46 matches
-
ca să-l pună cu botul pe labe. E cel mai sensibil loc; efectu-i garantat, iar câinele parcă i-ar fi ghicit intenția și părea gata să răspundă provocării. Se oprise-n loc odată cu stăpânul și ridicase privirea rece, fioroasă, căpățâna fălcoasă, cu limba atârnând într-o parte. Gâfâia, îi curgeau balele, pândea... — Mai bine era cu copiii decât să te apuci să furi câini... — Rafael! izbucni Milică entuziast. Tocmai mă gândeam la tine. Mă crezi? — Cum să nu? Fii atent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în fața blocului, cu doamna Petronela după ei. Părinții lui Petrișor, care-l vor duce departe, cu mașina asta ca o porumbiță, și-l vor ferici... Era un tip la vreo patruzeci de ani, arătând ca un majordom, scurt și gros, fălcos, cu privire greoaie și ținută impecabilă, în sacou cărămiziu și pantaloni negri la dungă, și nevastă-sa, o blondă subțirică și fragilă ca o libelulă, într-un taior platinat, de culoarea mașinii. Oameni ca lumea, Mirelo, mare noroc a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
puse ca pariuri. O întrecere între băutori? Darie își face loc în mulțime, împingând pe cei din jur cu coatele. Odată ajuns în față, ceea ce vede îi îngheață inima. În timp ce privește cu ochi impasibili către un rus uriaș, cu mutră fălcoasă, a cărui uniformă poartă amenințătoarele petlițe verzi ale trupelor N.K.V.D., locotenentul Rădulescu ține lipit de tâmplă țeava unui revolver Nagan. În mijlocul tăbliei jegoase a mesei trei cartușe stau frumos aliniate ca soldații la paradă. Ia nu-mi mai suflați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
balot care, cu pirpiria de nevastă ancorată la piept, străbătea lent sala, ca un transatlantic printre bărcuțe. Desfăcut la haină pentru a face loc pepenelui sugrumat pe care părea că și-l băgase în cămașă, primarul își prezentă socrilor mutra fălcoasă, descheiată la guler, cu gât scurt și lucios. Cu un ton de parcă ar fi pronunțat „Mihai Viteazul”, se recomandă socrului mic : - Pastramă, Gică Pastramă. Stolnicii de masă, toți de-ai lui Cheașcă, cu șorțurile în gât, începură a se învârti
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
al ecranului, în paralel cu imaginile actuale, ce ilustrau declarația personajului, o fotografie din arhiva lor, veche de vreun an. Șocul a fost imens: între tinerelul cu figură de șmecheraș frumușel, tras printr-un inel, care fusese ieri, și ex-ministrul fălcos și greoi, tras printr-un butoi, care era azi, vedeai mai degrabă o relație de rudenie. Poza de anul trecut părea să reprezinte fiul rebel al malacului de azi. De atunci am început să fiu atent la schimbare. Și am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
ungur care, la izbucnirea războiului, a intervenit să rămâie pe loc, deși era voinic, spătos și doar la mers avea puțin beteșug, călcând prea în afară și aruncând picioarele din genunchi în jos, ca un cal împărătesc la paradă. Fața fălcoasă se mândrea parcă cu mustățile umflate, pleoștite care-i ascundeau gura foarte largă, cu buzele duble și cu dinții lați, strungărești. Părul lung, negru, veșnic nepieptănat, îi atârna peste fruntea brăzdată adânc, acoperindu-i aproape de tot urechile. În înfățișarea lui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vreun stelaj? — N-am păcatele mele - se tângui hangiul - că de fiecare dată când găseam câte-un dinte îl azvârleam în stradă, ca prostu’. Ia stați! - spuse deodată Vasea și se întoarse către unul din cazaci, o matahală de flăcău fălcos, blond, care avea o continuă expresie de veselie pe chip. Mitenka! Ia vino tu încoace! — Da - se hlizi uriașul și veni spre Vasea. Cine te-a crescut pe tine, Mitenka? - întrebă părintește Vasea. — Unchiu’ Vasea - rânji blând flăcăul. — Și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nu, mulțumesc, i-am răspuns, este