51 matches
-
auzim, parcă, un ecou vag din filosofia aceluiași Martin Heidegger, care, la Freiburg, susținea că viața se cuvine abordată la nivel ,,factic’’, nicidecum ca o idee pură, ruptă de temporalitatea sa istorică, smulsă din lumea care-i este constitutivă. Prin ,,facticitate’’, Heidegger înțelegea viața ca desfășurare în proximitatea unei situări istorice, în lumea imediată. Și tot el, prin sintagma ,,hermeneutica facticității’’, exprima tranșant termenii în care înțelegea să se plaseze la antipodul oricărei ,,fenomenologii pure a conștiinței’’. Peste timp, Mariana Didu
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
nivel ,,factic’’, nicidecum ca o idee pură, ruptă de temporalitatea sa istorică, smulsă din lumea care-i este constitutivă. Prin ,,facticitate’’, Heidegger înțelegea viața ca desfășurare în proximitatea unei situări istorice, în lumea imediată. Și tot el, prin sintagma ,,hermeneutica facticității’’, exprima tranșant termenii în care înțelegea să se plaseze la antipodul oricărei ,,fenomenologii pure a conștiinței’’. Peste timp, Mariana Didu îi dă o replică neașteptată, asmuțind ,,câinii conștiinței dureroase’’. Sunetul de o diafanitate celestă din ,,Cântarea cântărilor’’ îl regăsim, sprinten
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
sfârșit dispunere întru așteptarea celuilalt; un celălalt determinat, cel puțin din punct de vedere sexual. Sexualitatea este exterioritate a ființei, ieșire înspre, întâmpinare, așteptare. În felul acesta ea redă una din coordonatele (unei triangulări de altfel imposibile) lui a-fi-în-situație, ale facticității. Nu depinde de noi, dar ne-o asumăm ca fiind a noastră. Iar asumarea poate merge de la identificare totală până la negare (ea fiind prezentă în acest caz drept cea-care-este-continuu-negată). Unul din sensurile permanenței noastre îl reprezintă conviețuirea cu propria sexualitate
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cunoașterilor, ci ia, dimpotrivă, locul acesteia, explicația sociologică face în general din filozofie o ideologie, un efect, în locul și pe locul unui principiu și unui nucleu de inteligibilitate. Istoria filozofiei nu mai este ea însăși decât istoria ideilor, o simplă facticitate cufundată într-o totalitate ea însăși empirică și comprehensibilă pornind de la ea. Cu toate acestea, în măsura în care universul ideal în ansamblul său este funcție a societății și a organizării sale prealabile, atunci Universitatea, unde se desfășoară acest univers și care se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la o vibrație dolorică. Printr-o reacție, am zice instinctivă, a spiritului, Întregul pierdut e căutat în începuturile mitice, în primordiile pe care le conține ființa aidoma unei fatalități. E un morb sublim care aruncă în derizoriu „înnoirile" compromise de facticitate: „oare nu este totul / inculcat de la început, adînc în noi, aidoma / necunoscutelor boli?/ izbucnind sub / o stea ori alta / în recluziune / de timp?" (și-ți mai aduci tu aminte). Anamneza platoniciană devine instrumentul restituției: „am putea oare resimți acest gol
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
un mediu social ajuns la alienare,ostil speranțelor împlinirii lui. Trecând peste denumirea abstractă de „păstor al ființei”pe care a dato omului, filozoful din Freiburg a accentuat asupra unicității și originalității ființei umane, asupra necesității eliberării omului din chingile facticității creeate tot de el și înălțării lui către orizontul libertății;Heidegger așează în conul de lumină legitimitatea aspirației autenticității ființei umane și propune angajarea filosofiei la realizarea acestui imperativ.Polemizând cu Sartre, el afirmă, că umanismul filosofic nu pornește de la
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
o perioadă relativ scurtă a vieții unui individ, apar noi valori sociale sau, oricum, se poate restructura esența ierarhiei lor. Caracterul obiectiv al valorilor nu trebuie confundat cu reificarea acestora, cu înțelegerea lor ca realități nonumane sau supraumane, încărcate cu facticitate extramundană inertă. Semnalarea se impune întrucât procesul reificării are loc ca o construcție mentală teoretică, dar și la nivelul preteoretic, în practica de zi cu zi. Date etnologice și psihologice sugerează primatul ontogenetic al reificării lumii sociale, iar dereificarea pare
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
explicația și înțelegerea acoperă distanța dintre Naturwissenschaften și, respectiv, Geisteswissenschatfen. Cu alte cuvinte, „neînțelegerea” trebuie dezlegată prin operațiile sintetice ale hermeneuticii. De „înțelegerea greșită” se ocupă științele exacte. Este un pas înainte, căci Dilthey sesizează haloul indeterminării în care întreaga facticitate a vieții umane vibrează. Totuși, celălalt pas rămâne pe loc, împreună cu nostalgia progresist-istoristă, conform căreia orice relectură a realității trebuie să fie neapărat „mai bună” decât cea precedentă. Pentru Martin Heidegger, hermeneutica nu va putea ieși de sub stigmatul inautenticității care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Experiența existențială și singularitatea persoanei rămân elemente ce rezistă structurii logice sau dialecticii istoriste. După momentul eliberării de absoluturile eliberatoare, ca și de consecințele lor, ce s-au dovedit a fi mari iluzii, se face auzit apelul nesuprimabil a existențialității, facticității, situației persoanei. Așadar s-a dovedit nucleul ideologic al răspunsurilor metafizicilor imanentiste. Aparatul lor conceptual, analitic și dialectic, prezintă o logică internă, o coerență riguroasă, dar ceea ce este pus în discuție este raportul lor efectiv cu realitatea, concretă și existențială
