175 matches
-
pot furniza destule exemple negative. Cum se explică însă ocurența lor, date fiind evidentele calități ale tânărului poet? Aș spune că Dan Coman forțează uși pe care tocmai le deschisese, mizând excesiv pe șocul imagistic și obosind cititorul prin schimbări factice de planuri și rupturi inutile de sens. Având deja conturată o metaforă centrală, structurantă, capabilă să poarte cu sine numeroase versuri (este alienarea despre care am vorbit), el o parazitează prin dezvoltări și efecte ,colaterale", care nu fac decât să
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
rampă de lansare a acestora. (Unde mai pui că o victorie asupra celui slab este în definitiv o înfrângere.) S-a încetățenit în ultimii ani paradigma întrecerilor oarbe, în care vanități acerbe (cu precădere ale profesorilor și organizatorilor) trezesc vrăjmășii factice și întrețin noroiul de astăzi ori praful de mâine. De prea multe ori competițiile muzicale au născut victime, uitându-se că înainte de toate există un spirit al olimpismului conform căruia important și onorant este să participi, nu neapărat să învingi
O mică îndrăzneală by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14069_a_15394]
-
instrumente ale discursului (dovadă a "ruperii zăgazurilor" la nivel de poetică). Doar printr-o scrutare analitică putem discerne în masa acestor imagini învălmășite, bolborosind de sensuri obscure și nu o dată contradictorii, ce nu mai aspiră la o coerență resimțită drept factice, cele două repere consacrate ale Septentrionului abordat. Mai întîi e vorba de acel Nord înfiorător al Vechiului Testament. Adică de un lăcaș al Răului satanic și al ispitei, izvor al unui uragan nimicitor pe care-l circumscrie verbul vaticinar al
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
tușeul prin care mâinile îmbracă tastele pianului aidoma unor mânuși; frazarea țâșnită parcă din raporturile frecvențiale și funcționale ale celei mai severe fenomenologii sonore; compozițiile ivite din elanul spontan, ca un punct de sprijin în căutarea adevărului. Nimic nu e factice ori alterat. Spirit viu, cutezător, nu își caută răspunsurile prin te miri ce văgăuni culturale și nici nu își clocește efuziunile, ci le aplică deodată, ca o parafă a imensei sale personalități. Vrând, ca orice mare artist, să atingă plenitudinea
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
ca să se apere de dușmani și cu cealaltă zidea Țara Moldovei” ridică la valoare de document imaginile sale epice de romancier. Al. Lascarov-Moldovanu este un scriitor implicat. El nu cunoaște răceala exprimării. Dimpotrivă, este stăpânit de emoție în căutarea adevărului factic și mai ales în interpretarea epică a acestuia. Este pătruns de rostul său de scriitor evocator, după cum personajele sale sunt pătrunse de responsabilitatea actelor lor. Personajele sale pozitive, cele descrise în alb strălucitor, ca monahul cărturar Vartolomeu Măzăreanu. Dar, iată
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
Cu atît mai adînc,/ Bătut de vînturi/ Și mișcat de valuri,/ Neexistînd pe pămînt,/ Numai în cer/ Și în apă,/ Mult deasupra/ Sau mult dedesubtul realității./ Sfîșietoare comparație/ în care numai egalitatea/ Rămîne de neatins" (Castelul în apă). Spre deosebire de "angajarea" factice în epocă, semnată de menestrelii compromisului, Ana Blandiana înfruntă nefasta epocă printr-un soi de dezangajare ostentativă care e maniera sa de-a sluji idealul. Mărturisind că "N-am reușit niciodată să știu pe ce lume sînt", poeta ne relatează
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
întregi prăbușindu-se către o mare fericire bituminoasă în timpul ăsta auzi ceva nou la tot pasul omul zilei a făcut omul zilei a dres fiecare vorbește asudat grăbit și cu fața roasă de furie împingînd vorbe fără încetare în cuptoarele factice de parcă s-ar lucra la un text mai mare ca un zumzăit continuu al acestei materii înghesuite în cazanul unei locomotive uriașe alergi în uralele a o sută de mii de guri lacome vârâte în marsupiul străzii mai încolo altcineva
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
ici, pe colo, de la mai mari sau mai mici pungășii prin care să-și burdușească buzunarele și așa ultra-pline: te crezi lumina secolului, deținător al pietrei filozofale, împărțitor de dreptate și făuritor de destine literare. Obsesia persoanei și gloriei tale factice, cumpărate cu monedă sunătoare și plecăciuni pe unde trebuie, revărsate în tripla-ți bărbie, în șuncile suplimentare ale abdomenului tău care nu-și mai încape în cureaua pantalonilor, în căutătura ta arogantă, nu înșeală pe nimeni. Vino-ți în fire
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
