889 matches
-
cît. 21 L. Rozenblum, Românul lui F. M. Dostoievski ,,Umiliți și obidiți" (Prefață la Umiliți și obidiți). București, 1957. 22 Boris Riurikov, "Postfața", Crima și pedeapsă, op. cît. 23 Alfred Heinrich, Tentația absolutului: personaj și compoziție în opera lui Dostoievski, Timișoara, Facla, 1973. 24 George Călinescu, Realism și parabolă. Secolul 20, 100(4), 1969, p. 21. 25 Valeriu Cristea, Dicționarul personajelor lui Dostoievski, Ed. Cartea Românească, 1983 26 Alfred Heinrich, Tentația absolutului: personaj și compoziție în opera lui Dostoievski, op. cît. 27
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
București, Cartea Rusă, 1959. GANE, Tamara, Prezentări și comentarii, Opere în 11vol, vol. 1, București, Editura pentru Literatură Universală, 1966. GEORGIU, Grigore, Comunicare interculturală, București, Comunicare.ro, 2010. HEINRICH, Alfred, Tentația absolutului: personaj și compoziție în opera lui Dostoievski, Timișoara, Facla, 1973. IANOȘI, Ion, "Prezentări și comentarii, Dostoievski", Opere, vol. 3, București, Editura pentru Literatură Universală, 1967. IVANOV, G. M., "Lămuriri pentru un recenzet grăbit", Gândirea (Ianuarie), 188-189, 1925. MĂLĂNCIOIU, Ileana, Vina tragică: tragici greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka, București, Cartea Românească
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
prin continuarea ideii inițiale, aceea a colecției "Scriitori români". Volumul al patrulea pune în circuitul lecturii lecția de luciditate critic-literara și de demistificare politică și socială a publicisticii lui Ion Vinea, dintre 1913 și 1919. Reproduc titlurile publicațiilor: "Rampă" (1913), "Facla" (1913-1914), "Scenă" (1914), "Seară" (1914), "Chemarea" (1915), "Cronică" (1915-1916), "Deșteptarea", revenită la titlul "Chemarea" (1917-1918), "Arena" (1918), "Chemarea" (fosta "Depeșa") (1919). Inventarierea titlurilor își are valoarea să documentara. Conținutul publicațiilor înseamnă implicări ale unor oameni ca N. D. Cocea și
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
numelor, la care se adaugă descomplectarea colecțiilor din marile biblioteci. Referitor la asemenea dezlegare de șarade, am reținut sugerarea Margaretei Feraru din notă la ședința din 7 decembrie 1930, din volumul III al Agendelor lui E. Lovinescu, la rubrică din "Facla" semnată F.A., privind articolul Memorialistica despre E. Lovinescu " Dacă autorul nu e F. Aderca după cum precizează în altă însemnare din Jurnal E. Lovinescu, n-ar fi cu totul exclus că semnătură să indice primele două litere ale revistei și, eventual
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
textelor, ceea ce presupune descifrarea pseudonimelor, se referă mereu la cercetătorii care au premers activitatea domniei sale în acest domeniu, combate ușurătatea atribuirii de către autorii volumelor de Opere, de la Editură Dacia, din 1978, Mircea Vaida și Gheorghe Sprinteroiu, a unui articol din "Facla" din 31 martie 1912, semnat cu inițială V., ca aparținând lui Ion Vinea, deși el încă nu debutase la acea vreme pune în cântarul critic opinii referitoare la român și la scriitor, în general, dar mai ales prețuiește contribuția d-nei
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
pictura lui Magritte, Dali, Brauner ș.a., aici de-o factură orfică și, în aceeași secvență textuală, de-o dezinvoltură creștină: "Nebun în pilaștri trecu Orfeu, era/ Pleoapa unei femei albastre./ Veșmînt și pas sfîșietor al/ Legămîntului trecea./ Se-opriră între facle, ceruri, astre.// Iubita avea inima închisă de-o tulipă,/ Briza unei lacrimi a înfiorat domul./ Dumnezeu (ce o apropie și-i devine risipă)/ Îi dădu carnea sa ca singură aromă" (Trecere). Ceea ce spune, în versuri, și Victor Brauner: "Eu sînt
