40 matches
-
curajul, aș zice chiar inconștiența, unei astfel de provocări dar, mai mult decît atît, are talentul necesar. Secvențele confesiunii lirice surprind foarte bine și la toate nivelurile drama artistei cvasi-imobilizate la pat. Lumea văzută de la orizontală și (auto)percepția trupului fărîmat, prins între orteze, dau imagini bizare, tributare, într-o oarecare măsură, autoportretelor (supra)realiste ale mexicancei. Tema principală este, cum altfel, alteritatea/obsesia corporală și feminitatea alienată. Percepțiile sînt modificate cu totul, iar raporturile cu lumea se complică inclusiv la
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
zicem, Zeu cetățean, păstor ca Priap, zeu al ploii și-al apelor dulci, Cu sanctuar în Piapeum Pluvium, Fluvial, Cu locul de închinare pe Muntele Raiu-Muravi Tărâmul Binelui și-al Apei Dulci, al Apei Sacre, Runica Băutură, A întregirii trupului fărâmat, hăcuit de baltage, De suliți, de săgeți sfârtecat, de lupi înghițit, de corbi, de vulturi. Băutura dătătoare de fire, din somnul pământului ridicându-te, Băutura vieții și-a tinereții neostoite, Băutura Onoarei și-a Numelui Locului - }ie LaudaToponomastică ți-a
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
bătrîna aduse ceaiul, adică un imens ceainic cu apă clocotită, un ceainic, un ceainic mic cu multă esență de ceai, două căni mari de lut, cu ornamente destul de rudimentare, o franzelă și-o farfurie adîncă mare plină cu zahăr căpățînă fărîmat în bucăți”. De remarcat că este enumerat tot “instrumentarul”! * Culinare (Șcedrin): “Să vedeți ce mi s-a întîmplat cu niște icre: lucru în adevăr ciudat! Eram măritată de o lună sau două și, deodată, nu știu de ce, încep să poftesc
Ce se întîmplă într-un oraș de veche cultură? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13280_a_14605]
-
Casa lui Niezsche! Un poeta tedesco,5) îmi zice o bătrînă, cea mai isteață. Poeta! Oare i-ar fi plăcut acest titlu printre toate cele pe care i le-au acordat admiratorii lui? Mă așez alături de dantelărese, pe o barcă fărîmată și mă uit la casă. O casă banală, cocoțată pe o stîncă și cît se poate de firească în acel doecor. Rechem în minte figura îndrăgită a lui Niezsche, îi văd ochii de culoarea florilor de tei, văd gesturile lui
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
maeștri și genii în materie de tortură [...]. Căci n-a existat nici un arestat, un anchetat, căruia să nu-i fi fost frîntă șira spinării". În jurul lui dispar prieteni, oameni cunoscuți, cad mereu alte capete, inclusiv cele ale comuniștilor ilegaliști, sînt fărîmate destine (cazul Dr. Lörinc): "Trăiam într-o nebunie colectivă, care a avut ca urmare dispariția vieții sociale normale, de comunicare interumană reală. [...] Această nebunie colectivă, această frică generală nu s-a limitat la cercul nostru, la cadrele inferioare ale activului
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]
-
cenușie, spartă. Mai întâi vede brațul cel mititel și albăstrui. Apoi picioarele. Capul. Și zice „Nu“. — Nu! Nu! Nu! zice Helen, împroșcând cu sânge, și, târându-se printre așchiile ascuțite ale culorilor sparte, cu vocea groasă și încețoșată de la dinții fărâmați, adună toate bucățile. Scuturându-se de plâns în această cameră care pute, plină de fiere și de sânge, strânge din răspunteri spărturile albăstrui. Mâinile și piciorușele, trunchiul zdrobit și capul despicat - le leagănă pe toate la piept și urlă: — Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aici, în numele regelui său? Molozul îl așteaptă în pante ridicate înspre pereții posteriori ruinați, astupînd golurile, o împletitură neregulată de șipci intersectîn-du-se în V-uri fără sens - dușumele, mobilier, sticlă, bucăți de tencuială, zdrențe lungi de tapet, grinzi despicate ori fărîmate: cuibul unei femei aranjat vreme îndelungată, făcut bucăți și aruncat în vînt și întuneric. Între dărîmături clipește bulbul de aramă al unui stîlp de baldachin și agățat de el e un sutien alb, un model de dinainte de război, o îmbinare
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
trebăluindprecum o bunicuța care întinde aluatul.nnnn... VI. ATUNCI, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015. În spatele magazinului din colț am văzut dintr-odată micul tăpșan călător prin timp: o palmă de asfalt, niște borduri fărâmate, o îmbrățișare de arbori și mormane de frunze arămii îndemnându-mă să le răscolesc spre a găsi ghiocei și castane. Fără să-mi pese că din buzunare îmi zboară cheile mașinii, țigările, iPhone-ul și banii, am alergat într-un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
