46 matches
-
fiind, de acest lucru șunt sigur. Nu se știe însă. Dacă scapi, nu înseamnă că aceasta este și o salvare reală... Am în fața ochilor imaginea lui Alexandru Paleologu în boxa. Mă aflam în sala de tribunal cu un general-procuror gras, fălcos, dominînd tribuna înaltă. Ce aveam să spun în fața acestui tribunal cocoțat, avînd aspectul unei ghilotine, fusese înregistrat de urechea atît de fidelă a lui Paleologu... Cînd ne-am revăzut, după ani, el mă felicitase pentru că "sfidasem tribunalul" declarînd că "nu
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
dispăreau găinile. Și s-a hotărât să vadă ce se întâmplă. Să ia urgent măsuri. S-a așezat la pândă lângă coteț și, când începea, așa, să se întunece, a văzut că spre coteț se îndrepta un vulpoi mare și fălcos. Omul a privit stupefiat cum vulpoiul, cu o mișcare iscusită, a dat la o parte clănțăul și a intrat în coteț. Pipăia să vadă care găină e mai grasă. Sau așa presupunea cel ce mi-a povestit. Adică vulpoiul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
să-și salveze onoarea lor de zburătoare uriașe, regine ale bălăriilor și ale nesfârșitelor unduiri adormite ale Bărăganului. Putea izbândi o ispravă nemaiauzită, o adevărată poveste vînătorească. Surugiul, trimis de Marghiloman însuși la haltă să-l aștepte, era un țăran fălcos, cu ochi mici, negri, ascunși sub arcadele proeminente ale feței lui de peceneg sau cuman. Se răsucise către el și privea cu gura întredeschisă către cele cinci dropii nemișcate, paralizate parcă. Desigur că îi zăriseră și cu mintea lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe ea, și printre toate acestea cizmele militarilor, mânjite și ele cu sânge înghețat și azvârlite care încotro, ca după o hârjoană de copii. Asta nu era treabă curată! Mirosea a sabotaj, bodogănise șeful milițienilor, un plutonier major gras și fălcos, care stătea să plesnească în mantaua lui cu guler de blană, uitându-se lung și bănuitor la ceea ce mai rămăsese din cei trei bravi ostași ai Armatei Roșii (căci trei se întâmplase să fie, socotind după toate semnele, precum craii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ar fi putut veni unii și altora în cap... Să fie clar, n-ai văzut și n-ai auzit nimic, gestionare, ascultă încoace la noi, că altfel o să dai de dracu!... S-a-nțeles?... îl prevenise milițianul cel gras și fălcos, cu un glas șui și răgușit, numai că reprezentantul "organelor" nu știa că lumea aflase totul de la bătrânul pădurar chiar în cursul acelei dimineți, când slujbașul forestier dăduse pe la cooperativă, ca să se întărească cu o țuică și să-și descarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pune în față o oglindă în care să se poată privi," scrie Cristian Tudor Popescu. Ion Iliescu este supranumit și el, în premieră, Ghionoiul, iar președintele PDL, Vasile Blaga, rămâne, în viziunea editorialistului, "tot cap tăiat, Jabba the Hut, monstrul fălcos din 'Return of the Jedi'".
CTP, despre politicieni și animalele cu care ei se aseamănă by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/40865_a_42190]
-
vreun stelaj? — N-am păcatele mele - se tângui hangiul - că de fiecare dată când găseam câte-un dinte îl azvârleam în stradă, ca prostu’. Ia stați! - spuse deodată Vasea și se întoarse către unul din cazaci, o matahală de flăcău fălcos, blond, care avea o continuă expresie de veselie pe chip. Mitenka! Ia vino tu încoace! — Da - se hlizi uriașul și veni spre Vasea. Cine te-a crescut pe tine, Mitenka? - întrebă părintește Vasea. — Unchiu’ Vasea - rânji blând flăcăul. — Și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
timpul hăndrălăii împărăției cu tartorițele de babe. După un ceas, sala de gheață a Cartierului General, în care erau așezate sloiuri și bolovani de gheață, în loc de mese și scaune, precum și câteva stânci despicate, ascuțite, în loc de birouri, se umplu de urâciunile fălcoase și matahalele bulbucate, prea vestiții viteji ai împărătesei. Se așezară fiecare pe câte un sloi sau bolovan de gheață, dar lui Nămețilă îi trebui un bloc de gheață cât un munte ca să se poată așeza, fără să facă stricăciuni în
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
gospodăriei, dulăul rămase stupefiat, văzând o făptură ciudată, firavă, cu botișor cu mustăți lungi și ochișori vioi, care-i ocupase cușca. La rândul său, vulpișorul, trezindu-se, nu schiță nici cel mai mic semn de deranj sau de frică în fața fălcosului și fiorosului dulău. Acesta, văzând atâta îndrăzneală la ființa aceea firavă, ciudată, care-i ocupase adăpostul, stătea perplex, nu știa ca să facă. Până una alta, se culcă afară, alături de cușcă, cu capul pe labele de dinainte. Când ieșiră stăpânii casei
