162 matches
-
munte de bun simț, mi se păru tare cuminte din partea lor. Ceva mai târziu, când deslușeam slova, citeam cu nesaț fabulele lui Vasile Militaru - gen Paratrăznetul și scrumbia - pe când tatăl meu schimba focuri pe baricadă pentru lirica lui Tudor Arghezi - fabulist de ocazie. M-am instalat, prin urmare, devreme în eroare! Și trăiam în eroare ca în elementul meu! Vă rog să mă credeți, nu numai eu am fost în copilărie și foarte, foarte rar și mai apoi, victima consimțitoare a
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
Și, cum pe seama unui scriitor de asemenea importanță puțină mitologie nu strică, să începem cu o amintire aparte a mai vîrstnicului său contemporan, Gr. Alexandrescu. Neputîndu-și explica prea bine "colorația atît de vie, sugestivă și naturală" a originalului autor "poporal", fabulistul și prietenii îl însărcinează pe profesorul Gruber a-l cerceta mai îndeaproape. "Distinsul observator", preocupat de psihologia experimentală cu aplicații în "audiția colorată", îl urmărește pe humuleștean "vreo jumătate de an". Îi ia la întors manuscrisele, îl privește în timp ce scrie
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
din satul ori cartierul natal, ceea ce nu ne împiedică să fantasmăm, fie și numai uneori, în ceasuri de blegeală și cu luciditatea coborîndu-ne vertiginos către zero, că a noastră îi cea mai falnică și cea mai aproape de Dumnezeu. De broasca fabulistului ce să mai grăim! Pentru ea, soarele răsare și apune la extremitățile bălții în care orăcăie dînsa de dimineața pînă seara, cam cît visează Emil Brumaru la șoldurile astrologiței Tamara". Nu putem a nu ne aminti de Creangă. Cu atît
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
iubea marea - cu operele lui La Fontaine sub braț. Paradox? Pledoarie în favoarea fabulei, ca gen apt să dea plenar la iveală, în arta poetică jocul subtil al esențelor, sau opțiune pentru poezia pură, de căutat în armonia muzicală a operelor fabulistului? Celui ce i s-ar fi citit în ochi scepticism față de o asemenea alegere, văzută nu ca revoluționară, ci ca prea cuminte, conferențiarul - căci era vorba de o expunere în public - îi servea proba citatelor, în original, dacă nu în
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
politicile editoriale de ieri, dar și de astăzi. Poate cândva un... jurnal, ceva memorii? Arealul trecutului său editorial se sprijină pe ofertele de critică și istorie literară, selectate riguros, de la 1966 la 2005. Cu bună știință, survolul din 2005 despre Fabuliști români și străini se prezintă ca o parabolă fenomenologică a vremurilor pe care am Început să le trăim Într-o altă paradigmă politică (și culturală!) după acea dată! Ca puțini editori români de referință, cu flerul occidentalului de profesie, Ion
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
III-a, adăugita; Antologia de A. Steuerman și Saraga, 1896, ed. II-a, Iași; Radu D. Rosetti, Cartea dragostei, 1896; Ț. Maiorescu : Exemple de poezii mai bune, 1867; I. Manliu, Antologia română, 1891; M. Pompiliu, Antologia, 1892; Th. D. Sperantia, Fabuliștii români, 1892; Th. D. Sperantia, Poetice; N. Iorga: Poezii ale scriitorilor din epoca unirii, 1909, Văleni. La Iași, în timpul primului război mondial, mobilizat ca ofițer, își găsește totuși timpul că împreună cu poetul Al. Ț. Stamatiad să sfârșească, - în 1918 - acel
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
răspunse Blondet. Astfel, la Fontaine speră că o dată cu trecerea vremii, condamnații se vor obișnui, cu poziția lor, și vor sfârși prin a se simți an infern că peștele an apă." Aici, Bixiou profita de moment și al stampilează pe marele fabulist: - Nu există băcan - spune el - care să nu știe pe din afara ce zice la Fontaine! ăncet-ăncet se ajunge an cele din urmă și la Anglia, iar noi știm cât de anglofobi șanț bunii noștri verișori, franțuzii... E vorba despre o
