34 matches
-
și interesante - chiar dacă nu putem să le înșirăm, aici, pe toate. Unele sînt de ordin lexical (rom. neaoș, formații lexicale cu prefixe precum mega- sau euro-), altele sînt observații gramaticale sau semantice (organizarea sintactică a propoziției, complementele verbale „non-finite”, verbele „factitive” etc.). Ne-am oprit exclusiv asupra lucrărilor care trec dincolo de limitele strict lingvistice, adică cele care ar putea interesa pe cititorii cultivați. Doamna Gabriela Pană Dindelegan, animatoarea acestor studii, a coordonat și alt volum, Aspecte ale dinamicii limbii române actuale
Universitare... by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13503_a_14828]
-
b Šarh al-Maw"qif de lurman, scrie: „Dire que Dieu est mu’min signifie qu’îl témoigne de șa propre véridicité, qu’îl prononce le témoignage de foi en lui-même...”135. R. Blachère consideră însă că e vorba de un factitiv care înseamnă „Care dă pace, siguranța”, foarte apropiat că sens de următorul, despre care afirma că este neîndoielnic o formă aramaica (cf. notă privind v. 59, 23, p. 589). Înclinam să-i dăm dreptate, bazându-ne pe faptul că lista
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la Vérité évidente”; YA „that (very) Truth that makes all things manifest”; Arb „the manifest Truth”. Și în celelalte contexte semnificația lui mubn este „evident, vădit, limpede, incontestabil”. în sensul mai uzual al formei a IV-a, acela de factitiv, mubn ar putea însemna „cel care clarifica, indică, vădește”138. Dintre toate traducerile pe care le-am ales spre exemplificare, numai cea a lui Yusuf Ali reda, printr-o parafrază această semnificație. al-Mubn figurează în toate listele, și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
interpretări complementare, în lumina v. 5, 54 în care este vorba de neamul de oameni pe care îi va aduce Dumnezeu, iubiți de El și care îl iubesc. ‚att"b mai admitea un mod de a înțelege acest nume: că factitiv: Allah i-ar face pe credincioși iubiți de celelalte creaturi ale sale. Potrivit teologilor sunniți, iubirea lui Dumnezeu față de credincioși și cea a credincioșilor față de El nu sunt de ordinul sentimentului, ci de ordinul voinței. Probabil de aceea traducerea ASM
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de data aceasta o consecință, o urmare a acțiunii verbului, fără a fi însă un produs al acestei acțiuni, fiindcă aceasta este acum o condiție, iar nu o cauză. Aseme-nea situații (CE facem să se întîmple) sînt generate de verbele factitive, acest CE nemaifiind o entitate (un lucru făcut), ci o activitate. De aici rezultă că subiectul propoziției pasive poate fi reprezentat de un CE care ilustrează una din cele două posibilități ale obiectivității relative, iar nu subiectivita-tea propriu-zisă. Faptul că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lexicografice recente, și anume: - Sunt incluse în acest tipar multe formații aparținând terminologiilor, reprezentate adesea de adjective substantivizate sau de cuvinte cu utilizare atât adjectivală, cât și substantivală. Vezi, pentru terminologia gramaticală 36: cauzative 37, conative, delocutive, demarcative, diacritice, expresive, factitive, hipocoristice, indiciale, jonctive, masive, prefixoide, prezentative, relative 38 etc. Sunt numeroase exemple și din alte terminologii sau din limbajul comun: *antiimflamatoare, *antitusive, *antivirale, *barbiturice, *blindate, *celulare, *contraceptive, *demachiante, *deodorante, *detartrante, *energizante, *executive, *melaminate, *periodice, *pesticide etc. Majoritatea sunt la origine
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
