675 matches
-
Reflexul provincial ne cere să ne „minunam” în fața lor, mai înainte de a le conserva, de a le restaura și de a le promova la valoarea lor reală, atât cât este ea. Păcătuim, ca de obicei, prin exces, vorbind mult și făptuind puțin. La Densus, adevărata „minune” este că lăcașul n-a fost distrus de vreo restaurare îndoielnică, soarta de care s-au învrednicit alte biserici, mai bine poziționate turistic. La Tropaeum Traiani, „minune” ar fi sa asfalteze cineva șoseaua și să
Minunile romanilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82938_a_84263]
-
îngropate în pământ. Sub un verset din Ieremia (“ Pe aceștia îi plângem”) cuvintele supraviețuitorilor tremura încă de furie, de neputința, de disperare. Am părăsit cimitirul cu un gust amar. Când știi că oamenii unui popor au fost în stare să făptuiască ori să fie complice la o crimă atât de groaznică, pentru că apoi s-o uite vreme de 50 de ani si, cănd hecatomba n-a mai putut fi ignorată, să încerce s-o justifice în fața celor care i-au supraviețuit
Destin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82991_a_84316]
-
drumul către El. Așa-I vorbeam. Spunându-I tot, deschis, Așa-I vorbeam : Abis lângă abis. Psalmi 1 1. Preafericit barbatu-ntelept ce nu se duce La sfatul celor care fac râul. Nu se-opreste Pe calea celui care păcatul făptuiește Și nici nu clevetește batjocuri la răscruce. 2. Ci-si află desfătarea doar În divină Lege. La ea si zi și noapte gândește și se-adapa. 3. Asemeni e cu pomul ce crește lângă apă Și care n-are roade
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
numai, Dumnezeul meu, M-am bizuit. Ci dă-mi acum scăpare De cel ce ar dori cu-nversunare 2. Să mă sfâșie, cum sfâsie-un leu Ce-nghite hălci și nici o teamă n-are. 3. Daca-am greșit cuiva, de-am făptuit Fărădelege, daca-am răsplătit 4. Cu răutate pe cel pașnic ( Însă Chiar eu eram acel cu fata planșa Care-a iertat pe cel ce l-a lovit ! ), 5. Atunci vrăjmașii mei să m-asupreasca, Viața să mi-o culce la
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
se naște la 9 martie 1907, la București. E ușor de socotit că dacă ar fi avut șansa unei longevități mai puțin comune, anul acesta ar fi împlinit 95 de ani. Din păcate, marea trecere spre Shambala doctorului Honigberger se făptuiește mult mai devreme, la 22 aprilie 1986. Revenind la începuturi, merită a fi semnalat un amănunt biografic conotabil: din admirație față de Eliade Rădulescu, tatăl, căpitanul Gh. Ieremia, hotărăște să-și schimbe numele în Eliade. Intuiție? Plasat prin hazard și prin
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
Duiliu Zamfirescu moare un fost distins președinte al Camerei." Malițiozitate sau umor involutnar? Greu de spus. Evoluția acestui controversat precursor are etape lungi, dar distincte de formare, consacrare și declin. Debutează în 1877, nerelevant, în Ghimpele (revistă la care se făptuise cu cîțiva ani mai devreme și debutul lui Caragiale) cu o "dedicație" galantă Domnișoarei Niculescu Aman și va continua în același stil desuet neconvingător, pînă în 1880 cînd Macedonski are revelația unei poeme de factură byroniană Levante și Kalavrita. Dar
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15090_a_16415]
-
nu este întîmplător că ultimul cuvînt din această expresie este scris cu majusculă. Ne poate surprinde, iarăși, importanța atribuită acțiunii, formulată ca o cerință esențială căreia intelectualul american trebuie să-i răspundă. Nevoia de implicare a acestuia în ceea ce se făptuiește, subliniată de Emerson, decurge din recunoașterea rolului pe care, în opinia sa, îl are viața activă, indiferent de statutul social al celui ce o trăiește. Numai o gîndire ce se hrănește din experiență are valoare pentru gînditorul american, pentru că numai
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
îi aparține scenariul. Și mai exact, în zona spațiului concentraționar, al ghetourilor, al execuțiilor de tip SS. Prea mult ritual împrumutat de acolo în aparițiile gardienilor cu puștile îndreptate spre o tînără, despre care vom afla mai tîrziu ce-a făptuit, cu pași și gesturi ca cele din lagăr. Toată scena are un siaj din care nu ieși curînd, nu-ți dai seama, cu alte cuvinte, decît după o vreme, că te afli în cea mai teribilă realitate a secolului pe
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
dezonoarea!” după ce, mai înainte, unul „înfierase cu toată asprimea fapta” dezertorului în America. După părerea mea, Anghelache este un delapidator potențial, măcinat în egală măsură de chemarea irepresibilă spre comiterea fraudei și de dorința chinuitoare de a nu-și pierde, făptuind-o, reputația de funcționar „corect” și „cinstit” - echivalentul terestru al simbolicei onoare de castă. În atari condiții, invocarea ca certitudini de către camarazii inocenți tocmai a acestor calități care îl legitimează ca om și ca profesionist, dar pe care le știe
