34 matches
-
a apărut brusc”, " Il a dormi longtemps „(El) a dormit mult timp”. Aceeași gramatică menționează și afixe care marchează aspecte/moduri de acțiune. Există sufixe frecventative, de exemplu "-ot-" ("boir" „a bea” → "buvoter" „a bea câte puțin, cu pauze”) și factitive: "neutraliser" „a neutraliza”, "vitrifier" „a vitrifica”. Un afix aspectual este considerat și prefixul "re-", care exprimă repetarea sau reluarea acțiunii: "retravailler" „a lucra din nou”.
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
în categorii mai mult sau puțin corespunzătoare cu diatezele din gramaticile altor limbi nu este unitară în gramaticile limbii maghiare. Unii lingviști care se ocupă de limba maghiară nu folosesc termenul „diateză”, ci numai grupează verbele în active, pasive, reflexive, factitive și potențiale. În schimb alții îl folosesc și unii dintre ei stabilesc și subclase ale acestora. De exeplu József Bokor clasează verbele în diatezele activă, medie și pasivă, verbele active le subîmparte în active propriu-zise, factitive, reciproce și reflexive, iar
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
în active, pasive, reflexive, factitive și potențiale. În schimb alții îl folosesc și unii dintre ei stabilesc și subclase ale acestora. De exeplu József Bokor clasează verbele în diatezele activă, medie și pasivă, verbele active le subîmparte în active propriu-zise, factitive, reciproce și reflexive, iar pe cele medii în medii propriu-zise, medio-active și medio-pasive. Verbul activ propriu-zis nu are vreun morfem specific, ci doar exprimă faptul că subiectul său efectuează el însuși acțiunea exprimată de verb. Poate fi constituit numai dintr-
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
acțiunea exprimată de verb. Poate fi constituit numai dintr-o rădăcină (de exemplu "lép" „a păși”), poate fi format prin derivare cu un sufix lexical ("járkál „umblă de colo-colo”) sau/și să aibă un prefix (kirohan" „se năpustește afară”). Verbul factitiv exprimă faptul că subiectul persoană pune altă persoană să efectueze acțiunea. Din punct de vedere sintactic, agentul efectiv poate fi exrpimat printr-un complement cu sufixul "-val/-vel", care are sensul primordial „cu” ("Jolánnal fésültette a haját" „O punea pe
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
enunțiativă poate fi: Propoziția optativă are două subtipuri, delimitate după modul predicatului și particulele pe care le pot conține propozițiile. Astfel sunt: Propoziția imperativă are ca subiect destinatarul căruia i se adresează, iar predicatul său poate fi un verb activ, factitiv sau reflexiv, la modul imperativ. De cele mai multe ori se adresează persoanei a doua ("Vidd le a szemetet!" „Du jos gunoiul!”), uneori persoanei întâi plural: "Menjünk egy kicsit gyorsabban!" „Să mergem puțin mai repede!” Poate fi și o propoziție neanalizabilă având
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
în polisemantice, omonime, sinonime și antonime. Un sufix polisemantic este de exemplu "-tor", care poate forma adjective ("delăsător"), nume de instrument ("stingător"), nume de agent ("desenator"), nume abstracte ("numărătoare") etc. Sufixul "-at/-et", bunăoară, care face ca verbul să fie factitiv, nu este polisemnatic, ci omonimul lui "-at/-et" care formează un substantiv de la același verb: "ír" „scrie” → "írat" „face/pune să scrie” vs. "irat" „scriere, document”. Există sufixe sinonime, dar sunt rare cazurile când același cuvânt-bază acceptă mai mult de
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