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
este sau este clasat la rubrica "ne-om". (Singurul efort al filozofiei de a nu rămâne în urma vieții sau, mai curând, de a nu o rata sărind ― dintr-un prea mare avânt ― dincolo de ea, l-a făcut Heidegger vorbind de "facticitate". Dar când vrei să explici ce este facticitatea, îți vine să spui: "de pildă, o zi din viața lui Ivan Denisovici". Și în felul acesta ajungi din nou la literatură.) Dispărem regretați o vreme de câțiva, indiferenți pentru cei mai mulți, dând
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Singurul efort al filozofiei de a nu rămâne în urma vieții sau, mai curând, de a nu o rata sărind ― dintr-un prea mare avânt ― dincolo de ea, l-a făcut Heidegger vorbind de "facticitate". Dar când vrei să explici ce este facticitatea, îți vine să spui: "de pildă, o zi din viața lui Ivan Denisovici". Și în felul acesta ajungi din nou la literatură.) Dispărem regretați o vreme de câțiva, indiferenți pentru cei mai mulți, dând satisfacție celor care ne-au detestat. Oricum, viteza
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ceruse lui Heidegger să-i expună rezumat proiectul lui de gândire. Raportul e documentul cel mai important pentru a înțelege în ce măsură pasaje din Etica nicomahică, Metafizica și Fizica au reprezentat Anstoss-ul, "impulsul", care l-a pus pe Heidegger pe drumul "facticității" ca matcă autentică a filozofiei. Bogdan citește, vădit emoționat, asemeni unui actor căruia i-a venit rândul să intre în cadru. De altminteri este din plin pe scenă (și-a pregătit intrarea legîndu-și discret înainte o băsmăluță în jurul gîtului), în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
criminali și-au dat mîna." Ce straniu, îmi spun urcând treptele, există în societatea românească și o variantă de aglutinare prin ura comună față de Rege și Iliescu. Dar există oare, simetric, și o întîlnire prin simpatie comună? Cine spune că facticitatea istoriei este "realistă" și rațională minte; este suprarealistă cât se poate! Orice istorie neîntîmplată încă este neverosimilă și ea nu devine mai puțin așa doar pentru că s-a întîmplat. Or, asta înseamnă că în istorie "tot ce e real e
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
întreprinde o analiză comparativă între Hegel și Dilthey.) Reprezentanții școlii istorice continuă Schnädelbach "au ei înșiși premise foarte apropiate de idealismul absolut al lui Hegel"60: istoria presupune deopotrivă un subiect cunoscător și niște fapte istorice obiective; ea conține o facticitate "căreia i se atribuie valoare, semnificație și caracter normativ", pornindu-se de la supoziția că există o unitate a istoriei 61. Dar de vreme ce premisele lor sunt "foarte apropiate", ni se pare exagerat să spunem, precum Schnädelbach, că istoriștii îi impută lui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Înțelegerea istoriei se bazează pe fapte și întâmplări concrete transpuse în reprezentări prin intermediul limbajului, al imaginilor pe care limbajul le dezvoltă. Ea nu poate fi confundată nici cu limbajul pe care-l folosește istoricul, nici cu gândirea istoricului, nici cu facticitatea și dinamica umană care o fac posibilă sub aspectul unor "cunoașteri obiective". A crede că istoria stă în seria scrierilor istoricilor, dincolo de o formă comună de înțelegere a dinamicii sale, devine o iluzie teoretică și de hegemonie lingvistică. Istoria e
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
rătăcire neajutorată a istoricului în pădurea întunecată și fără de cărări"215, iar aplicarea unui aparat de tehnici interpretative, a unui model științific idee atât de comună spațiului ecclesiocratico-bizantin românesc, dominat de sofiști eșuează, în practică, deoarece experiența umană din trecut, facticitatea omului nu se pot măsura în termeni exacți. Exigența spre "exactitatea" unor concepte ambigui este și exigența spre sterilitate (neopozitivistă). Ideile filosofice și modelele de cercetare, care ar putea fi preluate de istoric, sunt mai mult în dezacord cu ceea ce
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se preocupa de elaborarea unei înțelegeri genuine a vieții umane la nivelul său originar. Programele filozofice ale unei "științe preteoretice originare" (vortheoretische Urwissenschaft) sau ale unei "științe preliminare" (Vorwissenschaft) în semestrul de după război din 1911, cel al unei "hermeneutici a facticității" (Hermeneutik der Faktizität) în semestrul de vară din 1923, apoi "analitica Daseinului" (Daseinsanalyse) în Ființă și timp, în sfârșit "metafizica Daseinului" (Metaphysik des Daseins) în cartea despre Kant din 1929, așadar primele etape ale drumului său speculativ, nu sunt altceva