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
eminesciene ale lui E. Lovinescu, prin pana lui Ionel Jianu. Încă un minuscul text lovinescian recuperat datorită atestării agendei", reține Gabriela Omăt în Semnalul din mai 1939. La fel, portretul lui Mateiu Caragiale din Memorii III, a cărui variantă din Facla "este astăzi practic necunoscută", după cum este "o raritate bibliografică" un articol al lui Al. Sahia, "neînregistrat" în exegeza lui V. Pârvan și "nereluat" în edițiile Sahia. Dar iată și descoperirea lui Al. George: articolul din Scînteia din 9 iulie 1945
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
neluată în seamă. Ne aflăm acum în fața celui de-al doilea volum de texte culese din presa interbelică, respectiv din intervalul 1920-1924, după ce prof. Elena Zaharia-Filipaș a cuprins în volumul precedent perioada 1913-1919. Textele sunt adunate din Chemarea, Adevărul, Luptătorul, Facla, Cuvântul liber și nu în ultimul rând din Contimporanul, celebra revistă de avangardă românească înființată de Vinea în 1922 și care va continua să apară până în 1932. Cât privește tipologia articolelor, putem spune că publicistul care dublează poetul se simte
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
culturale, el ocupându-se de partea „pragmatică”. Astfel, dacă citim volumul de față, vom constata că proporția între articolele pe teme literare și cele pe teme politice le avantajează în mod evident pe cele din urmă. Încă de când scria la Facla lui N.D. Cocea, Ion Vinea se vroia un pamfletar acerb, verva sa combativă cheltuindu-se cu precădere în direcția liberalilor, „în tot ce se chemă atât de impropriu culise politice, adică prin toate atenansele și latrinele trăsnind a putregai și
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
Lucian Boz apare astfel nu numai în "Viața românească", în "Contimporanul" (unde avea și calitatea de secretar de redacție), în "Cuvântul Liber", în "Zodiac" și "Capricorn", în "Discobolul" sau "Excelsior" dar și, foarte asiduu, în "Adevărul" și "Dimineața", ori în "Facla" lui Ion Vinea care i-a fost și secretar de redacție. În această "Faclă" din 27 martie 1930, Boz avea să publice și unicul interviu acordat vreodată de Constantin Brâncuși care se afla vremelnic prin București și locuia la "Grand
Amintirea lui Lucian Boz by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13763_a_15088]
-
calitatea de secretar de redacție), în "Cuvântul Liber", în "Zodiac" și "Capricorn", în "Discobolul" sau "Excelsior" dar și, foarte asiduu, în "Adevărul" și "Dimineața", ori în "Facla" lui Ion Vinea care i-a fost și secretar de redacție. În această "Faclă" din 27 martie 1930, Boz avea să publice și unicul interviu acordat vreodată de Constantin Brâncuși care se afla vremelnic prin București și locuia la "Grand Hotel Boulevard"; nu dădea interviuri și, totuși, împreună cu Ilarie Voronca și Dan Botta au
Amintirea lui Lucian Boz by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13763_a_15088]
-
puțin, chiar abuzînd de clișee - Peltz compune recuperări subiective, simple fototeci cu prieteni, în stare să umanizeze o literatură. Luați, de pildă, o veche întîmplare nouă, despre venirea unui tînăr autore într-o redacție culturală (acolo, în broșura lui Peltz, Facla, la anul 1916), și despre covîrșitoarea putere a hazardului în asemenea daraveri. N.D. Cocea, ocupat, primește cărțulia de debut a unui aspirant la glorie, complet neinformat (mărturisește vocea lui de peste ani) că mai sînt, ca el, cu sutele. Norocul face
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