Ce se face si ce nu se face by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17489_a_18814]
-
pe biet "român săracu" sînt "noxele civilizației", războiul atomic. Ce ne facem, tovarăși, de cade o bombă atomică peste redacția Luceafărului unde eu, Nicolae Dan Fruntelată, dar mai ales pacifistul Mihai Ungheanu sau vecinii noștri de pagină și de civilizație - fabulistul cu epoleți Iulian Neacșu, sau înțeleptul chino-trac Ion Gheorghe, sau ambasadorul Securității în redacție Artur Silvestri - construim cu atîta har și cu atîta veselie - socialismul dinastic -? Ce ne facem? Unde se vede că drobul de sare din poveste a devenit
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
arsenalul de tertipuri al literaturii subversive, așa cum e ea servită de limbajul esopic. Nici o epocă, nici o dictatură nu se pot crede apărate, oricât ar fi de severe, de situația neplăcută de a le fi dezvăluit adevărul de către bufonul de la curte, fabulistul, care e scriitorul, robul "zdrențăros, urât și șchiop". Mesajul fabulei lui Arghezi nu lasă loc de iluzii, deși dictaturile își fac amăgitoare iluzii că nu le vor fi dezvăluite secretele/adevărurile. Conflictul literaturii subversive cu puterea (reprezentată la primul prag
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
mult cu monologul lui Puși Dinulescu. Epilog. Nimeni n-a gonit-o pe femeie din magazin. Dar, după ce a plecat de bună voie, șefa magazinului și-a cerut scuze clienților că au fost puși în situația să asculte ceva neplăcut. Fabulistul care își aduce aportul Au trecut aproape trei sute de ani de la moartea lui Boileau și peste o sută cincizeci de la aceea a lui Krîlov. Ei au fost ultimii mari autori de fabule. La noi genul a mai rezistat până spre
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
o literatură a amenității, care exaltă virtuțile socialului și ale dialogului. Cele mai originale poezii ale lui Alexandrescu aparțin genului numit cîndva "didactic": epistole închinate personalităților momentului și prietenilor, nenumărate poezii ocazionale, abundente dedicații pe albume, fabule (specie bazată la fabulistul nostru mai ales pe dialog), Satiră. Duhului meu, mica bijuterie-autoportret - toate atestă spiritul persistent al veacului Luminilor transpus în plin romantism. Dacă societatea românească s-a purtat atent și prevenitor cu Alexandrescu, acesta s-a simțit la rîndul său dator
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
lui Alexandrescu n-a căpătat formă mai completă decît în fabule. Toți pașoptiștii scriseseră fabule - de la Asachi și Heliade pînă la Bolintineanu, Bolliac ori Alecsandri -, deoarece adaptarea modelului clasic la realitățile românești devenise un exercițiu extrem de răspîndit; totuși Alexandrescu rămîne fabulistul prin excelență, iar fabulele sale, dintre care multe se situează la nivelul capodoperei, poartă o marcă proprie, inimitabilă datorită vocației dramatice a poetului (acesta tradusese în versuri piese precum Alzire și Mérope de Voltaire). Plecînd, evident, de la modele consacrate (universalului
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
la altul (Dreptatea leului, Boul și vițelul, Cîinele și cățelul); alteori asistăm doar la ultima ei scenă, cea crucială, în timp ce antecedente sunt doar sugerate (Lupul moralist); în toate cazurile, dialogul atinge un nivel comic remarcabil, iar autorul (spre deosebire de toți ceilalți fabuliști ai epocii) știe să speculeze la maximum dubla calitate a personajelor sale, concomitent oameni și animale. Savuroase efecte se extrag din gesturile umane făcute de animale sau invers. Fiind vorba de o convenție aproape teatrală, nici un gest (funcționînd ca didascalie
