4,829 matches
-
e normal și perfect îndreptățit. Impresionat de propria performanță prin pătrunderea psihologiilor, prin străbaterea coridoarelor lăuntrice, presupun că naratorul a constatat că posedă un ascendent. El e un aristocrat, nu prin naștere, ci mulțumită darului de a sufla viața peste făpturi, e stăpân pe o cheie care îi asigură supremația. Nu e departe însă prezumția că el a crezut că în jur se întinde un gol, nu mai dăinuie fire de contact. Survin forme de autoidolatrizare, efecte ale triumfului ca ziditor
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
se întrezărească prin ele. Prin paravan nu puteai vedea, în schimb puteai ghici o formă mișcătoare, imaginația ta completînd la iuțeală ceea ce vederea nu îți putea da. Pe scurt, paravanul nu arăta nimic, dar sugera foarte mult, încărcînd o banală făptură cu niște semnificații erotice pe care altminteri, în lipsa paravanului, aceeași făptură nu le-ar fi avut deloc. Iată de ce paravanul este un ecran care ascunde ceva arătîndu-l. Sau, mai precis, paravanul oprește simțurile eliberînd imaginația. Ei bine, mecanismul inspirației artistice
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
puteai ghici o formă mișcătoare, imaginația ta completînd la iuțeală ceea ce vederea nu îți putea da. Pe scurt, paravanul nu arăta nimic, dar sugera foarte mult, încărcînd o banală făptură cu niște semnificații erotice pe care altminteri, în lipsa paravanului, aceeași făptură nu le-ar fi avut deloc. Iată de ce paravanul este un ecran care ascunde ceva arătîndu-l. Sau, mai precis, paravanul oprește simțurile eliberînd imaginația. Ei bine, mecanismul inspirației artistice tocmai în asta stă: într-o fantezie debordantă iscată de o
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
și nu e). Oricum, prin durere, personajul expiază. Iar apoi, pentru a treia oară, reîncepe. Și, pentru a treia oară, eșuează. Se îndrăgostește, însă nu de Portia (care nici n-ar fi avut cum să-l accepte). Ci de o făptură care e "pe jumătate pasăre, pe jumătate o păpușă". Este limpede că termenul "păpușă" desemenază o ființă fără minte. Dar, în fond, nici el n-avea, deci nu cred că aceasta ar putea fi drama. Mult mai important e că
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
și nu e). Oricum, prin durere, personajul expiază. Iar apoi, pentru a treia oară, reîncepe. Și, pentru a treia oară, eșuează. Se îndrăgostește, însă nu de Portia (care nici n-ar fi avut cum să-l accepte). Ci de o făptură care e "pe jumătate pasăre, pe jumătate o păpușă". Este limpede că termenul "păpușă" desemenază o ființă fără minte. Dar, în fond, nici el n-avea, deci nu cred că aceasta ar putea fi drama. Mult mai important e că
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
fascinație față de mediile sociale periferice, [...] plăcere a investigării grotescului existenței, știința de a teatraliza anodinul și o accentuată atracție față de absurdul actelor umane". Francisc Nona tematizează în imaginea șinelor de tren paralele, alcătuite dintr-o infinitate de puncte, existențele acestor "făpturi neînsemnate". "O infinitate de puncte s-au înlănțuit între ele și merg așa, fără nici o țintă, știind un singur lucru: că nu se vor opri niciodată [...]. Punctele astea pot să rîdă, să plîngă, să transpire, [...], pentru că linia asta continuă trece
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
spune individul, șamd". Însă aceste decupaje nu sînt în stilul reportofonului, a înregistrării directe, ca la optzeciști; în ciuda inserțiilor realiste prozele lui Francisc Nona păstrează o doză mare de afectare livrescă prin care legăturile se fac, nu atît cu proza "făpturilor neînsemnate" a volumelor anilor '70-'80, ci cu translările în fantastic sau metarealitate din anii '90.