și interesante - chiar dacă nu putem să le înșirăm, aici, pe toate. Unele sînt de ordin lexical (rom. neaoș, formații lexicale cu prefixe precum mega- sau euro-), altele sînt observații gramaticale sau semantice (organizarea sintactică a propoziției, complementele verbale „non-finite”, verbele „factitive” etc.). Ne-am oprit exclusiv asupra lucrărilor care trec dincolo de limitele strict lingvistice, adică cele care ar putea interesa pe cititorii cultivați. Doamna Gabriela Pană Dindelegan, animatoarea acestor studii, a coordonat și alt volum, Aspecte ale dinamicii limbii române actuale
Universitare... by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13503_a_14828]
-
pronumelui nu duce nici la modificarea sensului lexical concret al verbului și nici la schimbarea sensului gramatical al sintagmei. Este, în schimb, modificată structura semantică (în înțelesul larg al termenului) a verbului: a se deștepta (verb subiectiv) / a deștepta (verb factitiv: a face să se deștepte), a se trezi (verb subiectiv)/ a trezi (verb factitiv), a se astâmpăra, a se îngălbeni (eventiv)/a îngălbeni, a se usca/a usca, a se ajunge/ a ajunge etc.; • verbe pronominale libere; verbe în structura
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
schimbarea sensului gramatical al sintagmei. Este, în schimb, modificată structura semantică (în înțelesul larg al termenului) a verbului: a se deștepta (verb subiectiv) / a deștepta (verb factitiv: a face să se deștepte), a se trezi (verb subiectiv)/ a trezi (verb factitiv), a se astâmpăra, a se îngălbeni (eventiv)/a îngălbeni, a se usca/a usca, a se ajunge/ a ajunge etc.; • verbe pronominale libere; verbe în structura cărora pronumele este un însoțitor permanent dar nu are autonomie sintactică, comportându-se ca
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
recunoaște, a tăgădui, a deduce etc.; • verbe ale comunicării: a spune, a întreba, a răspunde, a informa, a declara etc.; • verbe didactice: a explica, a susține, a demonstra, a studia, a învăța, a examina, a preda, a asculta etc.; • verbe factitive (cauzative) (verba factitiva): a face, a determina, a stimula, a însărcina, a obliga, a îndemna, a constrânge, a invita, a despăgubi, a desperechea, a împacheta, a echilibra, a dezechilibra etc.; • verbe rezultative (verba efficiendi); o „variantă” a verbelor factitive; ele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbe factitive (cauzative) (verba factitiva): a face, a determina, a stimula, a însărcina, a obliga, a îndemna, a constrânge, a invita, a despăgubi, a desperechea, a împacheta, a echilibra, a dezechilibra etc.; • verbe rezultative (verba efficiendi); o „variantă” a verbelor factitive; ele conțin în planul lor semantic și în structura semnificantului rezultatul acțiunii verbului implicit „a face” sau al altui verb cu o semantică determinată: a fărâma = a face fărâme, a găuri = a face găuri, a (se) oua = a face ouă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau totdeauna obiective, există verbe subiective și obiective totodată, subiective prin unul din sensuri, obiective prin altul. Verbul a adormi, spre exemplu, are, în general, caracter subiectiv: Eu adorm foarte greu., dar capătă caracter obiectiv atunci când este întrebuințat cu sens factitiv (cauzativ): L-am adormit foarte greu. (adică, L-am făcut să adoarmă...). În același mod se comportă a fierbe, verb îndeobște subiectiv: Apa fierbe la 100°C.; întrebuințat cu sens factitiv, este un verb obiectiv: Am fiert niște apă.” (Am
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dar capătă caracter obiectiv atunci când este întrebuințat cu sens factitiv (cauzativ): L-am adormit foarte greu. (adică, L-am făcut să adoarmă...). În același mod se comportă a fierbe, verb îndeobște subiectiv: Apa fierbe la 100°C.; întrebuințat cu sens factitiv, este un verb obiectiv: Am fiert niște apă.” (Am făcut să fiarbă...) ș.a.m.d. Pe de altă parte, un verb oscilând între cele două clase de verbe, subiective și obiective, își poate fixa, prin mijloace morfologice, o ipostază sau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