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
are a face! răspunse, înălțimea ta ești Oricît de slab poftești". (Dreptatea leului). Compunînd astfel de scenete-fabule, poetul român amplifică, de regulă, textul original. într-o compoziție de factură dramatică, verbiajul joacă rol important. încă de la prima sa experiență de fabulist (cu Vulpea, calul și lupul, preluată din La Fontaine și supusă de către Heliade unei critici distrugătoare și absurde), Alexandrescu își trădase cifrul adaptării: cele 33 de versuri ale lui La Fontaine deveniseră aici 52; La foret et le bucheron de
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
Alex. Ștefănescu Pătrunjelul și leușteanul ca personaje Rar se mai scriu fabule. De ce? Probabil pentru că ne-am pierdut candoarea. Cei care totuși mai încearcă să relanseze genul (altfel decât parodiindu-l) se expun ironiilor. Un fabulist de școală nouă este Costel Pricopie. Autor al unui volum de "fabule prefăcute", Neliniștea florilor de nuc, el (crede că) satirizează moravurile contemporanilor. Nu o face cu umor, ci cu dezgust prozaic. "Fabulele" sale sunt lipsite de grație stilistică, adică
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
prefăcute", Neliniștea florilor de nuc, el (crede că) satirizează moravurile contemporanilor. Nu o face cu umor, ci cu dezgust prozaic. "Fabulele" sale sunt lipsite de grație stilistică, adică tocmai de ceea ce ne încântă la Grigore Alexandrescu, La Fontaine sau Krîlov. "Fabulistul" nostru nu valorifică trăsăturile morale aparente ale viețuitoarelor (viclenia vulpii, naivitatea corbului etc.); pur și simplu le dă oamenilor câte un nume de cod, care poate fi unul de animal, dar și unul de plantă (preferință oarecum nouă în istoria
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
pe dos în care trăim, vina o poartă cei care pun degetul pe rană, nu cei care ne-au rănit. Ba vrem adevărul, ba ne temem de el. Și când zicem că-l vrem, îl vrem numai pentru căței, vorba fabulistului. O tot scăldăm astfel, fără să tragem nici o învățătură. Fiindcă nu i-a turnat nimeni, jucându-se ei încă în țărână înainte de 1989, criticii tineri oploșiți de „Observatorul cultural” se alătură zgomotos celor mai puțin tineri cărora, știu ei de ce
Cui i-e frică de CNSAS? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5515_a_6840]
-
la descrieri l-am pune în rând cu Ion Ghica, Grigore Alexandrescu, A- lecu Russo, Alexandru Vlahuță, Mihail Sadoveanu, Geo Bogza ș.a. Deși de profesie inginer hidrotehnist, Ion Nălbitoru e cunoscut în ța- ră și străinătate ca romancier, poet, dramaturg, fabulist, memorialist. Despre cărțile lui putem să scriem zeci de alte pagini, dar acum, în rân- durile ce urmează, îmi exprim, în puține cuvinte, părerea despre romanul Comoara blestemată, lucrare apărută la Editura Petrescu (Rm. Vâlcea) în anul 2012. Cartea are
CÂTEVA IMPRESII DESPRE ROMANUL COMOARA BLESTEMATĂ DE ION NĂLBITORU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384553_a_385882]
-
potențial poetic destul de solid și este absolut necesar să continua a scrie poezie. Am continuat prezentările autorilor prezenți la această reuniune cu domnul Oliviu Sebastian CONSTANTIN care este un artist complex fiind; pictor, grafician, sculptor, pirogravor, meșteșugar, scriitor poet și fabulist. Are creții deosebit de interesante și o perspectivă favorabilă având în vedere vârsta destul tânără. Mezina acestei antologii este fără îndoială Andreia COVA pe care am promovat-o ca fiind o viitoare surpriză a scrisului poetic, având în vedere că am