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
De la Atena, unde am aflat vestea, mam Întors cu primul avion. Dar bineînțeles că n-am mai găsit nici hotelul, nici Centrul de conferințe, nici... Iar În toată nebunia acelor ore nimeni nu mi-a putut spune nimic despre misterioasa făptură Înmiresmată... Așa că m-am Întors acasă, tulburat de acea Întâmplare stranie... La puțină vreme după aceea, cineva mi-a trimis de la Paris o revistă În care erau consemnate răspunsurile mele la ancheta despre viitorul teatrului absurd. Trăia? Sau apucase să
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
la ancheta despre viitorul teatrului absurd. Trăia? Sau apucase să transmită redacției totul, Înainte ca... Am privit semnătura: Floriana Flower. Și am izbucnit În râs. Era atât de simplu! De unde putea să izvorască o mireasmă, dacă nu din adâncul unei făpturi cu nume de floare? Am telefonat la redacție. Da, mi s-a spus, realizatoarea anchetei era vie și nevătămată. La ora seismului nu se afla la Skopje, ci la Struga, unde se dusese să vadă catedrala În care se Încoronau
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
apa lor astîmpără-ți setea.// Tu ești femeia,/ du-te acasă și mănîncă poeme!// Noi bărbații,/ mergem să mîncăm mîncare ca oamenii!" (Poemul) în același mediu al osmozei dintre masculin și feminin, apare imaginea elocventă a poemului care se naște în făptura poetului, așa cum un copil dobîndește ființă în pîntecele matern, spre a fi apoi inițiat în viață și dus la biserică, la prima comuniune: "Și scrie poetul...// Picături mari i se scurg pe șira spinării./ Și scrie poetul cu ochii legați
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
Chiar și mofluzul motan Ghiocel (voce Nathan Lane) l-a acceptat, de voie de nevoie. Dar, într-o zi, întorcându-se de la școală, Stuart Little se trezeste că pe unul din scaunele mașinii, îi pică, realmente din cer, o încântătoare făptură - Margalo (voce Melanie Griffith), o pasăre cu aripioara rănită. Din acel moment, pentru Stuart aventura reîncepe... Desigur, mulți dintre dumneavoastră vă mai amintiți (căci e un film ce nu se uită ușor) de încântătorul Stuart Little-Șoricelul familiei, film ce a
Armăsari, păsări, șoricei by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14856_a_16181]
-
acord sau cu care ar putea intra chiar în conflict deschis, Despre ucenicie este o carte remarcabilă, vie și profundă în aceeași măsură, melancolică și încurajatoare fără a fi, însă, nici sceptică și nici arogantă. Pictorul, ca om și ca făptură creatoare, ca ființă limitată și ca vis neîntrerupt, are aici una dintre cele mai bogate înfățișări din întreaga noastră literatură despre artă. Iar textul însuși, redactat cu multă grijă, are și el calități expresive intrinseci, fără ostentație și fără fasoane
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
să-i dau surîsul viclean pe care trebuie că-l avusese, să redau acelor buze cu linie ștearsă conturul tare de odinioară și să le pun să îndeplinească ritualurile iubirii de care auzisem că abuzase. Nu reușeam să citesc în făptura uscată, mult prea aproape de moarte, nici un fragment de viață, deci nici o pagină de literatură. Un scriitor talentat ar fi știut totuși să descifreze ceva din acest palimpsest care-i alcătuia ființa și pe care atît viața cît și moartea își
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
Pe-aici am colindat vrăjit, Pe-aici am rătăcit asediat De haita cuvintelor tipărite Ce nărăveau visător Să-mi încolțească albăstruia coapsă. Anume eu eram unica gură de sondă Prin care viitorul picura În găleata Rusiei. Beția de propria-mi făptură aducea A gât de burlan pentru ziua de mâine, Pentru papornița ei de lacrimi. În depărtarea nopții domnea nimicul. Ceea ce Mă frământa, mă chinuia - exact nimic, nimeni însemna. Printre coloșii primordialelor mări Alerg pe-o sacrosanctă potecă. Prin noapte, hăituit
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
singură ființă" sau: "Eu sînt, în dezordinea mea/ aparentă organizat după/ legile imaginației. Formele/ mele de amalgamare sînt/ uniunea dintre o femeie și/ o pasăre". Probă a fecundității suprarealismului! Nu încape discuție. Muza poeziei lui Miron Kiropol rămîne carnea, materialitatea făpturii proprii care-i îngăduie aventura metaforei, periplul prin materialitatea fictivă, care-i acordă spiritului putința de-a se afirma în act creator. "Carnea, scria Antonin Artaud, a fost întotdeauna mai presus de spirit și există un punct mort în care
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
retrage îngrozită în fața unor orori fără seamăn. Interzicînd mirajul copilăriei, cîrmuirea totalitară interzice dreptul umanității de-a fi egală cu ea însăși, o alterează din capul locului. Imaginea istoriei contemporane, propusă de poetă, e cea de abator, cu înțelesul că făpturile măcelărite nu sînt doar animalele, ci și oamenii, pradă unor vampiri politici: Se frîngea secolul la jumătate. La marginea cîmpului vitele bufnind de spaimă lipite laolaltă, cum le mînau la abator. Dădea glas făptura împinsă la pieire - răcnet rostogolit peste
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
