25 matches
-
mod accelerat. Este nevoie să fii flexibil, să fii deschis, să schimbi strategia din mers. Care este cel mai important lucru în modul în care vă abordați clienții? La ce sunt cel mai atenți? Ce sancționează cel mai strict? Cum faceții ca un potențial client să vă asculte și să vă urmeze mesajul? Cel mai important este să fii respectuos pentru timpul, pentru conținutul întâlnirii pe care o ai, pentru valoarea pe care o oferi. Clienții cred că sunt atenți la
„Un plan financiar solid pentru copilul tău îl poate sprijini să devină următorul Steve Jobs” by https://republica.ro/oana-misici-consultant-financiar-metropolitan-life-zsunt-parte-din-bucuria-copilului-care-poate-ca-este [Corola-blog/BlogPost/337756_a_339085]
-
va urma însă sfatul marelui poet, ci va publica Obiceiuri la români (1884), Limba metaforică sau Graiul cârâitor la români (1892), Spânul și omul cu barba roșie (1898). Snoavele publicate de el, fără precizarea numelor informatorilor, urmează tematica știută a facețiilor ce circulau în epocă. SCRIERI: Limba metaforică sau Graiul cârâitor la români, Focșani, 1892. Culegeri: Literatura populară sau Palavre și anecdote, pref. M.E. [M. Eminescu], București, 1882; Obiceiuri la români, București, 1884; Spânul și omul cu barba roșie, București, 1898
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285544_a_286873]
-
naratorului însuși, schițează cu ascuțime un tablou de epocă. Un ochi lucid, malițios scrutează în final iluziile din tinerețe. Despre anii de ucenicie vorbește schița Cum am învățat românește, în care grotesca apariție a dascălului Socoleanu e batjocorită cu o faceție crudă. Au mai pățit-o și alții relatează, cu lejeritatea unui divertisment, tribulațiile conjugale ale postelnicului Andronache Zâmbolici. În Toderică, de fapt o traducere mai slobodă a nuvelei Fédérigo de Prosper Mérimée, felul ingenios în care Toderică păcălește moartea îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
112 2.2.2. Parodia romanului din "fragmente": Petronius Arbiter / 130 Capitolul 3. Renașterea parodiei și romanul renascentist. Premise medievale, efecte în modernitate / 153 3.1. Premisele medievale ale parodiei renascentiste / 153 3.2. Renașterea parodiei literare în spațiul european: faceția, poemul eroi-comic, romanul / 159 3.2.1. Parodia ca strategie: François Rabelais / 205 3.3. Parodia literară și asumarea modernității / 237 Capitolul 4. Parodii romanești ale secolului XX: de la practicile novatoare la teoriile postmoderne / 249 4.1. Criza limbajului și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care modelele sunt depășite evident, replicile parodice devenind capodopere. Dincolo de atente și pertinente observații ce vizează arealul cultural renascentist, volumul se îmbogățește și prin analiza acelui fenomen pe care îl denumește renașterea parodiei literare în spațiul european, la nivel de faceție, poem eroi-comic și roman. Secolul XX, analizat în cel de-al patrulea capitol al volumului, este și cel privilegiat, atât datorită faptului că acum asistăm la adevărata proliferare a parodiei, devenită un concept esențial în evaluarea postmodernismului, cât și din
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
totul în accentuata lui deriziune și să șteargă granițele speciilor literare, până la limita superioară pe care va o atinge romanul o dată cu apariția târzie a lui Don Quijote. Perioada este înfloritoare pentru toate tipurile de producții parodice (de la "burlă" până la snoave și faceții), ca "semn al inteligenței epicurianismului declarat, al superiorității aristocratice a spiritului care nu cunoaște tabu-uri (...) Luigi Pulci, Girolamo Teofilo Folengo și Lodovico Ariosto au adus strălucire genului și au ridicat parodia la rang de creație"9. Fără a ne