de uriaș. Doar că atunci, pe atunci, la vederea lor, lacrimile care începeau să-mi scalde obrajii de bucurie erau... de ... Citește mai mult În spatele magazinului din colțam văzut dintr-odatămicul tăpșan călător prin timp:o palmă de asfalt, niște borduri fărâmate,o îmbrățișare de arboriși mormane de frunze arămiiîndemnându-mă să le răscolescspre a găsi ghiocei și castane.Fără să-mi pese că din buzunareîmi zboară cheile mașinii,țigările, iPhone-ul și banii,am alergat într-un sufletcătre întâlnirea cu petele de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ATUNCI Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015 Toate Articolele Autorului În spatele magazinului din colț am văzut dintr-odată micul tăpșan călător prin timp: o palmă de asfalt, niște borduri fărâmate, o îmbrățișare de arbori și mormane de frunze arămii îndemnându-mă să le răscolesc spre a găsi ghiocei și castane. Fără să-mi pese că din buzunare îmi zboară cheile mașinii, țigările, iPhone-ul și banii, am alergat într-un
ATUNCI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362720_a_364049]
-
Orânduiți sub moarte și sub cer Și ne-a legat în zodii ca un fier - Otrepe vechi în cosmicul tumult. Culegem an cu an în traista grea, O movilă de ani până la fund, Cădem sub crucea ei - rotund, Lați și fărâmați ca o curea. O, dă-ne Doamne, ceasul cât un veac, Cât muntele de piatră necuprins, Să trecem pe sub stele mai întins Departe mai un pic de berbeleac. ----------------------------------------------- Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 1 din august 1943 INVOCARE În
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Maria s-a aflat de atâtea ori prin satele răscolite de lupte, ori printre răniți și cadavre, pe câmpul de luptă, în barăci, gări, spitale... A îngrijit soldați năpădiți de păduchi, infectați de tifos exantematic, bolnavi de tuberculoză, cu oasele fărâmate, străpunși de schije... „În țările primitive” notează Regina, „e totdeauna o ființă către care toți se întorc instinctiv, în chip de disperare”. „...întrucâtva ajunsesem eu «Mama tuturor», simbolul supremului ajutor, căutat de orice om, în ceasuri de durere. Am văzut
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
astfel oferită în mod nesperat iar odată ajuns în poiana de la livada de sus unde știam că se află renumita Fântână a Bârzei, locul cu apa cristalină jinduită de toți călătorii, mi s-a încleștat maxilarul de furie descoperind colacul fărâmat și prăbușit cu dușmănie în fântână împreună cu mai multe gunoaie printre care și câteva cutii de conserve ce fuseseră consumate de unii care se consideră a fi oameni. Când am revenit acasă expresia feței m-a dat imediat de gol
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
lungi și Înguste erau castroane cu rădăcini și felii de ouă murate, larve prăjite și mult lăudatul pui. Felurile de mâncare fuseseră condimentate și colorate cu toate prafurile din bucătăria primordială: ingrediente colorate din pudră de creveți și șofran, chili fărâmat grosolan și curry, felii de usturoi uscat În loc de usturoi proaspăt, legume conservate, dar și boia, sare și zahăr. Pe lângă pui, cel mai prețios fel de mâncare era talapaw, o supă de legume pregătită de bunica gemenilor care știa exact câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a zis el. Ești teafără. Ești aici. Pot să vin acasă. Tremurul trupului începuse să i se domolească. Jina nu putea decât să-și închipuie ce i se desprinsese pe dinăuntru: un plămân căzut în abdomen, o bucată din șold fărâmată. Simțea dureri în cele mai ciudate locuri: între omoplați, în punctul acela moale de sub gleznă, în spatele uneia dintre urechi. Asta e casa ta, a spus ea. Pe chipul lui Zach a apărut o expresie îngrozită, iar Jina a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
O scoteam noaptea din garaj, o-mpingeam. Cinci-șase inși o împingeam 100-200 de metri de casă și de-acolo o porneam. C-avea toba scoasă și, când o porneam, ziceai că-i tractor. Și-am lăsat-o de câteva ori fărâmată. Aveam omul care vindea o Dacie. 70 de milioane. Nu era nouă, dar era bună Dacia. Pe-aia voiam s-o cumpăr. Aranjasem cu omul, furasem pentru așa ceva, ca să-mi cumpăr... Scap odată și-odată, tot scap de ei! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
