i, apoi, din nou drumul în grădina cucerită de soare și de râsul lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
antici numeau "taină împărătească", care tot ei spun "e ceva împărătesc să păstrezi o taină". - Dar nevestei tale o să-i dezvălui taina asta, nu-i așa? - O s-o fac, dar nu pentru că ești soția mea. Liza se bosumflă, mă privește fâstâcită și mă întreabă îngrijorată: - Cât? - Ci pentru că tu însăți ești pe cale să descoperi taina asta cu inelul și cu apa aceea de la izvorul Sfintei Fecioare, de aceea de acum încolo împreună o vom descoperi atât cât ne este cu putință
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
de gospodine îs aiestea?” au gândit ei...Dar n-o avut ce face și au intrat. In casă, nici nu aveau pe ce se așeza. Până la urmă, s-o înghesuit pe o laiță goală și se uitau la gazdă cum - fâstâcită - nu știa ce să mai facă...Intr-un târziu, însă, și-o adus aminte că trebuie să scoată plăcintele din cuptor. Cum în odaia ceea toate erau adunate claie peste grămadă, gospodina o luat cociorva, care îi ședea în cale
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-a) alerga și el câinele, dar din motive umanitare. Ca să-l salveze de toporul lu’ tac-su’. Și exact în timpul ăsta, Paganel a intrat în curte. Când bătrânul trăgea într-o parte de jigodie, iar ăla mic în direcția opusă. Fâstâcit, a încercat să se prezinte: „Profesor de filosofie Popescu!“. Să i-o ia înainte lui Ghindoc, să evite placa aia umilitoare cu „Poftiți, domnu’ Paganel!“. Ghindoc ăl bătrân a înfipt toporul într-o buturugă, și-a șters mâna dreaptă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Când l-a văzut Petrache pe Brad Filip, a sarit în poziție de drepți, gata să-l salute militărește. De voie, Petrache! - l-a liniștit Costăchel, în stil cazon. Nu-mi vine să cred ceea ce văd - s-a scuzat Petrache fâstâcit. Să-i facem loc lui Filip între noi. Să fim împreună ca altădată... S-au întins pe priciul comun și Costăchel - cu îndreptățită curiozitate - l-a întrebat: Cum ai ajuns aici, Filip dragule? Aceeași întrebare îmi ședea și mie pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
așa nu înțelegea nimeni ce spun, să caute pe mă-sa, dar mare mi-a fost mirarea când mă trezesc cu frumosul meu în piept, numai că nu-l răstorn de pe picioare. Se uită amuzat la mine, eu sunt din ce în ce mai fâstâcită, lui îi crește amuzamentul, se vede pe fața lui, zice, nu ești dispusă să facem o plimbare pe faleză, mie îmi sare inima din piept, cum să nu vreau să mă plimb pe faleza de la Varna cu cel mai chipeș
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un gard viu din preajmă. Se ridică răvășit, cu fața zgâriată. Nu mai văzu pe nimeni În balcon. Auzi doar niște mugete. Apoi, un glas de femeie râzând zgomotos și pierzându-se dincolo de tăcerea verticală a pereților cenușii. Se Îndepărtă fâstâcit, Îndreptându-se spre o uliță pietruită, necunoscută, de-a lungul căreia se Înșirau mai multe magazii și câteva dughene de tăbăcărie, cu aer Împuțit. Nimeri Într-o zonă labirintică, unde pereții caselor păreau că se amestecă. O umbră imensă căzu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Să mai stea Întins, să-i vină roșeața În obraji”, completă o femeie pistruiată, cu un copil lângă ea. “Nu vedeți ce vânat e la față și cât e de slăbit?...” Se ridică Încet, cu mișcări nesigure, și se Îndepărtă fâstâcit, cu un aer jenat, uitând să mai mulțumească salvatorilor săi, care-l priveau acum uluiți. Vacarmul orașului Îl izbi din nou și se simți strivit de furia zgomotelor. Începu să alerge cu gândul că nu mai avea mult până acasă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Știu că lucrurile par cam sumbre deocamdată, dar nu ești primul ofițer la datorie care cedează și nici ultimul n-o să fii. Busby a avut probleme. Apoi a fost Clell. Acum pare pe cale să se vindece. Bruce... Toal pare puțin fîstîcit. Își freacă mîinile Înmănușate una de alta. — Da? — Ai prieteni știi, spune el cu blîndețe. Apoi zîmbește firav. Nu sîntem atît de tîmpiți pe cît crezi tu. Soția ta. Știm că a avut o relație cu un tip negru. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
preșcolar, mucos, pici, țâcă, pruncotean, codănel, cum vreți să-i ziceți, se refugia ore întregi în camera lui și desfășura ample mișcări de trupe, conducea războaie imaginare vorbind de unul singur, te privea mirat când deschideai ușa și te ruga fâstâcit s-o închizi la loc. Mașinuțele erau piese auxiliare, nu prea contau în atacurile de pe șesurile covorului, în retragerile precipitate sub pătură (unde cutele și pliurile formau peșteri și tuneluri) ori în regrupările din înălțimile bibliotecii. Rolul principal îl jucau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și probabil și câțiva bărbați ar fi invidiat-o. Prima experiență o avu la puțină vreme după acele ore de sport când - avea acum 14 ani - la o petrecere un băiat dansă toată seara cu ea și apoi îi povesti fâstâcit că părinții lui nu erau acasă și o întrebă dacă n-ar vrea să meargă la el. Voia, bineînțeles, chiar dacă el, deși cu doi ani mai mare decât ea, se bâlbâia la fiecare cuvânt pe care i-l adresa. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