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literar-lingvistică, ea a pregătit marele roman al Renașterii". Evoluția internă a literaturii, prin disoluție, și maturizarea ei au avut ca rezultat tardiv chiar abundența romanelor postmoderne în care Biblia devine țintă favorită. 3.2. Renașterea parodiei literare în spațiul european: faceția, poemul eroi-comic, romanul Renașterea poate fi astăzi privită ca o sumă a tot ceea ce a marcat distanțarea definitivă de misticismul cu tradiție seculară. Modificarea relațiilor de putere, a ierarhiilor sociale, chiar a trăirilor, strâns legate de influențele filozofiei epicureice, dar
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cum transpare din scrierile lor. Epicur afirma că "plăcerea este primul dintre bunurile înnăscute", că "plăcerile minții" sunt superioare celor "fizice", iar plăcerile "statice", celor "cinetice". Se vor naște de aici plăcerea burlei florentine, chiar spiritul burlesc, direcția satirică a Facețiilor lui Poggio Bracciolini sau ironia mușcătoare din discursul personajelor creionate de Pietro Aretino ca replică la Banchetul lui Platon, ori situația parodic-licențioasă din Mătrăguna lui Machiavelli. Dintre toate, evident epicureică în substanța ei rămâne Preaînfricoșata viață a Marelui Gargantua, tatăl
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literare. E semnificativă și dezvoltarea ramificată a parodiei renascentiste, ea manifestându-se în mai multe subspecii pe un fond generic nu întotdeauna singular. Vorbim astfel de elemente precursoare ale parodiei cunoscute, mai mult sau mai puțin episodic, sub formele de faceție și burlă, la anumiți autori, de o parodie în sine, prin care excelează această perioadă în Italia -și anume eposul eroi-comic, născut sub influența epopeii comice din Antichitate -, și de un manierism parodic 201, inițiatorul acestui stil fiind italianul Folengo
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
glumeț forma solemnă a epopeii culte din acea perioadă (Opus Maccaronicum). De atunci, parodia n-a mai încetat să fie reprezentată în Parnasul italian, uneori într-un mod cu adevărat strălucit"206. Parodia intră, după unii cercetători, în Renaștere prin intermediul facețiilor, care au un statut apropiat de al reprezentațiilor ("maimuțărelilor") ce urmau, în Antichitate, unei tragedii. Tematic înrudită cu burla, faceția dă "numele latinesc al unei glume concise, adesea de coloratură erotică, cu o poantă finală, folosită în chip de divertisment
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
reprezentată în Parnasul italian, uneori într-un mod cu adevărat strălucit"206. Parodia intră, după unii cercetători, în Renaștere prin intermediul facețiilor, care au un statut apropiat de al reprezentațiilor ("maimuțărelilor") ce urmau, în Antichitate, unei tragedii. Tematic înrudită cu burla, faceția dă "numele latinesc al unei glume concise, adesea de coloratură erotică, cu o poantă finală, folosită în chip de divertisment mai mult sau mai puțin urban în conversațiile celor vechi care iubeau într-adevăr produsele gratuite ale unei ironii subțiri
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ale Antichității "consemnate de tradiția facețioasă, de la Democrit și Epicur la Cicero și Lucian"208. Nu e mai puțin adevărat că acest tip de preluare deghizează și o dorința de a polemiza direct cu prezentul, de a-l critica/ satiriza. Faceția și majora ei influență în epocă arată cum "vorba de spirit începe deja, pe ici, pe colo, să devină o armă sub influența retoricii antice și a epistolografiei [s.n.]", după expresia lui Burckhardt. Imitația anticilor (care oferă modele în Macrobius