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
numește textul lui Martin Crimp. Și n-are nimic a face neapărat cu traiul rural, ci cu retragerea, cu ratarea, cu iubirea, cu lașitățile, neputințele și vinovățiile noastre. Care se pot întîmpla oriunde. Parcă sînt mai perverse, însă, cînd sînt făptuite de intelectuali fini, citadini, care își complică infinit trivialitățile, vulgaritățile, minciunile, care își contorsionează viețile și forțează prăbușirea în ridicol și derizoriu, în abis. Piesa nu este ușoară, are o tensiune care crește, imprevizibil pînă la un punct, și are
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
că, indirect, pofta de vorbărie a personajelor din poemă nu e cotnrazisă de aplecarea spre dispută a celor care judecă opera și poetul, în intervențiile semnate, în infrapagină. Dimpotrivă, cei care comentează acțiunea nu sunt altfel decât personajele care o făptuiesc. Raportul e de asemănare. Sfada țiganilor a încetat, drept care, Onochefalos zice: ,Mă tem vere, de s-ar sfădi mai mult }iganii să nu ne ajungă și la noi rândul". îi răspunde ca un clarvăzător, Popa Mustrul: ,Fericiți care nu înțeleg
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
cuantifica. eu nefiindu-i receptorul, fiind ceea ce tind a înfiripa din adînc, dezumbrind. iar, dacă sunt aici, în această clipă fără de ce îmi pare că aș avea nevoie oare de ce aș mai clama o lipsă, unde nu atît, Ce am făptuit cît mai ales Cine am fost, făptuind? nu putem nici măcar muri fără de tine atît de aproape ne ești, încît însăși respirația se înfioară mai aproape decît îmi sunt eu mie însumi scrisoare către Alegra cu neputință Alegra, a zări prezentul
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
tind a înfiripa din adînc, dezumbrind. iar, dacă sunt aici, în această clipă fără de ce îmi pare că aș avea nevoie oare de ce aș mai clama o lipsă, unde nu atît, Ce am făptuit cît mai ales Cine am fost, făptuind? nu putem nici măcar muri fără de tine atît de aproape ne ești, încît însăși respirația se înfioară mai aproape decît îmi sunt eu mie însumi scrisoare către Alegra cu neputință Alegra, a zări prezentul divinul e mereu cu un pas înaintea
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
Alegra, spre a te putea, adînc reaminti, căci nu este oare astfel, cu cît mai adîncă iubirea cu atît mai rare vorbele deși comunicare e mult mai pură? spațiul și timpul sunt același lucru, totul întîmplîndu-se Acum și Aici, după cum făptuim ceva fiindcă suntem - nu spre a fi - fericiți starea fiindului e totul. cerul ori iadul. pădurea nu se străduiește. este deplină. și am fost orb și acum văd: nu atît Cui vorbesc, ci mai ales Cine ascultă nu, murmur de
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
cu gândul sau la cel cu lucrul. Deci, când vor vedea că mintea nu-i primește, vor fi rușinați. Cel ce gândește răul, păcătuiește cu gândul, iar cel ce face voia diavolului și își satisface poftele, păcătuiește cu lucrul; a făptui păcatul înseamnă, deci, a păcătui cu lucrul. Din acest motiv, Sfinții Părinți ne îndeamnă, cu o bogăție uriașă de amănunte și argumente, să prevenim păcatul prin alungarea lui încă din faza de momeală sau atac. Această momeală e venirea în
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
Teologia Morală Ortodoxă pentru Facultățile de Teologie”, vol. I, Edit. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2003, pp. 385-386. footnote>. Cea mai clară definiție a păcatului o găsim în Epistola I-a a Sfântului Evanghelist Ioan, unde păcatul înseamnă „fărădelege, călcarea legii. Oricine care făptuiește păcatul, săvârșește călcarea legii” (Ioan 3, 4). Din scrierile filocalice se poate conchide că tot ceea ce se săvârșește împotriva dreptei rațiuni este păcat. Sfântul Antonie cel Mare spune că nu cele ce se fac după fire sunt păcate, ci cele
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
2 500 articole de promovare a culturii”. Dimensiunea spiritului sau multidimensional prin binecuvântarea și harul Logosului l-a concretizat în ctitor al Culturii dacoromâne, conferindu-i autoritatea misionara de Apostol al spiritualității. Omul de creație: Dascălul, Geniul, Duhovnicul, Sfanțul, potrivește, făptuiește și înnoiește sensul spiritual al Culturii Nației sale, dându-i măreția, funcțiunea și dimensiunea unei ordini superioare universale: „În acest fel, sublinia Marele filosof creștin Ernest Bernea, a făptui înseamnă a fi activ interior, a rodi pe calea credinței și
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