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
de arăta ca un cubuleț bondoc, împiedicându-se de ele când le târa prin zăpadă. Dar ițele împărăției le țesea Iarna cu marele dregător, generalul Prăpădenie, comandantul tuturor armatelor sale, de care ascultau toți ceilalți slujitori, o matahală umflată și fălcoasă, mai mare decât toate celelalte namile. Mai ținea Iarna la rang de mare sfetnic un vrăjitor misterios, înalt și uscățiv, căruia i se adresa cu titlul “maestre”. Acesta era vrăjitorul GER STICLOS, comandantul trupelor de Ghețieni. Avea pe el o
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
pipa ocultismului și a melanholiei, cu sângele șiroind pe hainele-i mute, adunați deopotrivă: pietrarul și dogarul, cizmarul și tipograful, bancherul și căcănarul, îmblânzitorul de cobre și cinteza, fochistul și acarul din gara Balaci, și mierla ciufută, și primarul cel fălcos și fără maniere, toți cei ce au acces la brațul de turbă al vieții...” De mai bine de 40 de ani, poetul trudește pe tărâmul poeziei cultivând în chilia sa, în singurătate și insensibil la „galerie”... „cuvinte de rămânere!” Matricele
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
ales că, în unele părți, pana luase foc. Mărțișor zise repede: “Pană, penișoară, în slava cerului zboară!” Și pana se înălță ca o săgeată în hăurile văzduhului. - Ura, ura, am învins! Urlau căpcăunii paznici. Și erau acești căpcăuni niște arătări fălcoase, cu un singur ochi în frunte, mare, bulbucat, cu labe și picioare păroase, îmbrăcați în cămeșoaie cenușii-murdare. Pasă-mi-te, ei se hrăneau cu cărbuni încinși și beau smoală topită. Pe la ora prânzului, Soare-Împărat trimitea un alt căpcăun cu un
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
De dușmani! zise un fălcos. - Credeți că încearcă cineva să le fure sau să le distrugă? Ați prins vreunul până acum? le mai zise Mărțișor. Căpcăunii se uitară ca dobitocii unul la altul, apoi priviră suspect la Mărțișor. Unul mai fălcos îi zise: - Băă! Ia fă pași până la perete! Executarea! Mărțișor se uită cu milă la umflat și plecă de lângă ei. Se duse lângă Norocel, care se chircise și scâncea ca un copil mic: - Ce ne facem, neiculiță? Până la urmă tot
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
multe ori în revista pe care o conducea. M-a publicat foarte mult un poet de la Săptămâna, Dan Mutașcu, el m-a remarcat și la el mergeam să-i las poeziile, care apăreau în numerele viitoare. Băiatul acesta durduliu și fălcos, parcă îl văd în fața ochilor, care se lăuda că este macedonean, a ținut foarte mult la mine. Nu știu ce s-o mai fi întâmplat cu omul acesta, n-am mai auzit deloc de el, a dispărut deodată total din peisajul literar
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
sale se afla și un P.S. (chiar dacă și Democrat) mai mult decît elocvent. Cînd văd pe unu' îmbrăcat țopește, nu zic: prost gust! ci: prost! Regele adolescent, în '45, '46, sfidînd prin ținuta lui militară de o firească eleganță pe fălcoșii polcovnici înfipți în capul meselor agresiv-festive. Întîlnire, la Bolta Rece, cu scepticul de serviciu. Îi aud din nou litania: din păcate, dragul meu, pentru noi chestiunea monarhică e încheiată. Îl contrazic mai întîi doar cu un zîmbet.. Și, mai mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
antrenantul magistru. Rîsul e gata să irumpă dintre buzele de faun excitat, dar nu irumpe, nu trebuie să irumpă, bagatelizînd totul, nu, totul e ținut sub regia discreționarului histrion. Rîs inegalabil. Rîsul cazacilor din tabloul lui Repin. Rîs enorm, burtos, fălcos, năsos, buzos, rîsul năvălitorilor păgîni, așezați pe Donul sfînt. Și bucurîndu-se de bătălia tocmai încheiată cu bine. Și udată acum cu ce curge gîrlă din butii. Rîs înspăimîntător. Același, o secundă, la Hrușciov, pe platforma instalată fulgerător în spatele gării din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
balot care, cu pirpiria de nevastă ancorată la piept, străbătea lent sala, ca un transatlantic printre bărcuțe. Desfăcut la haină pentru a face loc pepenelui sugrumat pe care părea că și-l băgase în cămașă, primarul își prezentă socrilor mutra fălcoasă, descheiată la guler, cu gât scurt și lucios. Cu un ton de parcă ar fi pronunțat „Mihai Viteazul”, se recomandă socrului mic : - Pastramă, Gică Pastramă. Stolnicii de masă, toți de-ai lui Cheașcă, cu șorțurile în gât, începură a se învârti