privi, a simți, a asculta, a pipăi, a mirosi etc. „C-acel demon, plânge, râde, neputând s-auză plânsu-și.” (M. Eminescu); „A mai venit de-atuncea să v-asculte, Voi plopi adânci, cu voci și șoapte multe?” (T. Arghezi) • verbele factitive: a scula, a trezi, a culca etc.: „Totuna-i ce faci / Sau culci pe bogați sau scoli pe săraci.” (T. Arghezi) • verbele vorbirii directe: a spune, a întreba, a răspunde, a zice etc.: „Trebuie să fie mai cald acolo, zic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin poziții variabile, fie în funcție de diferite componente ale planului lor semantic, fie în funcție de semantica termenului complement, fie în mod aleatoriu: un verb este intranzitiv, ca verb subiectiv: „Adormind de armonia / Codrului bătut de gânduri.” (M. Eminescu) și tranzitiv, ca verb factitiv: „Chiar moartea ce răspânde teroare-n omenire, Prin vinele-i vibrânde ghețoasele-i fiori, Acolo m-ar adoarme în dulce liniștire.” (M. Eminescu) intranzitiv, întrebuințat cu sensul său fundamental, noțional: „Vreme trece, vreme vine, / Toate-s vechi și nouă toate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Copiii au adunat scoici., Profesorul a desenat un dinozaur. • factitivă; verbul descrie o trăsătură dinamică a autorului - subiect prin care acesta determină obiectul - complement să dezvolte el, ca autor secundar, o anumită trăsătură dinamică. Prin aceasta, verbul dezvoltă trăsătura semantică ‘factitiv’ sau ‘cauzativ’. Această variantă este dezvoltată mai ales de verbe intranzitive, subiective: El adoarme copilul. = șEl faceț copilul să adoarmă. L-am trecut strada. = șL-am făcut/ajutatț să treacă strada. El a fiert apă. = șEl a făcutțapa să fiarbă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
diferite trăsături semantice lexico-gramaticale de gradul II, variante ale „subiectivității” sau complementare „subiectivității”17: - eventiv: a se cuminți, a se înroși, a se întrista etc. - pasiv: a se speria Întrebuințate fără pronume reflexiv, aceste verbe dezvoltă, în interiorul diatezei active, sensul „factitiv”: a se cuminți ® a-l cuminți = a-l face să se cumințească a se speria ® a-l speria = a-l face să se sperie La verbele care dezvoltă sensul „+pasiv”, în varianta nepronominală, odată cu înlocuirea trăsăturii semantice „+subiectiv” prin „+factitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
factitiv”: a se cuminți ® a-l cuminți = a-l face să se cumințească a se speria ® a-l speria = a-l face să se sperie La verbele care dezvoltă sensul „+pasiv”, în varianta nepronominală, odată cu înlocuirea trăsăturii semantice „+subiectiv” prin „+factitiv” (S-a speriat ® L-am speriat = L-am făcut să se sperie), sensul de ‘pasivitate’ este înlocuit cu sensul de ‘activitate’. Alternarea trăsăturilor semantice „+subiectiv” și „+factitiv” în corelația pronominal/nepronominal - de ex.: Mihai s-a speriat de vorbele mele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care dezvoltă sensul „+pasiv”, în varianta nepronominală, odată cu înlocuirea trăsăturii semantice „+subiectiv” prin „+factitiv” (S-a speriat ® L-am speriat = L-am făcut să se sperie), sensul de ‘pasivitate’ este înlocuit cu sensul de ‘activitate’. Alternarea trăsăturilor semantice „+subiectiv” și „+factitiv” în corelația pronominal/nepronominal - de ex.: Mihai s-a speriat de vorbele mele./ Vorbele mele l-au speriat (l-au făcut să se sperie) pe Mihai. - deosebește aceste structuri de cele înscrise în opoziția gramaticală activ/pasiv: Problema s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dinamice să cuprindă trei termeni obligatorii. La diateza dinamică, în semantica