mult prea devreme. Aș dori cecul, totuși. —Cecul? părea nedumerit. —A doua jumătate din plata pentru sculptură. Așa cum ne-am înțeles la instalare. O expresie de viclenie se întinse ca mucegaiul pe fața lui fălcoasă. — Păi, poate putem discuta despre asta la cină diseară. Până la urmă, acum sculptura nu este instalată, nu-i așa? — Ceea ce nu este din vina mea. Fapt demonstrat și de Poliție. Mă săturasem de atâta joacă. — Credeam că dumneavoastră sau Sir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să-și salveze onoarea lor de zburătoare uriașe, regine ale bălăriilor și ale nesfârșitelor unduiri adormite ale Bărăganului. Putea izbândi o ispravă nemaiauzită, o adevărată poveste vînătorească. Surugiul, trimis de Marghiloman însuși la haltă să-l aștepte, era un țăran fălcos, cu ochi mici, negri, ascunși sub arcadele proeminente ale feței lui de peceneg sau cuman. Se răsucise către el și privea cu gura întredeschisă către cele cinci dropii nemișcate, paralizate parcă. Desigur că îi zăriseră și cu mintea lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
hainei, îi răsucea țigara pe care i-o vâra apoi, între buzele umbrite de o mustață arsă de jarul mucului, cărămizie și pleoștită peste colțurile gurii. ...Mai aveam printre noi și pe Niță Anghel, cârciumarul. Bondoc, croit ca din ghiulele, fălcos, cu nasul cârn și cu ochii jucăuși, avea o muscă de mustață neagră, deasupra unei guri buzate, cu măselele vizibile în gingii descoperite, măsele în stare să spargă ciolanele. Patrulele germane l-au prins cu documente plăsmuite, coborând din valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pentru soția ta, Barton? zise Richard Bond. Cred că am exact ce îți trebuie. Încovoiat peste masă, Williams ridică privirea, nu prea interesat. Barton Williams avea șaptezeci și cinci de ani și semăna foarte mult cu o broască râioasă. Avea o față fălcoasă, cu pori mari, un nas lat și plat și ochi mici. Obiceiul lui de a-și întinde brațele pe masă și de a-și sprijini bărbia pe degete îl făcea să semene și mai mult cu o broască. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe ea, și printre toate acestea cizmele militarilor, mânjite și ele cu sânge înghețat și azvârlite care încotro, ca după o hârjoană de copii. Asta nu era treabă curată! Mirosea a sabotaj, bodogănise șeful milițienilor, un plutonier major gras și fălcos, care stătea să plesnească în mantaua lui cu guler de blană, uitându-se lung și bănuitor la ceea ce mai rămăsese din cei trei bravi ostași ai Armatei Roșii (căci trei se întâmplase să fie, socotind după toate semnele, precum craii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ar fi putut veni unii și altora în cap... Să fie clar, n-ai văzut și n-ai auzit nimic, gestionare, ascultă încoace la noi, că altfel o să dai de dracu!... S-a-nțeles?... îl prevenise milițianul cel gras și fălcos, cu un glas șui și răgușit, numai că reprezentantul "organelor" nu știa că lumea aflase totul de la bătrânul pădurar chiar în cursul acelei dimineți, când slujbașul forestier dăduse pe la cooperativă, ca să se întărească cu o țuică și să-și descarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
răspundea neparticipativ omul volanului. - Calc-o și către stânga... Tai-o și către grajdurile boierilor Herești. 