TREI ANTOLOGII CU PRIETENI PARTEA A DOUA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362920_a_364249]
-
Acasa > Strofe > Comic > FABULA FABULEI Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1296 din 19 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Un fabulist, expert în gen, E drept, nu chiar ca La Fontaine, Porni să scrie un volum Despre morala de acum. Privind în jur, a constatat Că leul nostru de-altădat', Vînjos, ilustru și temut, E astăzi slab și prost crescut. Că peste
FABULA FABULEI de DAN NOREA în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349357_a_350686]
-
-n mod cupid Se mută la un alt partid. Că rînduiala o ascultă Jivina fără minte multă, Dar omul, înțelept și mare, O calcă zilnic în picioare. Văzând că-n lumea noastră tristă MORALA, ASTĂZI, NU EXISTĂ, Prea bunul nostru fabulist A devenit epigramist. Referință Bibliografică: Fabula fabulei / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1296, Anul IV, 19 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
FABULA FABULEI de DAN NOREA în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349357_a_350686]
-
mai știe să deosebească binele de rău și nici pe Dumnezeu de diavol? Și cine să mai despartă binele de rău, frumosul de urât, demnul de ridicol, virtutea de viciu? Cu un deosebit simț civic, moralistul și epigramistul (și chiar fabulistul, prin morala fiecărei poezii) încearcă să tragă semnalul de alarmă atunci când situația o impune, când lucrurile scapă de sub control și o iau razna, adăugând un pic de sare și piper catrenului sau schiței umoristice și, fără să manifeste răutate, scoate
UMOR LA PUTEREA A PATRA. PATRU REDUTABILI SPADASINI ÎN ARENELE EPIGRAMEI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352391_a_353720]
-
În secolul al XIX-lea, fabula începe să părăsească zona de interes a publicului și implicit a autorilor, excepție făcând Rusia, unde Ivan Andreevici Krîlov va menține consistența și gloria genului, și unde chiar Lev Tolstoi scrie câteva fabule. Pe fabuliștii români îi cunoaștem cu toții, unii fiind cuprinși, pe vremea mea, și în curricula școlară: basarabeanul Alexandru Donici, Grigore Alexandrescu, George Topârceanu, I.L. Caragiale, Urmuz, Tudor Arghezi, George Sion, Victor Eftimiu, C.V. Carp, chiar Aurel Baranga - îmi aduc aminte, etc. În
CÂT TIMP NE VOM PUTEA COSTUMA ŞI VOM PUTEA JUCA, SUNTEM SALVAŢI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351331_a_352660]
-
Revoluției Franceze de la 1789, LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE, a dispărut. Există libertatea de a fura, de a flămânzi, de a încălca legea, de a ucide din culpă sau cu intenție, egalitate există poate „la cei mari, dar nu pentru căței”, vorba fabulistului Grigore Alexandrescu, iar fraternitatea este o noțiune antică și irealizabilă. Iubirea de aproapele a fost temelia religiilor monoteiste, mozaică și creștină ( la islamism, nu cunos). Noi nu ne iubim fără motivație, nu există iubire de aproapele în stare pură, noi
ELITISM de BORIS MEHR în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350965_a_352294]
-
România” despre care tineretul nu știe nimic deoarece manualele de istorie au fost adaptate „mărețului capitalism” pe care, cică, îl trăim. - Unduirea galbenă este holda de grâne în bătaia vântului. Frumoasă, bogată dar nu pentru noi (cățeii a spus un fabulist). „Noi vrem pământ” spune poetul în numele țărănimii din fostele domnii Românești, Moldova și Valahia. „Noi vrem PROPRIETATEA asupra pământului strămoșesc”. Vrem să trăim ca strămoșii noștri adică muritori de foame. Pe vremea domnitorilor, țărani, săraci sau gospodari (chiaburi) care, ducând
IMNUL ŞI CULORILE. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371007_a_372336]