27 Conceptul modern de caz semantic are legătură cu observarea existenței unui nivel profund de organizare a limbii, dincolo de expresia grafică. 28 Vezi Stan (2005: 173). Lista inițială propusă de Fillmore include șase roluri semantice: Agent(iv)ul, Instrumentalul, Dativul, Factitivul, Locativul și Obiectivul. Ulterior s-au produs anumite modificări ale inventarului general, dintre care relevante pentru discuția de față sunt redefinirea Obiectivului ca Pacient sau Temă și reinterpretarea Dativului ca Experimentator. 29 Pentru o sinteză asupra problemei și a variațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
de ergativitate, în măsura în care dispune de verbe tranzitive cu pereche intranzitivă și de verbe cauzative. Acest fenomen a fost descris ca alternanță cauzativă − vezi Capitolul 3, 5. Kibrik (1987: 137) arată că limbile a căror gramatică este dominată de noțiunea de Factitiv sunt considerate semantic ergative, iar cele în care gramatica este dominată de Actor sunt semantic acuzative. În concepția autorului, Factitivul și Actorul sunt cele două hiperroluri specifice subiectului intranzitiv. Din această perspectivă, autorul analizează situația limbilor daghestaneze, ajungând la concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
alternanță cauzativă − vezi Capitolul 3, 5. Kibrik (1987: 137) arată că limbile a căror gramatică este dominată de noțiunea de Factitiv sunt considerate semantic ergative, iar cele în care gramatica este dominată de Actor sunt semantic acuzative. În concepția autorului, Factitivul și Actorul sunt cele două hiperroluri specifice subiectului intranzitiv. Din această perspectivă, autorul analizează situația limbilor daghestaneze, ajungând la concluzia că, din punct de vedere sintactic, unele limbi sunt neutre la trăsăturile actanților (cel mai frecvent), iar altele se bazează
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inacuzativelor mai ales Pacientul și Tema (rezultate din redefinirea Obiectivului 52 din inventarul general al cazurilor − Stan 2005: 175 −), atribuirea acestor roluri subiectului fiind considerată ca una dintre caracteristicile esențiale ale verbelor inacuzative. Din lista de roluri mai fac parte: Factitiv/Rezultativ, Experimentator, Loc/Localizare, Sursă, Țintă, Parcursul mișcării, Cauza(l), Beneficiar (Stan 2005: 176). În bibliografie, au fost formulate diverse definiții ale rolurilor Temă și Pacient (am considerat că subiectul (argument unic) care poartă rolul Temă sau Pacient este un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
existente în lingvistica românească este fără succes. Acest tip de se nu-și găsește locul nici între valorile reflexivului din GALR I (Vasilescu 2008: 224−226) − reflexiv propriu-zis (Ioana se spală), reflexiv reciproc (Dan și Mihai se văd des), reflexiv factitiv (El se tunde la frizer), reflexiv inerent (Ion se lamentează), pasiv (În articol se arată diferența dintre X și Y), impersonal (Se merge repede pe strada asta) −, nici în cele enumerate de Avram (1997: 196−197) − obiectiv (El se îmbracă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Testelec, Yakov G., 1998b, "Word Order in Daghestanian Languages", în: A. Siewierska (ed.), p. 257−280. Touratier, Christian, 2006, "Verbe être et verbes d'existence", în Travaux du Cercle Linguistique d'Aix-en-Provence, 19, p. 165-187. Ușurelu, Camelia, 2003, "Nominalizarea cauzativelor (factitivelor) în limba română", Limba română, 5−6, p. 573−580. Ușurelu, Camelia, 2005a, Categoria factitivului în limba română, București, Editura Universității din București. Ușurelu, Camelia, 2005b, "Observații asupra factitivelor ergative din limba română", Limbă și literatură, I−II, p. 36
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