mai noii lor colegi își continuau nestînjeniți fărădelegile... Toate acestea le-am lăsat să "curgă" și în paginile romanului meu... și pentru a conferi veridicitate, realism, narațiunii. R.B.: Romanul se desfășoară între două paliere: unul aparținînd registrului ficțiunii celălalt, registrului factic, cu alte cuvinte, între fapte și ficțiune. De altfel la început, așa cum procedează și alți autori, scriitori sau cineaști, vă luați clasica măsură de precauție prin care cititorul este avertizat că orice asemănare cu realitatea este pur întîmplătoare. Numai că
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
certuri de tarabă�. Cu toate că, tocmai în asemenea �daraveli� și �certuri� se vîră! Negreșit, Alexandru George e una din personalitățile de mare relief ale literelor române actuale, una din cele mai apte a le acorda tensiunea contrarietății, împiedicînd instalarea unei armonii factice, a unui �consens� mai mult ori mai puțin oficializant, excelent conducător, acesta din urmă, de mediocritate. Amuzantă dar și benefică e circumstanța că, refuzînd practic a fi contrazis, avînd un aer al afirmației apodictice și suverane, d-sa atrage negațiile
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
vedeniilor�, până acolo unde un ajutor din afară, de la un crater mai vast și mai avut devine de maximă urgență - și, evident, nu este obținut. Însăși reușita loviturii de stat, cu atâta migală pusă la cale de Plagamat, se dovedește factice, într-o circularitate care îl readuce pe complotist la punctul de plecare. Într-o lume în care, ca în basme, personajele își trec unul altuia persoana, precum fluide în căutarea formei, iar autoritatea, pretutindeni prezentă, este când omnipotentă, când paralitică
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
pe acestea pentru a întreține aparatul costisitor al statului modern. Ați definit, în editorialele de la TIMPUL, aceste legi de import ca fiind “legi ale demagogiei”. Ce sunt acestea și cum ar trebui să arate niște legi... “nedemagogice”? Legile demagogiei sunt factice, traduse de pe texte străine, supte din deget, pe când ele ar trebui să fie, dacă nu codificarea datinei juridice, cel puțin dictate și născute din necesități reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse în mod clandestin
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94232_a_95524]
-
cercetare, inepuizabil în timp și infinit în spațiu, ale cărui dimensiuni abisale amintesc de obscura Fosă a Marianelor. Pe acest tărâm, aflat la îndemâna multora (dar nu și la îndemintea lor, cum bine observa Ion C. Rogojanu), dorința dobândirii unei notorietăți factice, aducătoare de efemere și orgolioase jubilații beletristice, reprezintă un parametru de recunoaștere al veleitarismului la modă. Autorii unor asemenea ”multe și mărunte”, așteaptă cu nedisimulată înfumurare cuvenitele laude confraterne, venite din partea caimacului elitist, ghedesionat, entuziasmat și de un plesnitor dispreț
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
tunelul lumii întunecoase/ eu asmut câinii conștiinței dureroare)// doar timpul se subțiază ca un șarpe’’. Sunt versuri în care auzim, parcă, un ecou vag din filosofia aceluiași Martin Heidegger, care, la Freiburg, susținea că viața se cuvine abordată la nivel ,,factic’’, nicidecum ca o idee pură, ruptă de temporalitatea sa istorică, smulsă din lumea care-i este constitutivă. Prin ,,facticitate’’, Heidegger înțelegea viața ca desfășurare în proximitatea unei situări istorice, în lumea imediată. Și tot el, prin sintagma ,,hermeneutica facticității’’, exprima
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
putem emite pretenția cunoașterii totalității, deoarece aceasta ne este refuzată prin însăși încercarea de a cunoaște. Dar iată ce spune Jaspers despre condiția umană în textul Originile filosofiei, după ce câteva rânduri mai sus numește situații-limită “situațiile fundamentale ale ființării noastre factice (Dasein): trebuie să mor, să sufăr, să lupt, sunt supus întâmplării, mă încurc inevitabil în hățișul vinei”: „Un alt mod de-a sesiza condiția noastră umană este conștientizarea nesiguranței pe care ne-o inspiră tot ce ființează în lume”. Un
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
pe un Ianus al subtilității cugetării existențialiste: „Este suficient dacă voi menționa că atunci când cuprinzătorul este conceput ca ființa însăși, el este numit transcendență (Dumnezeu) și lume; atunci când este gândit ca ceea ce suntem noi înșine, el ia numele de ființare factică, conștiință în genere, spirit și existență”. Părerea lui Jaspers este că tocmai eșecul în lume constituie cifrul decisiv al transcendenței și că în omul empiric există acest senzațional cifru: condiția lui este simultan natură și libertate! Cu precizarea că libertatea
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
Gheorghe Grigurcu Noul" factice pe care-l clama propaganda regimului comunist a stîrnit, așa cum era și natural, o reacție a poeziei românești aproape imediat după detenta ideologică intervenită în jurul anului 1965. Defel întîmplător s-a conturat atunci o viziune a trecutului cu substanță rurală