100 DANIEL BĂNULESCU Pe capotă, recăpătîndu-și vlaga, Relu și Doru își reexpediau bezelele și bilețelele lor cu propuneri de întîlnire către niște gagici gălbioare, fălcoase, cu taliile rochiilor, moștenite de la surorile mai mari, alunecate sub șolduri și care scărpinau, măturând cu degetele încîrcite ale unor târnuri de nuiele, bătăturile curților. N-aveau ele timp de întîlnire, deși tocmai timp de întîlnire ar fi avut. Genel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tropicală rară, o inflorescență care îți atrăgea imediat atenția în mediul maroniu, cenușiu al încăperii cu pereții acoperiți cu cărți. Restul detaliilor vestimentare îmi scapă acum, dar nu mă interesa atât îmbrăcămintea lui, cât să-i cercetez chipul larg și fălcos, ochii neobișnuit de rotunzi, puțin bulbucați, și configurația curioasă a dinților de sus, care se desfăceau în evantai, ca ai căpățânilor scobite din bostani, cu mici spații între ei. Am decis că era un omuleț straniu cu capul ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Tocmai întîlnisem pe coridor doi foști colegi de facultate. Bine dispuși, intrarăm tustrei, fără să ne anunțăm, în cabinet. De la toate mesele, pe loc se ridicară priviri alarmate. Din spatele unui birou aflat în mijlocul încăperii, un soi de javră creață și fălcoasă, împinsă parcă de resort, se proiectă în poziție de drepți. După ce ne-am prezentat îndreptările, într-o clipă același resort depuse javra pe scaunul devenit tron. O mască demnă, plină de nemulțumire, i se zbîrci pe chip. În aceeași zi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
important. Caut cu teamă prin buzunare și am norocul să dau peste cinci mii de lei. Sunt scăpat! Întorcându-mă agale, cu pas aristocratic, văd că masa noastră e înconjurată de cinci lăutari țigani cu viori, cobze, acordeoane. Cel mai fălcos dintre ei cântă Grea e boala de plămâni, pe care o știam de la Romica Puceanu: „c-asta-i cea mai grea boală, măi, măi, n-are leac nici buruianăăă”. Mă gândesc cu groază că nu avem cu ce să-i plătim. Sabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu au aproape deloc de-a face cu specialitatea lor. Concluzia este una: în învățământ au rămas doar cei mai slabi absolvenți de facultate, restul au plecat la firme, într-un mediu competițional, pe bani mulți. La rândul ei, partea fălcoasă a invitaților, politicienii, subliniază mediocritatea sistemului de învățământ românesc. Sunt, totuși, de acord să se dea bani pentru mai buna dotare a școlilor, în nici un caz pentru salariile cadrelor didactice. Concluzia este unanimă: profesorii nu produc nimic, au programul prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
domestice, gata să se lase mânate într-o parte și în alta. Dar erau și oameni-vulpi, oameni-lupi ori dintre cei cu fețele alungite ca de viezure sau iuți, ca niște nevăstuici. Se vedeau și gazele, săltând pe tocuri subțiri, hipopotami fălcoși și greoi, tapiri cu nasurile în jos, de parcă ar fi avut vârful umplut cu alice. Pe de altă parte, multe erau rânduite altfel decât ar trebui. Privind la oamenii-păsări, la oamenii-animale sau la oameniicuvinte, nu reușea să dea mulțimilor un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sale se afla și un P.S. (chiar dacă și Democrat) mai mult decît elocvent. Cînd văd pe unu' îmbrăcat țopește, nu zic: prost gust! ci: prost! Regele adolescent, în '45, '46, sfidînd prin ținuta lui militară de o firească eleganță pe fălcoșii polcovnici înfipți în capul meselor agresiv-festive. Întîlnire, la Bolta Rece, cu scepticul de serviciu. Îi aud din nou litania: din păcate, dragul meu, pentru noi chestiunea monarhică e încheiată. Îl contrazic mai întîi doar cu un zîmbet.. Și, mai mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
antrenantul magistru. Rîsul e gata să irumpă dintre buzele de faun excitat, dar nu irumpe, nu trebuie să irumpă, bagatelizînd totul, nu, totul e ținut sub regia discreționarului histrion. Rîs inegalabil. Rîsul cazacilor din tabloul lui Repin. Rîs enorm, burtos, fălcos, năsos, buzos, rîsul năvălitorilor păgîni, așezați pe Donul sfînt. Și bucurîndu-se de bătălia tocmai încheiată cu bine. Și udată acum cu ce curge gîrlă din butii. Rîs înspăimîntător. Același, o secundă, la Hrușciov, pe platforma instalată fulgerător în spatele gării din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]