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Nu, mulțumesc, i-am răspuns, este mult prea devreme. Aș dori cecul, totuși. —Cecul? părea nedumerit. —A doua jumătate din plata pentru sculptură. Așa cum ne-am înțeles la instalare. O expresie de viclenie se întinse ca mucegaiul pe fața lui fălcoasă. — Păi, poate putem discuta despre asta la cină diseară. Până la urmă, acum sculptura nu este instalată, nu-i așa? — Ceea ce nu este din vina mea. Fapt demonstrat și de Poliție. Mă săturasem de atâta joacă. — Credeam că dumneavoastră sau Sir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Tocmai întîlnisem pe coridor doi foști colegi de facultate. Bine dispuși, intrarăm tustrei, fără să ne anunțăm, în cabinet. De la toate mesele, pe loc se ridicară priviri alarmate. Din spatele unui birou aflat în mijlocul încăperii, un soi de javră creață și fălcoasă, împinsă parcă de resort, se proiectă în poziție de drepți. După ce ne-am prezentat îndreptările, într-o clipă același resort depuse javra pe scaunul devenit tron. O mască demnă, plină de nemulțumire, i se zbîrci pe chip. În aceeași zi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tropicală rară, o inflorescență care îți atrăgea imediat atenția în mediul maroniu, cenușiu al încăperii cu pereții acoperiți cu cărți. Restul detaliilor vestimentare îmi scapă acum, dar nu mă interesa atât îmbrăcămintea lui, cât să-i cercetez chipul larg și fălcos, ochii neobișnuit de rotunzi, puțin bulbucați, și configurația curioasă a dinților de sus, care se desfăceau în evantai, ca ai căpățânilor scobite din bostani, cu mici spații între ei. Am decis că era un omuleț straniu cu capul ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe anii ăștia ce ți s-au dat ca un dar până la urmă... Rafael se ridică pe jumătate în capul oaselor, frecându-și spinarea și ceafa de perete în timp ce-și trăgea picioarele, iar genunchii, îndoindu-se, încadrau figura fălcoasă și roșcovană a lui Milică, un viking, un irlandez, ceva cam pe-acolo... Un băietan zdravăn, trăit la aer curat, marinar la viața lui sau cioban, făcându-și de lucru cu turme de oi pe pășuni alpine. Mereu gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca să-l pună cu botul pe labe. E cel mai sensibil loc; efectu-i garantat, iar câinele parcă i-ar fi ghicit intenția și părea gata să răspundă provocării. Se oprise-n loc odată cu stăpânul și ridicase privirea rece, fioroasă, căpățâna fălcoasă, cu limba atârnând într-o parte. Gâfâia, îi curgeau balele, pândea... — Mai bine era cu copiii decât să te apuci să furi câini... — Rafael! izbucni Milică entuziast. Tocmai mă gândeam la tine. Mă crezi? — Cum să nu? Fii atent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în fața blocului, cu doamna Petronela după ei. Părinții lui Petrișor, care-l vor duce departe, cu mașina asta ca o porumbiță, și-l vor ferici... Era un tip la vreo patruzeci de ani, arătând ca un majordom, scurt și gros, fălcos, cu privire greoaie și ținută impecabilă, în sacou cărămiziu și pantaloni negri la dungă, și nevastă-sa, o blondă subțirică și fragilă ca o libelulă, într-un taior platinat, de culoarea mașinii. Oameni ca lumea, Mirelo, mare noroc a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
important. Caut cu teamă prin buzunare și am norocul să dau peste cinci mii de lei. Sunt scăpat! Întorcându-mă agale, cu pas aristocratic, văd că masa noastră e înconjurată de cinci lăutari țigani cu viori, cobze, acordeoane. Cel mai fălcos dintre ei cântă Grea e boala de plămâni, pe care o știam de la Romica Puceanu: „c-asta-i cea mai grea boală, măi, măi, n-are leac nici buruianăăă”. Mă gândesc cu groază că nu avem cu ce să-i plătim. Sabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu au aproape deloc de-a face cu specialitatea lor. Concluzia este una: în învățământ au rămas doar cei mai slabi absolvenți de facultate, restul au plecat la firme, într-un mediu competițional, pe bani mulți. La rândul ei, partea fălcoasă a invitaților, politicienii, subliniază mediocritatea sistemului de învățământ românesc. Sunt, totuși, de acord să se dea bani pentru mai buna dotare a școlilor, în nici un caz pentru salariile cadrelor didactice. Concluzia este unanimă: profesorii nu produc nimic, au programul prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]