cea de abator, cu înțelesul că făpturile măcelărite nu sînt doar animalele, ci și oamenii, pradă unor vampiri politici: Se frîngea secolul la jumătate. La marginea cîmpului vitele bufnind de spaimă lipite laolaltă, cum le mînau la abator. Dădea glas făptura împinsă la pieire - răcnet rostogolit peste cîmpuri, ghemuit în munți.// Jumătăți uriașe atîrnau de cîte un picior în cîrlige de nichel zidite printre faianțe:/ chipul simplificat acum din interior./ Sîngele și toată murdăria pe jgheaburi de ciment./ Oameni îmbrăcați în
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
a văzut că acest scris generează viață, ca un mecanism scăpat de sub control, a preferat să tacă. Să scrie "povești orientale", sau să bată drumurile navetei Berlin-București într-o agitată nestare. începuseră să-l urmărească chiar... scrișii săi. Cuvintele deveniră făpturi "morale"". Ficțiunea este renunțarea lui Caragiale de a mai descrie/genera realități. Caragiale a fugit din fața blestemului de a trăi într-o lume... caragialescă: "Caragiale, cred eu, nu ne mai este demult contemporan. Răsfoind presa acestui veac, am impresia că
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
place, zice. Și operațiunea se repetă cu încă cinci-șase pînze. Așa că, după minutele de... contemplație, simt nevoia să mărșăluiesc o oră pe trotuare. E și ăsta un fel de a-i cere celuilalt părerea. Ce s-o fi declanșînd în făptura bîntuită de orgolii, de îndoieli, de reușite, de insatisfacții, încît confruntarea cu celălalt - de ce nu firească nu numai la modeștii sau ratații artei, ci și la marii infatuați, siguri pe ei - să se consume în atare ton ultimativ? Dacă nu
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
spre ușă și i se părea o văgăună mare, spartă, acum că nu o mai umpleau trupurile oamenilor... (subl. aut.). Plecă încet s-o închidă. Venea frig mult pe acolo... o luase cu tremur." Și iată cum, prin cele trei făpturi desprinse din proza scurtă a Hortensiei Papadat-Bengescu - antica Sephora, medievala Bianca și moderna proprietară Sofia -, obținem o imagine, fie și parțială, a universului feminin care, tocmai datorită discursivității literare a autoarei, evocă nevoia perpetuă de celălalt, nu ca formă a
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
spună ce sînteți în voi, nesfîrșite. O, voi, intervale de timp, tainic rost, umplute părînd doar cu găuri de site. O, voi, risipind încă sălile goale -, cînd blînd se-nserează, ca vaste păduri... Și, cerb, candelabrul pășește agale prin nerăzbătutele voastre făpturi. Și pline sîntèți de picturi cîteodată. Par unele-n voi c-au trecut de curînd -, pe altele-n lături sfios le-ați trimis. Dar cea mai frumoasă va sta pînă cînd, acolo-n obrajii-i păstrați, dintr-o dată intra-va
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
fuit, ba mai mult: nici nu putea fi - dar și ca dătătoare de temeiuri (lăuntrice) pentru tot ceea ce, din acel start încoace, era susceptibil de a se desfășura în timp și spațiu". Autentica libertate nu e decît o coincidență a făpturii cu propriul său principiu ("temei"). Ea este "împlinitoare" și "absolut neconstrîngătoare", întrucît, evident, nici o ființă nu e nevoită a se constrînge pe sine, spre a-și manifesta imanența. Libertatea nu se obține fără lupta dintre feluritele tropisme exogene (sau exproiecte
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
a artelor vizuale, a literaturii, religiilor, științei ș.a., de la care își trage o mare parte dintre rădăcini și alături de care scrutează orizonturile spiritului uman. Dar ea mai poate fi și mărturisită ca o poveste cu acei copii teribili ai cântului, făpturi talentate și muzicile lor fermecate. Însă, ca orice poveste, o asemenea mărturisire poate fi frumoasă ori urâtă, captivantă sau, dimpotrivă, neatrăgătoare, dar, în nici un caz, nu putem băga mâna în foc pentru veridicitatea ei. Se spune că, în general, poveștile
Depoziție scrisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14553_a_15878]
-
lumină scenarii coerente și reiterabile, ci e una fantasmagorică, abisală, tâșnită din cotloanele subconștientului individual și colectiv, proiectată apoi în realitate ca o cosmologie. Există printre personaje estropiați aproape dostoievskieni, pândind pe după garduri și menind a rău. Iată un exemplu: "făptura vânzătorului, o corcitură slinoasă, cu tălpile negre și crăpate, cu gura știrbă și rânjet hidos, fructul unei împerecheri nefericite, rămas singur pe lume de la vârsta de trei ani". Există un filon eliadesc al fantasticului prozelor lui Marius Tupan în finalul
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
unele care mănîncă mai repede ori mai încet, se mișcă mai repede sau mai încet și începu treptat să întrevadă în jurul său două ritmuri diferite de viață, două pulsuri inegale ale sîngelui, ori ale sevei din plantă, două soiuri de făpturi vîrîte în cadrul acelorași zile și nopți, care durează deopotrivă pentru toți, chit că unele te ciuntesc, iar altele te răsplătesc cu vîrf și îndesat. Și fără să vrea începu să simtă o nerăbdare față de oamenii, animalele sau plantele a căror
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]