10 matches
-
martie 1989, însă tipărite în 1992. Monahul a răspuns prompt, cu voioșie chiar, într-o deplină libertate a spiritului la întrebările ce i s-au pus. A ieșit o carte despre asceză, poezie, iubire, păcat, în fine, o carte despre fățăria și corupția care au pătruns în societatea românească și îi amenință ființa morală. O face în chip colocvial, din loc în loc cu o nebănuită incisivitate. Nu se sfiește să își judece contemporanii (îndeosebi pe scriitori) și să își spună părerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
numai cât se prefăcuse că se supune Romanilor, văzându-se strâns prea de aproape. «Nu că doară el ar fi avut în gând a se ține de cele încheiate, ci numai pentru a scăpa din pierzania în care se afla», fățăria el o primire atât de necondiționată a îndatoririlor impuse lui de Traian. De abia însă împăratul ajunsese în Roma și îi vine știre că «Decebal face multe contra legăturii păcii, că primește iarăși dezertori, reîntărește cetățile, cercetează prin soli națiunile
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
când voiește să mănânce om, întâi își trage capul și îl scoate de cealaltă parte a trupului și atunce șade și plânge pângăritul cu lacrămi prefăcute; și apoi îl mănâncă. Pentru aceasta și când vedem pre cineva că plânge cu fățărie, zicem că samănă crocodelului. Iar când vor să-l prinză oamenii, pun în undeță nadă carne de om mort de o înghite și să prinde"19. Leonardo da Vinci reținea, conspectând Fiore di virtú, aceeași trăsătură esențială, a fățărniciei: " Această
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
îți coși ochii, brazii luați la grămadă cu ieșirea din tunel, maghiara fond sonor din vecini, holul sare de bătuta la tobă, ce mi-i drag mia! soarele ultimul pe azi la dungă roz, secunda șipote cu fluxul suprem de fățării cît mai are ce luci, culori cu atît mai șterse în reducție analitică, tratarea în sepia condiție cromaticii semantice, halta Tarcău cimitirul în brazi pornește scădere de Valea Trotușului, Lunca de Mijloc a crescut în lumină, cețurile clocotesc pîsla din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ziduri afumate, grinzi arse, tăciune și cenușă fumegândă. Muierea mea nu-i zi de la Dumnezeu să nu-l bocească. Cum să-l uit și cum să-l iert? Te faci frate și cu dracu' până treci puntea, mormăie Luca Arbure. Fățărie, nefățărie, n-o putem trece, singuri nici eu fără el, nici el fără mine, glăsuiește Ștefan. Puntea suspinelor, precizează Țamblac. Avem nevoie unul de celălalt, ca aerul avem nevoie, rostește Ștefan. "Prieteșug?"... Și de ce n-ar fi? Părinții noștri se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
așa de scump... nimeni nu mai pune o măsură mare asupra valorei acestor lucruri... El nu dormi multe nopți... era însetat de iubire, și cu aurul *** dispăruse toate visurile de fericire... - Le-am plătit ca să mă mintă... Aurul e izvorul fățăriei ș-a minciunei... nimic adevărat. O, amor, amor, șopti el adormind... Simțea iar nebunia cuprinzîndu-i sufletul... simțea iar sufletul contrăgîndu-i-se într-un grăunte de jăratec... Simțea iar că nu-i nebunie *... că o noapte întinsă îi {EminescuOpVII 258} învălește simțirea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lună Dintr-un nor de piatră, sur, Ce-o întunecă-mprejur Cerul norii își adună Și castelul l-înconjur. (ACT V] [SCENĂ] 2262 ȘTEFAN Popor, mormânt măririi-mi, eu te urăsc popor, Priviți de azi nainte cu cine mă-ncongior, Cu fățării satane, cu oameni care-i pot Să-i sfărăm, să-i desprețui orcînd îmi va plăcea, Asupra ta, o idol, Domn peste capul tău, Eu mă proclam prin sângiuri de-al nopții Dumnezeu. * O, taur al Moldovei prin marea de-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Alecu nu rămîne Însă prea mult filozof. Triada nu-l duce, probabil, prea departe. Revine la focul și la pedeapsa lui peste fire, căutînd alte arme pentru asediu. Între ele, redutabilă este arma moralei. Zvăpăiatul Alecu devine cicălitor, tună Împotriva „fățăriilor”, denunță pe cei care Își bat joc „pintr-ascuns” și caută să strice mai curînd pe inocenta femeie. Sfătuiește pe inocentă să nu facă nici o mișcare „făr d-a face cercetări”, ceea ce dovedește că stihuitorul are obsesia păcatului și că fixează
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-i dezmiardă urechea. El nu simte, În consecință, dorința „să nu mai facă parte din trista omenire”, să se piardă, cu alte cuvinte, În orizonturile goale. CÎmpia apără, astfel, o nerăbdătoare afecțiune și lecuiește un spirit iritat de larma și fățăriile lumii. Din acest spațiu dulce, lainic, ocrotitor au dispărut Însă obiectele materiale. Căldura tandreții le-a transformat În energii volatile. Universul alecsandrian este constituit la ceasul plăcut numai din șoapte și văpăi line... * Așadar: Alecsandri nu iubește un singur peisaj
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poată ridica sapa Și vadra În cap cu apa, Cum ș-n mîini orce apucă Să fie-n stare să-l ducă.” Nu este un dispreț În acest portret, ci o mentalitate pe care Pann, critic al leneviei și al fățăriilor orășenești, o Îmbrățișează fără ezitare. Femeia are În gospodărie un rol precis, crosul este eliminat din discuție. Dragostea s-a stins, a rămas doar Îndatorirea femeii față de casă, bărbat și copii. Însă femeia este, din fire, rea, Înșelătoare, și Pann
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]