a hazardului în asemenea daraveri. N.D. Cocea, ocupat, primește cărțulia de debut a unui aspirant la glorie, complet neinformat (mărturisește vocea lui de peste ani) că mai sînt, ca el, cu sutele. Norocul face să i se pară, acidului director de la Facla, original, adică bizar - bună carte de vizită pentru cineva care se va reclama avangardist... - să dea peste un colega de șaisprezece ani abia trecuți, care scrie de vreo opt. Merg la Terasă (Oteteleșanu, pesemne) și iată aleea scriitorilor salutată om
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
Londra.Pasiunea pentru această limbă secretă i-a fost stîrnită metodic, în copilărie, de o mamă care a vegheat cu strășnicie la desăvîrșirea intelectuală a fiului ei (detaliile acestei deveniri sunt evocate în cele două scrieri autobiografice Limba Salvată și Facla în ureche). Celebritatea, gloria pe care Canetti le-a prețuit în secret dar pătimaș, i-au fost rezervate abia la anii maturității tîrzii. Azi, în peisajul literaturii germane, scrierile lui Canetti fac impresia unui bloc uriaș, reducînd prin comparație creațiile
Enigma Canetti by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11466_a_12791]
-
România, sub conducerea Partidului Comunist Român, în fruntea căruia veghează încordat la bine și la fericire, la independența și la suveranitatea națională, destoinicul bărbat Nicolae Ceaușescu, vrednic urmaș al marilor noștri conducători pe care îi glorifică memoria neamului românesc". (Vezi: "Facla", nr. 2771(1), Serie Nouă, nr. 5, iulie 1990). Cum se poate vedea, stilul autorului rămăsese același, numai geniul Conducătorilor se schimbase... 1) Consulatul german Brașov, nr. 311. Referitor: Ordinul din 25.8.33. 2) P.A. des A. A. Deutsche
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
cotidiană), această miză nu este, cîtuși de puțin, una la figurat. Mirel Brateș nu este un prozator celebru în România. Emigrat în Israel la sfîrșitul anilor î80 a apucat să publice o singură carte în țară (Acces la esență, Editura Facla, 1981). Chiar dacă la Timișoara numele său nu este unul necunoscut (a fost, pînă la plecarea din România, unul dintre ziariștii apreciați de la cotidianul local), romanul Israel fără horoscop poate produce unele revelații cititorilor din România. Cartea face parte dintr-un
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
Arghezi s-a aflat în juriul care a premiat Huliganii ca "cel mai bun roman al anului 1935"? Premiul I. Al. Brătescu-Voinești i-a fost acordat lui Eliade de: Arghezi, Rebreanu, Perpessicius, Cioculescu, Busuioceanu, Mihail Sebastian și Hortensia Papadat-Bengescu (Cf. Facla, 27 iulie 1936). în 1967 Eliade se întâlnește la Roma cu Tudor Teodorescu-Braniște. în discuția lor, la un moment dat, vine vorba despre pamfletele anti-argheziene din 1927. Autorul își reneagă excesele din tinerețe spunând: "Arghezi a fost și rămâne un
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
bun în propria-i revistă Contimporanul, apărută zece ani mai tîrziu, în 1922. Aici se regăsesc grupate numele unor colaboratori iluștri, printre care T. Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, N. D. Cocea (de la care Ion Vinea preia în 1930 directoratul Faclei), dar și Paul Eluard sau Louis Aragon. După publicarea incendiarului Manifest activist către tinerime în 1924, prestigiul revistei crește, ea tutelînd și alte "organe ale mișcării moderniste": revistele 75 H.P. (cu Voronca la cîrmă) și Punct. Aici și acum se
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