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
omului ca individ. Ar trebui așadar puse sub semnul întrebării primatul metafizic pe care Occidentul îl acordă principiului de individualitate și dualismul cosmoteologic ce rezultă de aici188. În direcția opusă, cea a existențialismului ateu și nihilist, s-a încercat gândirea facticității și finitudinii existenței, tocmai din punctul de vedere al absurdității care derivă din lipsa principiilor care să le explice și să le dea un sens. În această perspectivă, fuziunea dintre existențialism și nihilism de exemplu în opera unor gânditori ca
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
reduce la gratuitatea opacă a ființei corpului sau a lucrurilor, ci o neagă și o transcende în mod constant. Aceasta se realizează, în întregime, în libertatea care o constituie ca pentru-sine și prin care, negând orice condiționare preventivă și orice facticitate, se proiectează dintr-un nimic în alt nimic. Libertatea existenței umane, datorită faptului că este afirmată în radicalitatea consecințelor sale, implică o "neantizare" (néantisation) care privează omul de orice referință externă pe care să se sprijine și care îl constrânge
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
receptând în mod propriu critica și depășirea metafizicii teoretizată de Nietzsche și Heidegger, Vattimo a afirmat exigența renunțării la categoriile tari ale tradiției filozofice occidentale și a schițat o "ontologie slabă" care urmărește să recunoască și să accepte devenirea în facticitatea sa, fără să-i atribuie un sens care o transcende și fără a-i impune forme, categorii sau scheme interpretative tari care vor ajunge inevitabil să-i împiedice dezvoltarea. Tocmai această inflexibilitate este, potrivit lui Vattimo, ceea ce caracterizează metafizica tradițională, care
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
6. Motivația (a) Bazată pe interese (b) Lipsită de interese (c) Non-expedientă (fără interese pe termen scurt) 7. Structura cognitivă/afectivă (a) Coerență (internă) (b) Contrast (extern) (c) Abstracție (d) Specificitate (e) Ierarhie (f) Stabilitate (g) Cunoaștere (h) Sofisticare (i) Facticitate (j) Simplitate (k) Distorsiune (l) Convingere (m) Nesinceritate (n) Dogmatism (o) Conștiență (p) Inconștiență Sursa: John Gerring, "Ideology: a definitional analysis", în Political Research Quarterly, vol. 50, nr. 4 (decembrie 1997), p. 967. Acest tablou sintetic al atributelor ideologiei oferă
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cărți, Socrate și câțiva atenieni discută pentru a defini justiția în sânul cetății ideale. Teatrul, care este un fenomen de societate, își are în mod obligatoriu locul într-o asemenea dezbatere. 2.1. Punctul de vedere al metafizicianului Platon denunță facticitatea teatrului. Toate artele mimetice nu sunt pentru el decât o palidă reflectare a realului. Nici pictura nu scapă de suspiciunea lui. Iată cum își chestionează Socrate interlocutorul cu privire la acesr lucru: "Fii atent aici. Ce scop își propune pictura relativ la fiecare
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
însă această substituție nu afectează semnificativ temele constitutive ale națiunii române: vechimea și continuitatea istorică. Dimpotrivă, insistența asupra factorului teritorial pune în lumină imobilismul geografic al poporului român. După febra latinistă creată de istoriografia Școlii Ardelene, în care ficțiunea și facticitatea erau croșetate într-o singură relatare a trecutului poporului român, sobrietatea analitică adusă de A.D. Xenopol induce un suflu de profesionalism în cercetarea istorică. În Cursul de Istoria Românilor (1897), o sinteză tip manual a monumentalului tratat Istoria Românilor din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
6. Motivația (a) Bazată pe interese (b) Lipsită de interese (c) Non-expedientă (fără interese pe termen scurt) 7. Structura cognitivă/afectivă (a) Coerență (internă) (b) Contrast (extern) (c) Abstracție (d) Specificitate (e) Ierarhie (f) Stabilitate (g) Cunoaștere (h) Sofisticare (i) Facticitate (j) Simplitate (k) Distorsiune (l) Convingere (m) Nesinceritate (n) Dogmatism (o) Conștientă (p) Inconștientă Sursa: John Gerring, "Ideology: a definitional analysis," în Political Research Quarterly (vol. 50, no. 4, December 1997), 967. Acest tablou sintetic al atributelor ideologiei oferă, pe
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
lumea reală. Dacă e greșit să presupunem că mimesisul sau redarea fidelă a elementelor esențiale ale oamenilor reali este scopul ultim al caracterizării, ar fi tot atît de greșit să presupunem o ruptură mai radicală între "ficțiunea” din romane și "facticitatea” din lumea reală. Nu pentru că literatura, în mobilitatea ei, nu poate să construiască pe o realitate stabilă și solidă din pricina unui abuz de "tehnică” și a unei înclinații spre indeterminare, ci pentru că simțul realității este o construcție fluidă, înclinată
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]