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a imita scrierile pe care cu atâta ardoare și-a dorit să le descopere, dar și de florentinul obicei al bârfei, îl transformă într-un parodist care excelează pe spații restrânse ca întindere, dar strălucite în tendința de perfecționare formală. Facețiile sunt rezultatul unor întruniri "vesele, dar și veninoase", desfășurate la Vatican, într-o mică încăpere numită il Buggiale sive mendaciorum officina (adică minciuneriul)209. Scurtele și amuzantele istorii de tot felul, dar mai ales cele licențioase, au în subtext o
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
desfășurate la Vatican, într-o mică încăpere numită il Buggiale sive mendaciorum officina (adică minciuneriul)209. Scurtele și amuzantele istorii de tot felul, dar mai ales cele licențioase, au în subtext o intenție moralizatoare, dar vor să și să amuze. Faceția a cincisprezecea ca ordine în culegera originală parodiază ideea de ierarhizare în cuplul de personaje, cu rădăcini în vasalitatea după care se ghida societatea Evului Mediu, ale cărei ocurențe pot fi citite în Gargantua și Pantagruel, dar mai ales în
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
insula; călătoria de inițiere în Infern; trecerea în revistă a eroilor; invocația; descrierea armelor și a obiectelor. Umaniștii italieni care au dat astfel de opere (Pulci, Boiardo, Ariosto) nu atacă valorile sociale convenționale cum o făceau, de pildă, creatorii de faceții. Ei atacă expres valorile literare depășite, instaurând o nouă mentalitate de creator. În plus, avem de-a face cu autori italieni care trec în registru comic poemele eroice ale Franței medievale, caracterul național neputând să fie neglijat. Parodiștii renascentiști sunt
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și luați aminte/ La faptele ce prind să mă inspire,/ La vitejia aspră și fierbinte,/ La încercările ce din iubire/ Orlando frâncul le-a învins, bărbatul/ Ce-a strălucit sub Carol împăratul"223. Adresarea directă funcționează, ca și în cazul facețiilor, rezumativ, pentru a realiza justa captatio benevolentiae a auditoriului. Totodată, ea mută reflectorul de pe copleșitoarea personalitate a lui Carol cel Mare pe "încercările" amoroase ale cavalerului Orlando. De la turniruri la erotism, iată pasul făcut de eruditul Boiardo. Avertizările continuă, căci
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
haină,/ cu chip sleit și jale în privire"...). Din păcate, Boiardo lasă poemul neterminat, dar geniul renascentist al lui Ariosto îi va găsi o rezolvare încă și mai savuroasă, cu implicații de lungă durată în diacronia literaturii. În împletirea dintre faceție și poemul eroi-comic originează și linia caracterologică din romanul picaresc. Inversarea de roluri contextuală (sluga e mai inteligentă decât stăpânul) oferă premisele parodiilor desfășurate pe spațiile largi, cum sunt romanele sau poemele eroi-comice. Interesantă, din acest punct de vedere, ar
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai inteligentă decât stăpânul) oferă premisele parodiilor desfășurate pe spațiile largi, cum sunt romanele sau poemele eroi-comice. Interesantă, din acest punct de vedere, ar fi studierea evoluției picarului în romanul francez de la sfârșitul perioadei, care și-a preluat statutul din faceție (unde l-am văzut sub ipostaza sa de slugă/ stăpân) și l-a împins, parodiindu-l, la extremă. Devenit un autentic antierou, din cauza pasivității, dar și a imoralității sale, Francion, personajul lui Charles Sorel din romanul care-l reprezintă chiar
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