în trisagion: ,,stă acolo în lumină,/ și cântă singur bucuros/ un imn ce nu se mai termină”. Ba chiar: ,,cântă atât de tare că n-auzim nimic”... Primele șase versuri din Imnul iubirii țipă dezolanta, manieră: ,,patria credinței”, ,,tărâmurile nădăjduirii”, ,,facla iubirii”, ,,graiul dragostei”. Arareori, câte un fragment te bucură, în treacăt, precum, în origine, pământul văzut ca o roză răstignită: ,,La început a fost pustia/ Și în pustie era vânt/ Și-n vânt ardea ascuns cuvântul/ Și în cuvânt era
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
controversabil, totuși, de vreme ce o seamă de onomasticieni consideră că numele de Carol ar proveni dintr-un germanic "charal", "karl"/"kerl", i. e. "bărbat". 4 Porecla căruia,-n folclorul (sub)urban, va fi fost "fratele Scarlat". (Cf. Virgiliu Ene, Folcloriști români, Ed. Facla, Timișoara, 1977, p. 98.) 5 Cf. Jean Orieux, Talleyrand, Ed. Politică, București, 1970, p. 408. - Aceluiași ilustru personaj, Mateiu îi datorează, poate, pe lângă un "sublime commandement": "Et surtout pas de zčle!" (cf. "Manuscriptum", 2, 1975, p. 115), viziunea "veacului francez
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
voastre văpăi purpurii Pe-a versului falnice praguri. Și voi buciumați-mi mărețul avînt, Sirene, ciocane, baroase, Spre slăvi să se-nalțe năvalnicul cînt Cu note înalte ori joase. V-aprindeți în clocot voi, zori de rubin, Voi torțe, voi facle, voi stele, Șuvoi de căldură, puhoi de lumini Reverse cîntările mele. Voinica vîlvoare a jarului vast Zvîcnească spre zarea senină, Iar voi pregătiți-mi un aprig contrast, Afunduri noptoase de mină. Inventarul nu se oprește decît în clipa cînd poetul
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
a căror amintire încă vie, nu numai în sensibilitatea mea, precum și discreția conviețuirii mă obligă să nu le divulg, deocamdată, numele, au afirmat, la postul TV oficial și în presa literară, că Tudor Arghezi a fost condamnat, în procesul revistei Facla cu Regele Carol I, din august 1912, împreună cu N. D. Cocea, Alexandru Filimon și Toma Dragu, la "2 ani închisoare" și la "10.000 lei amendă, în solidar" pentru culpa de lese majesté. Dacă mi-aș lăsa creionul în voia
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
-se că nimeni nu prea știe ce este și cam cum ar trebui să fie, în toate împrejurările vieții, umanitatea, adică omenia), ci doar falsuri. Pentru că vorbele și scrisele lor au fost și au rămas niște falsuri, întrucât procesul revistei Facla - social-democrată de certă orientare anarhistă - cu Regele Carol I nu a avut loc niciodată și deci nici sentința de condamnare a celor patru făclieri nu a fost pronunțată niciodată de nici-o instanță judecătorească din București sau din "vechiul regat" al
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
nu le da în vileag ar însemna să acceptăm și nu numai, ci să și promovăm, din îngăduință "umană", drept adevăruri neadevărurile cunoscute și să admitem, cu aceeași îngăduință, motivele lor. Excluzând din aserțiunile celor trei condeieri despre procesul revistei Facla cu Regele Carol I, intenția neonestă, rău-voitoare a falsificării, falsul, totuși, rămâne fals, nu numai înregistrat pe o casetă video (dacă nu va fi fost ștearsă ori distrusă), ci și scris, tipărit. Iar sursa lui este blestemata plăcere a unora
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
a vorbi și chiar de a scrie pe neștiute, ori luându-se după zvonuri sau după impresii neverificate. Dacă cei trei condeieri ar fi făcut, fiecare, un minimum efort documentar, citind cu atenție deșteaptă întregul "reportaj" de la "proces", publicat în Facla (nr. 31 din 4 august 1912, pp. 606-621), semnat "Rep.", și nu numai titlul, declarația lui Tudor Arghezi și sentința" și dacă cel puțin ar fi parcurs (acesta-i termenul mediu între a citi și a răsfoi o publicație periodică
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]