280. Touratier, Christian, 2006, "Verbe être et verbes d'existence", în Travaux du Cercle Linguistique d'Aix-en-Provence, 19, p. 165-187. Ușurelu, Camelia, 2003, "Nominalizarea cauzativelor (factitivelor) în limba română", Limba română, 5−6, p. 573−580. Ușurelu, Camelia, 2005a, Categoria factitivului în limba română, București, Editura Universității din București. Ușurelu, Camelia, 2005b, "Observații asupra factitivelor ergative din limba română", Limbă și literatură, I−II, p. 36−42. van Hout, Angeliek, 2004, Unacusativity as Telicity Checking, în: A. Alexiadou, E. Anagnostopoulou, M.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Linguistique d'Aix-en-Provence, 19, p. 165-187. Ușurelu, Camelia, 2003, "Nominalizarea cauzativelor (factitivelor) în limba română", Limba română, 5−6, p. 573−580. Ușurelu, Camelia, 2005a, Categoria factitivului în limba română, București, Editura Universității din București. Ușurelu, Camelia, 2005b, "Observații asupra factitivelor ergative din limba română", Limbă și literatură, I−II, p. 36−42. van Hout, Angeliek, 2004, Unacusativity as Telicity Checking, în: A. Alexiadou, E. Anagnostopoulou, M. Everaert (eds.), p. 60-83. Van Peteghem, Marleen, 1991, Les phrases copulatives dans les langues
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pronumelui nu duce nici la modificarea sensului lexical concret al verbului și nici la schimbarea sensului gramatical al sintagmei. Este, în schimb, modificată structura semantică (în înțelesul larg al termenului) a verbului: a se deștepta (verb subiectiv) / a deștepta (verb factitiv: a face să se deștepte), a se trezi (verb subiectiv)/ a trezi (verb factitiv), a se astâmpăra, a se îngălbeni (eventiv)/a îngălbeni, a se usca/a usca, a se ajunge/ a ajunge etc.; • verbe pronominale libere; verbe în structura
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
schimbarea sensului gramatical al sintagmei. Este, în schimb, modificată structura semantică (în înțelesul larg al termenului) a verbului: a se deștepta (verb subiectiv) / a deștepta (verb factitiv: a face să se deștepte), a se trezi (verb subiectiv)/ a trezi (verb factitiv), a se astâmpăra, a se îngălbeni (eventiv)/a îngălbeni, a se usca/a usca, a se ajunge/ a ajunge etc.; • verbe pronominale libere; verbe în structura cărora pronumele este un însoțitor permanent dar nu are autonomie sintactică, comportându-se ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
recunoaște, a tăgădui, a deduce etc.; • verbe ale comunicării: a spune, a întreba, a răspunde, a informa, a declara etc.; • verbe didactice: a explica, a susține, a demonstra, a studia, a învăța, a examina, a preda, a asculta etc.; • verbe factitive (cauzative) (verba factitiva): a face, a determina, a stimula, a însărcina, a obliga, a îndemna, a constrânge, a invita, a despăgubi, a desperechea, a împacheta, a echilibra, a dezechilibra etc.; • verbe rezultative (verba efficiendi); o „variantă” a verbelor factitive; ele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbe factitive (cauzative) (verba factitiva): a face, a determina, a stimula, a însărcina, a obliga, a îndemna, a constrânge, a invita, a despăgubi, a desperechea, a împacheta, a echilibra, a dezechilibra etc.; • verbe rezultative (verba efficiendi); o „variantă” a verbelor factitive; ele conțin în planul lor semantic și în structura semnificantului rezultatul acțiunii verbului implicit „a face” sau al altui verb cu o semantică determinată: a fărâma = a face fărâme, a găuri = a face găuri, a (se) oua = a face ouă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau totdeauna obiective, există verbe subiective și obiective totodată, subiective prin unul din sensuri, obiective prin altul. Verbul a adormi, spre exemplu, are, în general, caracter subiectiv: Eu adorm foarte greu., dar capătă caracter obiectiv atunci când este întrebuințat cu sens factitiv (cauzativ): L-am adormit foarte greu. (adică, L-am făcut să adoarmă...). În același mod se comportă a fierbe, verb îndeobște subiectiv: Apa fierbe la 100°C.; întrebuințat cu sens factitiv, este un verb obiectiv: Am fiert niște apă.” (Am