care fluturau în jurul unui bec de 100 de wați. Iar acele făpturi erau aparent niște îngeri. Da. În frigider zburătăceau vreo 15 îngeri, niște omuleți cu bucle blonde, ochi albaștri, grăsuți, înaripați, cu obrajii cât curul. I-am privit contrariat, fâstâcit și îngrozit timp de câteva secunde, după care am trântit ușa frigiderului. Evident prea târziu. Doi îngeri reușiseră să iasă și acum zumzăiau prin magazie, urlând cu voci ascuțite: - Ajutor! Ajutor! Dumnezeu, ajutor! Ajută-ne, Tată Ceresc, scapă-ne din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
românește, făcându-se că nu ne aude, apoi încearcă stângaci un ‘eins-zwei’ la un microfon pe care tehnicianul german îl monta așa, ca să fie. O tânără care apare una din mese și de care nu știm de unde este ne răspunde fâstâcită că nu știe de ce arată în acest hal standul: “N-au știut până în ultima clipă”, ne zice. N-au știut ce? Pleci dezamăgit și dai de celelalte standuri frumoase și pline de lume: Islanda, Letonia, Malaezia, oricare. Zecile sau suta
Standul de carte al României de la Frankfurt, "un soi de grajd gol" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/66143_a_67468]
-
relua întâlnirile face to face, unde comportamentul celuilalt este mai ușor de controlat. Numai că RyanAriel nu mai este același, bucuria lui a pierit, iar când idealul i se împlinește depășind cifra de 10 milionae de mile, momentul îl surprinde fâstâcit. Membru al unui club exclusivist, Ryan Bingham își contemplă singurătatea și vidul din jurul lui. Deasupra tuturor, îi privește de sus, emoțiile lor, grijile lor pe care el le declanșează automat, suferințele lor, fac parte dintr-o altă lume care a
Singurătatea lui Ariel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6486_a_7811]
-
trei zile de chin sufocant, la sfârșitul programului n-am mai răbdat. I-am bătut în ușă și am intrat, fără să fiu invitată. „Tovarășul”, cu nasul în hârtii, m-a privit glacial și m-a întrebat...oficial: - Ce doriți? Fâstâcită, am îngăimat: - Am crezut că...mai avem probleme...de rezolvat. - Auzi, tovarășa? m-a repezit el cu o privire de gheață, dumneata să intri aici numai dacă vei fi chemată. Ești liberă! Referință Bibliografică: NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (roman) - Cap. 2
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
-ai scos-o? — Din Tacit, luminăția-ta - răspunse viziriul. — A fost un mare cărturar. Pămătuful! - porunci sultanul. — Cunoscând așadar interesul neostoit al luminăției-tale pentru trebile împărăției - continuă viziriul - am îndrăznit împreună cu aceiași preaplecați slujitori din Herțegovina... — Din Moldova, prealuminate! - șopti fâstâcit Barzovie - ... sau, mă rog, din Moldova - se corectă viziriul - să intrăm în acest loc al forței și îndemânării din totdeauna... Cu multă boia și răziți și hreanul - zise sultanul către o altă cadână așteptând respectuoasă în poziție de drepți. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
strecurai! Că eu când promit, știți cum e... Ia zâ-i, mă, care e treaba? O, nea Mărine, zâce, ce bine că veniși! Bă, îi zâsăi eu, doar am stabilit... Vorba e vorbă... Veni cu treabă, nu!? Da, zâce el cam fâstâcit, cu treabă... Ia ascultă, mă, nu mă chemași tu pentru nu știu ce? Acuma ce dai îndărăt! Ei... Să făcusă mic de tot de să nu-i mai scoți vorba nici cu cleștele din gură, auz’. Ia ascultă, bă, eu bătui drumu
GĂINA (SCHECI A LA NEA MĂRIN) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363418_a_364747]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > BUNĂ DIMINEAȚA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 374 din 09 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Bună dimineața Tremurându-și genele umezite de roua zorilor, zările trimit sărutări fâstâcite trecătorilor. Volute largi, elegante, intersectări artistic-savante, traiectorii imprevizibile, capricioase, urcări și coborâri spectaculoase. Cerul vibrează ca membrana unei tobe imense, albastre, întinse peste visurile, peste speranțele noastre. Un zbor al bucuriei, desen ciudat al geometriei, pe care orizontul nu-l
BUNĂ DIMINEAŢA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361894_a_363223]
-
fi trebuit să se intereseze unde călătorește, cu ce ocazie, să răspundă la aceleași întrebări, dacă i-ar fi fost puse, apoi să schimbe câteva impresii cu distinsa doamnă. A îndrăznit să o privească în față, ce-i drept zâmbind fâstâcit. Chipul femeii devenise însă impenetrabil, stare dată de convingerea celor spuse, determinându-l să realizeze faptul că s-a înșelat crezând că îi poartă ori că îi purtase ranchiună în vreun fel sau altul. Să fi încercat doar, să-i
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]