11 matches
-
femeie de geniu" (ibidem, p. 63). În mod similar, Kogălniceanu descria dragostea precum "cea mai nobilă din toate patimile, care atâta la fapte mari, care insufleteaza eroismul și geniul, care dă idei de cinste și de slavă, care înviază, care farmăcă [farmecă], care aduce pre om într-o lume de visuri, unele mai aurite decât altele, cine-l cunoaște, cine-l slăvește?" (ibidem, p. 61). Același idealism romantic se sparge, în cazul lui Kogălniceanu, de reciful realităților valahe: "A iubi însemnează
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind păreții.” (M. Eminescu) șPătrunde luna și înălbește păreții.ț Aceste structuri caracterizează în mod special stilul narativ, în introducerea dialogului personajelor. Enunțuri organizate prin relații de coordonare copulativă: „Fiul Craiului, fărmăcat de vorbele babei, scoate atunci un ban și zice...” (I. Creangă) alternează cu enunțuri organizate pe baza gerunziului fără funcție sintactică: „Fiul Craiului îi și trage atunci cu frâul în cap, zicând:” (I. Creangă) În textele comentative, gerunziul maschează relații
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rivala ei, zicînd: „Așa să se uite la mine cutare cum se uită la cîne, și atunci să joace cînd a lua-o cînele la joc.“ Dacă mireasa poartă în ziua cununiei o păpușă cu dînsa, nu o poate nimeni fărmăca. în presara Sf. Andrei se spurcă vitele, însemnîndu-le o dată cu dohot de la roata carului și cu usturoi, ca fermecătoarele să nu se atingă de ele și farmecele să nu le strice. Tot spre acest scop, se ung atunci ușile și ferestrele
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ta lin. Urma-vom fantastice planuri Prin ramuri! SOMNUL (basso ) Sună vânt prin frunzele uscate, Lună trece-n vârfuri de copac, Iar izvoare-ntunecate Într-un cântec glasul și-l desfac. Lună! Soră! pe-a lui frunte Stai și-i farmăcă gândirea, Să trăiască-n vremi cărunte Și să-și uite toată firea. Du-l pe țărmul vechi al mării, Fă-l călugăr trist și slab, Îl închină lin uitării, Da vieții alt prohab. Du-te! du-te! {EminescuOpVIII 279} VÎNTUL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de lanț ocolește târla de trei ori. Nu credeam așa minune și, în prostie, m-am prins rămășag. Și numai ce văd, măi oamenilor, cum dezleagă flăcăul cânele și se învârte de trei ori în jurul târlei. Iar cânele parcă era fărmăcat, n-a zis mâlc, ba încă scheuna când a plecat flăcăul. - Ptiu ! Cruce de aur ! Se vede c-avea daravelă cu Nichipercea. La noi în sat trăia baba Maraftoaia, scurtă, groasă, cu tulpanul peste gură, căci avea fața mâncată de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
eu. Că doar la păscut nu cred că-i scoți. DĂNILĂ: Nu tocmai. SMARANDA: Și-atunci unde pleci, n-auzi? DĂNILĂ: Ba aud. SMARANDA: Și dacă auzi, de ce nu răspunzi? DĂNILĂ: Ba răspund. SMARANDA: Aista-i răspuns? Parcă-ai fi fărmăcat, doamne păzește! Unde te duci, măi omule? DĂNILĂ: Ia, la iarmaroc. SMARANDA: Asta-i încă una! Ce să cauți la iarmaroc? Nu vezi că-i soarele trecut de-amiază? Târgu-i departe, crezi că mai are nevoie cineva de adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
porunca ta lin, Urma-vom fantastice planuri Prin ramuri! SOMNUL (basso) Sună vânt prin frunzele uscate, Lună treci prin vârfuri de copaci, Tu, isvor întunecate, Într-un cântec glasu-ți să-l desfaci. Lună! Soră! pe-a lui frunte Stai și farmăcă gândirea, Să trăiască-n vremi cărunte Și să-și uite toată firea. Du-l pe țărmul vechi al mării, Fă-l călugăr trist și slab, Il închină lin uitării, Dă vieții alt prohab, Du-te! Du-te! VÎNTUL (bariton) Plâng
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din nordul Dunării, situați în afara Romaniei, și aflați în pragul creștinării. Astfel, "a amăgi" (arhaic), adică "a face semne cabalistice cu mâna, a descânta, a vrăji", din latinul vulgar admagire (de la magus-mag, vrăjitor și magia-magie, vrăjitorie), apoi "a fermeca" (popular fărmăca, fărmeca), de la latinul pharmacum, "a descânta", de la discantare, "soarte, soartă" din latinul sors, sortem, sau "altar", "vărgură", "păcat", "drac", "închina", "rugă", "ajuna" sau termenul provenit din substrat, precum "balaur" (monstru), smău, bală, "ghionoaie" (ciocănitoare). Inexistența templelor, lipsa idolilor, absența dedicațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lucru. Iată ce istorisește Ion Pelivan, din amintirile sale de tinerețe de la sfârșitul veacului al XIX-lea: „Când sosea la Chișinău renumitul cor al Mitropoliei din Iași, sub direcțiunea lui Gavriil Musicescu, toate galeriile din teatrul „Blagorodnoe Soborul”, unde Musicescu fărmăca lumea cu concertele sale, erau ocupate aproape numai de seminariști. A doua zi după concert, noi, seminariștii, repetam, de cele mai multe ori (...) toate melodiile auzite în ajun”. Iar reprezentațiile teatrale ale trupelor lui Bobescu și Pechea Alexandrescu, ce cuprindeau
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
aș putea ajunge la nuanța pe care o exprimă aci, l-am căutat și-n poezia de dinainte de Bacovia. Primul la care l-am găsit e Asachi: „Cercetează dacă n-are/ Vun cuvînt de apărare./ Ori din groapa ntunecată/ Furia-nveninată/ Fărmăcat-au a sa minte,/ încît barbar s-au atins/ De atîtea lucruri sfinte,/ Pe Diana au aprins”2). Autorul se referă la Erostrat, incendiatorul templului din Efes al zeiței. Nebun de invidie, acesta a comis un gest iresponsabil, de ins
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
puțin adevărat că același elogiu aduce poetul ochilor verzi. În acest veritabil război al ochilor, verzii par a deține puterea cea mai mare de seducție: „Ce putere, Doamne sfinte, ai sădit În ochii verzi, Ah, la dînși cînd cat, mă farmăc și de plăcere mă perzi. N-au mijloc de măsurare, ci de gene-mpovărați Și la milă la chinuri sînt porniți și Înfocați. Dar, vai mia, vro nădejde pute-mă-va bucura, C-oi dobîndi fericirea de-a-i slăvi ș
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]