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dar capătă caracter obiectiv atunci când este întrebuințat cu sens factitiv (cauzativ): L-am adormit foarte greu. (adică, L-am făcut să adoarmă...). În același mod se comportă a fierbe, verb îndeobște subiectiv: Apa fierbe la 100°C.; întrebuințat cu sens factitiv, este un verb obiectiv: Am fiert niște apă.” (Am făcut să fiarbă...) ș.a.m.d. Pe de altă parte, un verb oscilând între cele două clase de verbe, subiective și obiective, își poate fixa, prin mijloace morfologice, o ipostază sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
privi, a simți, a asculta, a pipăi, a mirosi etc. „C-acel demon, plânge, râde, neputând s-auză plânsu-și.” (M. Eminescu); „A mai venit de-atuncea să v-asculte, Voi plopi adânci, cu voci și șoapte multe?” (T. Arghezi) • verbele factitive: a scula, a trezi, a culca etc.: „Totuna-i ce faci / Sau culci pe bogați sau scoli pe săraci.” (T. Arghezi) • verbele vorbirii directe: a spune, a întreba, a răspunde, a zice etc.: „Trebuie să fie mai cald acolo, zic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin poziții variabile, fie în funcție de diferite componente ale planului lor semantic, fie în funcție de semantica termenului complement, fie în mod aleatoriu: un verb este intranzitiv, ca verb subiectiv: „Adormind de armonia / Codrului bătut de gânduri.” (M. Eminescu) și tranzitiv, ca verb factitiv: „Chiar moartea ce răspânde teroare-n omenire, Prin vinele-i vibrânde ghețoasele-i fiori, Acolo m-ar adoarme în dulce liniștire.” (M. Eminescu) intranzitiv, întrebuințat cu sensul său fundamental, noțional: „Vreme trece, vreme vine, / Toate-s vechi și nouă toate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Copiii au adunat scoici., Profesorul a desenat un dinozaur. • factitivă; verbul descrie o trăsătură dinamică a autorului - subiect prin care acesta determină obiectul - complement să dezvolte el, ca autor secundar, o anumită trăsătură dinamică. Prin aceasta, verbul dezvoltă trăsătura semantică ‘factitiv’ sau ‘cauzativ’. Această variantă este dezvoltată mai ales de verbe intranzitive, subiective: El adoarme copilul. = șEl faceț copilul să adoarmă. L-am trecut strada. = șL-am făcut/ajutatț să treacă strada. El a fiert apă. = șEl a făcutțapa să fiarbă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
diferite trăsături semantice lexico-gramaticale de gradul II, variante ale „subiectivității” sau complementare „subiectivității”17: - eventiv: a se cuminți, a se înroși, a se întrista etc. - pasiv: a se speria Întrebuințate fără pronume reflexiv, aceste verbe dezvoltă, în interiorul diatezei active, sensul „factitiv”: a se cuminți ® a-l cuminți = a-l face să se cumințească a se speria ® a-l speria = a-l face să se sperie La verbele care dezvoltă sensul „+pasiv”, în varianta nepronominală, odată cu înlocuirea trăsăturii semantice „+subiectiv” prin „+factitiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
factitiv”: a se cuminți ® a-l cuminți = a-l face să se cumințească a se speria ® a-l speria = a-l face să se sperie La verbele care dezvoltă sensul „+pasiv”, în varianta nepronominală, odată cu înlocuirea trăsăturii semantice „+subiectiv” prin „+factitiv” (S-a speriat ® L-am speriat = L-am făcut să se sperie), sensul de ‘pasivitate’ este înlocuit cu sensul de ‘activitate’. Alternarea trăsăturilor semantice „+subiectiv” și „+factitiv” în corelația pronominal/nepronominal - de ex.: Mihai s-a speriat de vorbele mele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]