Apostol al spiritualității. Omul de creație: Dascălul, Geniul, Duhovnicul, Sfanțul, potrivește, făptuiește și înnoiește sensul spiritual al Culturii Nației sale, dându-i măreția, funcțiunea și dimensiunea unei ordini superioare universale: „În acest fel, sublinia Marele filosof creștin Ernest Bernea, a făptui înseamnă a fi activ interior, a rodi pe calea credinței și dragostei, inseamna creație. Faptă în înțeles de colaborare a omului la operă lui Dumnezeu este legată de sensul adânc și permanent al trecerii omului prin lumea aceasta. Omului nu
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
aminte, faimosul "play-back" cel ce ducea la perfecțiune hohotul de plâns al eroului, chiar parfumata prostie, iată riscă să atingă zonele pure, sângele cald, vinul scurs din urechea țareviciului în vreme ce tarul scoate pe gură spasmul victoriei: "ceea ce trebuia a fost făptuit..." Cine face datorii se îmbogățește" "Cumpăra și te vei îmbogăți" Logodnică a fricii mele, Teroare! Unde mai poți așeza în care pauză de respirație aburul virginității, dinții de lapte ai inocentei și pată galbenă de tutun pe arătătorul soldatului Soare
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
monologheze, citându-i când și când meditațiile cu vocație aforistică; dramatismul cernit al acestora conturează deja portretul-robot al înstrăinatului actor al unui sfârșit de partidă, al unei vieți trăite mereu cu frica de a fi culpabilizat pentru ceva ce nu făptuise. Bătrânul preot al Catedralei, singurul om cu care reușește să stea de vorbă, dezleagă greaua cumpănă în care se afla fostul său elev, acum profesor universitar, și-l îndeamnă să treacă neapărat și pe la casa în care copilărise. Zis și
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
voi dovedi În instanță tot cu documente că a făcut de la Revoluție Încoace exact ceea ce au făcut comuniștii după „44 când au luat puterea În România, adică a spoliat, a furat, a abuzat, s-a Îmbogățit pe căi necinstite, a făptuit nenumărate nemernicii pentru care trebuie să plătească punctual, le voi dovedi și pe acestea În instanță. Ce mai putem constata? Putem constata, În calitatea lui de membru Încă al Uniunii Scriitorilor din România a sfidat și comunicatul președintelui Uniunii Scriitorilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
la apărare a devenit o simplă formalitate. 3. Sentința se hotărăște înaintea pro cesului, în timpul anchetelor. 4. Procesul este partea formală, în care se pronunță sentința. 5. Principiul retroactivității legii penale. Orice persoană poate fi arestată și condamnată pentru acțiuni făptuite cu ani în urmă, chiar dacă la acea vreme, legile în vigoare nu le incriminau. 6. Interzicerea eliberării înainte de termen, pentru comportament adecvat. Cei grațiați rămâneau cu dosar penal. Astfel, sistemul juridic comunist răsturna toate principiile de bază ale justiției românești
Două manifestări de marcă, cu participarea Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_377]
-
ca întâiul praznic liber al Zilei de 1 Decembrie ca zi națională a Românilor să ne unească pe veci inimile, simțirile și gândurile în Alba cetate a Iuliei așa cum, la 1 Decembrie 1918, marii noștri înaintași au voit și au făptuit Unirea cea Veșnică!“ Din 1990, în fiecare an Alba Iulia adună în jurul Catedralei Neamului, în fața Sălii Unirii, la statuia lui Mihai Viteazul - întâiul întregitor sute de mii de români, care simt că în Cetatea Unirii bate inima întregii Românii, că
Agenda2003-48-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281756_a_283085]
-
ca întâiul praznic liber al Zilei de 1 Decembrie ca zi națională a românilor să ne unească pe veci inimile, simțirile și gândurile în Alba cetate a Iuliei așa cum, la 1 Decembrie 1918, marii noștri înaintași au voit și au făptuit Unirea cea Veșnică!“ Din 1990, în fiecare an Alba Iulia adună în jurul Catedralei Neamului, în fața Sălii Unirii, la statuia lui Mihai Viteazul - întâiul întregitor - sute de mii de români, care simt că în Cetatea Unirii bate inima întregii Românii, că
Agenda2004-48-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283086_a_284415]
-
poporul german pentru că dacă toți sînt vinovați atunci nimeni nu mai este vinovat. E, din păcate, chiar opinia filosofului nostru. Exagerată. Pentru că în procesul de denazificare întreprins de nouă Germanie, în întreținerea sentimentului de culpă al germanilor pentru ceea ce a făptuit regimul hitlerist nu se pornește de la vinovăția recunoscută a întregului popor german. Judicioase sînt, în schimb, constatările amare ale filosofului despre practicile sovieticilor de a subjuga, cinic, țara și a o fraudă de bogățiile ei, într-o perioadă de foamete
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]