205 Ibidem. 206 Jakob Burckhardt, op.cit., p. 196. 207 Zoe Dumitrescu-Bușulenga, op. cit., p. 205. 208 Zoe Dumitrescu-Bușulenga amintește cum însuși Iulius Caesar alcătuise o carte de Apophtegme, în care își nota cuvintele de spirit rostite de Cicero cu diverse prilejuri ("Facețiile", în op.cit., p. 205). 209 Cf. Jakob Burckhardt, op.cit. 210 "Faceția reluată cunoaște o mare vogă, un întins succes și trece și în Franța și în alte țări vest-europene, în haine ușor schimbate. În Germania, umaniștii preiau specia ca atare
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
op. cit., p. 205. 208 Zoe Dumitrescu-Bușulenga amintește cum însuși Iulius Caesar alcătuise o carte de Apophtegme, în care își nota cuvintele de spirit rostite de Cicero cu diverse prilejuri ("Facețiile", în op.cit., p. 205). 209 Cf. Jakob Burckhardt, op.cit. 210 "Faceția reluată cunoaște o mare vogă, un întins succes și trece și în Franța și în alte țări vest-europene, în haine ușor schimbate. În Germania, umaniștii preiau specia ca atare și în special câțiva învățați din Suabia ca Augustin Tünger, prim
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o mare vogă, un întins succes și trece și în Franța și în alte țări vest-europene, în haine ușor schimbate. În Germania, umaniștii preiau specia ca atare și în special câțiva învățați din Suabia ca Augustin Tünger, prim autor de faceții scrise în latină și dialect șvab, Facetiae-Latinae et Germanicae, apărute în 1486. Apoi Heinrich Bebel va da, între 1508 și 1512, cele trei cărți, Libri facetiarum, în care limba latină acoperă un fond de inspirație popular german, constând din scurte
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care am selecționat câteva: „La orice petrecere ca și în saloane vorbiți numai în limba voastră, dar vorbiți-o frumos” sau „Dați mărfurilor numiri numai în limba voastră!”, urmate de sfatul următor:”Toate inscripțiile prăvăliilor, cât și cele de pe mărfuri, facețile numai în limba voastră, căci numai atunci îi veți birui pe străini.” Și gospodarii aveau rubrici cu sfaturi adecvate: corasla; mulgeți bine vacile; cum se dezgheață legumele și poamele; cum vindecăm arsurile de pe corp. Ce să facem ca să se ouă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
deloc retoric, prietenul tău Teofil, cu paharul de vin roșu în mîna dreaptă.ŤSuflete , ha-ha-ha! Suflete!ť, îi răspunzi tu într-un tîrziu, după ce-ți bei paharul cu vin roșu ca roșul sînge al vieții". Într-o manieră de faceție medievală, moartea apare luată peste picior, persiflată dintr-un amestec de spaimă în fața enigmei și de bravadă plebeiană, de minimalizare ambiguă, precipitată:"Să compromitem moartea! Să ne batem joc de ea! S-o bîrfim în derîdere în cîrciuma de la colțul
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
Compensația unei astfel de "răceli" e ironia ce impune o autoritate pe care sentimental refuză a și-o aroga. Iar "cumințenia" conștiinței se contrabalansează prin fantezia grotescă. Avem a face cu un grotesc șugubăț, de sorginte poporană, care, înrudit cu facețiile medievale, s-a ivit și pe meleagurile noastre sub chipul unor snoave, "povești" ce nu ocolesc licențiosul sau chiar în epopeice cadențe. Satira lui Mircea Petean e copios inventivă, de-o veselie mohorîtă, cu un mers ce mimează o notă
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
I-IV, pref. Mihai-Alexandru Canciovici, București, 1984-1989; Basmele românilor, București, 1984. Repere bibliografice: Iordan Datcu, „La Typologie bibliographique des facéties roumaines”, REF, 1971, 2; Florica Dimitrescu, Pe marginea unei valoroase lucrări despre tipologia snoavelor românești, LL, 1972, 1; Dusan Nedeljković, Facețiile populare românești și sârbești, RITL, 1974, 1; Bârlea, Ist. folc., 554; Ion Taloș, „La Typologie bibliographique des facéties roumaines”, CREL, 1975, 3; Ion H. Ciubotaru, Un prețios instrument de lucru: „Dicționarul folcloriștilor”, CRC, 1979, 36; I. Oprișan, „Dicționarul folcloriștilor”, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]