copii și de ea. Amorțit și nemulțumit, Antonio Încercă să-și revină, Întinzându-se pe scaun, dar era puțin spațiu, și el era Înalt, iar genunchii i se Înțepeneau În volan și papucii În pedale. Din cauza poziției incomode, avea oasele fărâmate, de parcă ar fi fost bătut. Trecuse de unu, de-acum nimeni nu se mai mișca, știa că noaptea asta nu avea s-o mai vadă. Ar fi putut să se Întoarcă acasă, să se trântească În pat pentru opt ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cumplită. Zadarnic băteau clopotele tocmite. Fratele mortului se ridică pe trotuarul de pământ și începu să răcnească cerșind mila mulțimii: - Frați creștini! Nu intrați în păcat! - Voi sînteți frate cu dracu, nu cu Dumnezeu! strigau femeile, înghesuindu-se spre ușa fărâmată a dricului, prin care bărbații traseră afară sicriul din scânduri ieftine. - Fraților, ce vreți să faceți, fraților! strigau rudele. Milogii nu înțelegeau prea bine ce se întîmplă. Fuseseră tocmiți să vină la cimitir și să întîmpine dricul cîntînd: " Primește-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
O să vezi tu, acuși... Nu-l lovea nimeni, nu-l privea nimeni, deși lui de asta u era foarte frică. Mulțimea ajunsese pe un dâmb în spatele cimitirului. De acolo de sus se auzea văicăreala cioclilor, care priveau dricul spart și fărâmat și caii deshămați care o luaseră razna pe câmpul înghețat din jur. Aici domnea o liniște încremenită. Bătea un vânt ascuțit și pașii se scufundau în zăpada moale ca într-un nămol. Strigătele se potoliseră. Patru bărbați cărau cu pași
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
satul Vad. N-ai văzut tu, Mădălina, niște hoți? Or fi fost cei șase oameni de la izvor: se sfădeau pentru doi cai frumos înșeuați. Și-ncotro s-au dus? Spre apus. Au lăsat doar o cutioară din lemn de brad, fărâmată și o carte flendurită. O carte? a întrebat Nestor, cu mare nerăbdare. Da, o carte, scrisă frumos, cu mâna. Și unde-i? Am dus-o la domnul dascăl. Că numai el știe a citi în satul nostru. Mădălina, du-ne
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
în bibliotecă sau zăvorâtă în galerii. N-o mai interesa nimic altceva. Atunci mi-a vorbit o colegă despre ea. Se împrieteniseră. Spunea că e de o blândețe copilăroasă. Garanta pentru cinstea ei, aproape bolnăvicioasă. Retrasă, modestă, mută, cu nervii fărâmați. Susținea că posedă o grozavă intuiție artistică. Dar talentul cred că n-a fost decât modest, fără anvergură... Neagu mă plictisește, vorbește prea mult, cum i se întâmplă când se amețește și nu mai e perfect stăpân pe sine. — La
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sure... și-n blânda lor cântare Dispar ca sarcofage insulele în mare. .............................................. Ce loc! bătrâne stînce ridic-a lor schelete De piatră, ce de valuri și vîntu-s sfîșiete; Un templu în ruină de apă înnecat Pe jumătate... Stâlpii și murul fărâmat Stau în curând să cadă... Și în astă ruină Prin scorburi de părete, în neagră vizuină, Trăește-acest călugăr... Apari, tu, lună-n cer 320Și fă din vis viață, din umbre adevăr! (Luna apare) UNDELE (cîntă) Noi undele crețe Venim, venim
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ascultam și scurmam pietricelele cu picioarele pe sub masă. Pietrișul din grădina hotelului, peste care cădea la prânz umbra pinilor, era alb - și după vizita la carierele de piatră din Carrara îmi dădeam seama că era format din bucăți de marmură fărâmată, colțuroasă și cu unele crăpături sclipitoare. Pietrișul nu păstra nici o umbră dacă cineva călca pe el, doar adâncituri plate, „călcături“ - și, datorită vizitei la carierele de marmură, datorită mamei care percepea Roma ca pe un oraș înrudit și datorită figurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Muntele Athos ajunsese tocmai la Rodopi, lângă Adrianopolis; Efesul se-afla în mijlocul Mării Marmara, între Gallipoli și insula Prinkipos. Dar cele mai ciudate lucruri se petreceau la noi, în locul unde am fi așteptat să ne găsim strămoșii și patria lor fărâmată, dar vie: acolo nu mai mișca nimic! Dunărea curgea de la sârbi direct în Bulgaria; Lipsca, Tighina și Kamenița coborâseră până la malurile ei și se întâlneau acum, peste apă, cu Varna, Silistra și Ruse. Cât despre locul unde-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
uităm unul la altul ca niște dobitoci ce suntem. Da’ poate or fi prin oraș și hai să-i căutăm, atâta mai putea să dea din părințelul Andrei, vechiul meu tovarăș de baros, de grilaje și de tuburi și Buceaguri fărâmate, că-n ce mă privea nu l-aș fi bănuit până Într-atât de neghiob pe Laur ca să mai ardă gazul de pomană pe aici cu douăzeci de mii În buzunar. Și totuși până spre seară am bântuit aiurea prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]