verbului coexistă trăsătura „subiectiv” cu trăsătura „obiectiv”: El își amintește (de) anii copilăriei. șsubiectț șverb predicatț șobiect (c. direct/indirect)ț La diateza activă, în semantica verbului coexistă trăsăturile „factitiv” și „obiectiv”: „El îi amintește șâl face să-și aminteascăț (de) anii copilăriei.” Verbele a coborî și a urca înscriu, prin diateză, trăsătura semantică „subiectivitate”, implicită în conținutul lor lexical (Turmele coboară/urcă), în perspectiva trăsăturii „+uman”: se coboară, se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu sensul de „a traversa”. Enunțurile cu această întrebuințare sunt mai puțin frecvente și prezintă un număr limitat de combinații: L-am trecut strada. Verbul dezvoltă, de fapt, în asemenea sintagme, o mutație în planul său semantic; devine verb cauzativ / factitiv: L-am făcut (ajutat) să treacă strada. Când se află la una din diatezele reflexivă, reciprocă sau pasivă, aceste verbe cer numai realizarea celui de-al doilea complement direct, al conținutului ilocuțional: „Mă uit în cer, mă uit în pământ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexicografice recente, și anume: - Sunt incluse în acest tipar multe formații aparținând terminologiilor, reprezentate adesea de adjective substantivizate sau de cuvinte cu utilizare atât adjectivală, cât și substantivală. Vezi, pentru terminologia gramaticală 36: cauzative 37, conative, delocutive, demarcative, diacritice, expresive, factitive, hipocoristice, indiciale, jonctive, masive, prefixoide, prezentative, relative 38 etc. Sunt numeroase exemple și din alte terminologii sau din limbajul comun: *antiimflamatoare, *antitusive, *antivirale, *barbiturice, *blindate, *celulare, *contraceptive, *demachiante, *deodorante, *detartrante, *energizante, *executive, *melaminate, *periodice, *pesticide etc. Majoritatea sunt la origine
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
27 Conceptul modern de caz semantic are legătură cu observarea existenței unui nivel profund de organizare a limbii, dincolo de expresia grafică. 28 Vezi Stan (2005: 173). Lista inițială propusă de Fillmore include șase roluri semantice: Agent(iv)ul, Instrumentalul, Dativul, Factitivul, Locativul și Obiectivul. Ulterior s-au produs anumite modificări ale inventarului general, dintre care relevante pentru discuția de față sunt redefinirea Obiectivului ca Pacient sau Temă și reinterpretarea Dativului ca Experimentator. 29 Pentru o sinteză asupra problemei și a variațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
de data aceasta o consecință, o urmare a acțiunii verbului, fără a fi însă un produs al acestei acțiuni, fiindcă aceasta este acum o condiție, iar nu o cauză. Aseme-nea situații (CE facem să se întîmple) sînt generate de verbele factitive, acest CE nemaifiind o entitate (un lucru făcut), ci o activitate. De aici rezultă că subiectul propoziției pasive poate fi reprezentat de un CE care ilustrează una din cele două posibilități ale obiectivității relative, iar nu subiectivita-tea propriu-zisă. Faptul că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de ergativitate, în măsura în care dispune de verbe tranzitive cu pereche intranzitivă și de verbe cauzative. Acest fenomen a fost descris ca alternanță cauzativă − vezi Capitolul 3, 5. Kibrik (1987: 137) arată că limbile a căror gramatică este dominată de noțiunea de Factitiv sunt considerate semantic ergative, iar cele în care gramatica este dominată de Actor sunt semantic acuzative. În concepția autorului, Factitivul și Actorul sunt cele două hiperroluri specifice subiectului intranzitiv. Din această perspectivă, autorul analizează situația limbilor daghestaneze, ajungând la concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]