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
de abordare unificatoare, unitară și totodată corentă expresiv a datului muzical, într-un mod de reliefare interpretativă pe care-l numim generic conduită (C-Mins). Distingem astfel trei tipuri de C-Mins. a. Referit U-Fmz, C-Mins se adecvează ca stare de timp factic sau contemporal, exprimând o voință de continuitate-în-unicitate, probată ca constantă form-energetică într-un anume grad și/sau registru de tempo<footnote Gradul de stare tempică este referit unui registru generic de tempo - lent, moderat sau repede - ca indicație punctual diferențiată
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
pe care l-am învățat aici (la Paris) și pentru mine e decisiv, este acela de a prefera hotărît oamenii cărților... la București experiența mea socială era limitată într-un cerc literar - nu e poate lume mai săracă și mai factică decît oamenilor de meseria asta...” Ce bine îl înțeleg! De altfel la începutul anilor ’3o începuseră să se adune nori pe cerul Europei. La București se organizase gruparea „Criterion“, unde se țineau conferințe despre personalități importante. Ca o călăuză foarte
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
refacă drumul prin absențe către intenția poetului, de la jocul secund al poetului la jocul prim al Creației. Evident, exprimarea ambiguă prea absconsă, prea mult jucată, își asumă riscul de a nu putea fi descifrată, și până la a fi respinsă ca factice și inoperantă de un anumit simț axiologic, care este un fel de Brahman neutru deasupra lui Brahma, care a creat lumea iluzorie. Adică, o primordialitate inabordabilă, aflată înafara jocului gratuit de-a plusul și minusul, și care păstrează potențialitatea, rezervele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
urmă către început, apoi viceversa... E, bineînțeles, o lucrare de specialitate, stufoasă, plină de informație, dar este și una adresată celor interesați de istoria avangardei noastre." Nefiind, prin minimalismul acesta pus în ecuație cu bună-știință, o carte contaminată de istoria factică, Avangarda românească și complexul periferiei păstrează - în nucleul ei - urme certe de istoricitate. Ce altceva e reproducerea exactă - până la nivelul datării lexicale sau al erorii în șpalt - decât un clin d'oeil de factură diacronică? Cum altcumva să interpretăm ideea
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
dezbatere civică din care cu dificultate se poate deduce altceva decît perspicacitatea sa. Scenariul filmului a fost realizat de Matthew Michael Carnahan, același care semnează scenariul pentru The Kingdom (Regatul, 2007) al lui Peter Berg, film mai echilibrat chiar dacă mai factice decît cel al lui Robert Redford, scăpînd de teze și antiteze prin concretul acțiunii și a logicii sale monovalente. Regizorul se salvează printr-un final care suspendă rezolvarea situației. Nu știm nici ce decizie va lua tînărul, îl putem vedea
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
sonor. Tentativele de repunere pe rol a oralității primordiale au totuși vagi șanse de izbîndă atîta vreme cît, spre deosebire de epocile arhaice, bazate pe gramatici comune, imuabile, muzicile conceptuale dezvoltă o permanentă escaladare a limbajelor particulare, insulare, nu de puține ori factice și perisabile. Mai mult, încărcate de anexe, în care se scufundă imperturbabil. Henry Flynt spunea că muzica de orientare conceptuală este în mod esențial scufundată în accesorii, cum ar fi, de pildă, partitura (ce concurează uneori opera plastică, literară sau
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
întregit pe viitor. Dintre marii violoniști pe care i-a dat Franța jazzului, avurăm șansa de a-l revedea pe Didier Lockwood. Dacă în urmă cu două decenii, la prima sa apariție sibiană, interpretul lăsa pe alocuri impresia unei virtuozități factice, aproape narcisiste, acum constatăm că el a parcurs un real proces de maturație, în litera și spiritul jazzului. În compania brianților săi discipoli, frații Thomas și David Enhco (primul la pian & vioară, al doilea la trompetă), sau de unul singur
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
viza pe termen lung, nici nu poate fi vorba în condițiile în care nord-americanii sunt în permanentă mișcare și transformare a identității. Și, uite-așa, devenim malițioși, spunând că muzica de peste ocean e fie naivă și infantilă, fie invalidă sau factice. Dacă naive, infantile, invalide ori factice pot fi muzicile neoclasico-postseriale, repetitiv-minimaliste, ludic-improvizatorice sau cele electronico-acustice - acestea fiind cele patru direcții principale ale noii componistici nord-americane. Unde mai pui că mai toate poartă surâsul natural, firesc al jazz-ului, cu spiritul
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]