64 matches
-
CIFRATE MULTILINGVE de GEORGE ROCĂ „Criptografia reprezintă o ramură a matematicii care se ocupă cu securizarea informației precum și cu autentificarea și restricționarea accesului într-un sistem informatic. În realizarea acestora se utilizează atât metode matematice (profitând, de exemplu, de dificultatea factorizării numerelor foarte mari), cât și metode de criptare cuantică. Termenul criptografie este compus din cuvintele de origine greacă κρυπτός/kryptós (ascuns) și γράφειν/gráfein (a scrie). Criptologia este considerată ca fiind cu adevărat o știință de foarte puțin timp. Această
POEME CIFRATE MULTILINGVE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373065_a_374394]
-
se încearcă a se afla sistemul de criptare. Criptanaliza liniară. Folosindu-se perechi de text clar cunoscut și textele criptate corespunzătoare, se încearcă aproximarea liniară a unei părți din cheie. Criptanaliza diferențială liniară. Se folosesc cele două metode descrise anterior. Factorizarea. Se folosesc metode matematice pentru determinarea factorilor primi ai numerelor mari. Statistica. Se exploatează slăbiciunile funcțiilor de randomizare folosite la generarea cheilor. Atac împotriva sau folosind anumite echipamente. În ultimii ani, au apărut tot mai multe echipamente mobile de criptare
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
cu mult peste nivelul clasei. Începea să-și dea seama că universul uman e decepționant, plin de angoasă și amărăciune. Ecuațiile matematice Îi aduceau bucurii senine și intense. Înainta În semiîntuneric și, dintr-odată, găsea o trecere: câteva formule, câteva factorizări Îndrăznețe Îl Înălțau Într-o zonă de senină și luminoasă. Prima ecuație a demonstrației era și cea mai palpitantă, căci adevărul ce licărea la jumătatea distanței era Încă incert; ultima ecuație era cea mai strălucitoare, mai plină de voioșie. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
τ tau [5]. Analiza de corespondență (correspondence analysis) Analiza de corespondență este folosită atunci când în tabelele de contingență corespunzător a două variabile, datorită numărului mare de categorii, interpretarea prin testul de semnificație Chi (χ2) pătrat nu este eficientă. Metoda permite factorizarea celor două variabile și dispunerea lor într-un spațiu, de regulă bidimensional, în care asocierea este interpretată în termenii distanțelor dintre punctele corespunzătoare categoriilor de pe rânduri și coloane. Spațiul de prezentare a relației dintre variabile reprezintă o așa-numită hartă
Viata Sexuală Și Familia În Mediul Urban Românesc by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
sunt independente (p < 0,01), însă modul în care cele două variabile se asociază sau se disociază nu este ușor de identificat. În această situație analiza de corespondență poate ajuta foarte mult cercetarea. Analiza de corespondență este o metodă de factorizare a variabilelor de tip categorial și de reprezentare grafică a acestora într-un spațiu care dezvăluie asocierea acestora în două sau mai multe dimensiuni. Este o metodă similară analizei factoriale aplicate pentru variabile discrete. Adesea această analiză exploratorie este denumită
Viata Sexuală Și Familia În Mediul Urban Românesc by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
factorială, condiția 2, metoda 3), apoi clic Continue. Activăm butonul Extraction. În cîmpul Method sînt prezentate diferite metode de extragere a factorilor, cele mai des utilizate fiind analiza în componente principale (Principal components analysis - PCA, opțiunea standard în SPSS) și factorizarea în axe principale (Principal axis factoring - PAF). Deși există unele diferențe între aceste două metode, ambele conduc la rezultate relativ similare. Opțiunea pentru una dintre cele două metode diferă de la un autor la altul (vezi Leech, Barrett și Morgan, 2005
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
rezultatele la testele Barlett și KMO. Observăm că, pentru testul de sfericitate Barlett, c2 (91) = 773.218, p < .001 și, prin urmare, matricea de corelații diferă semnificativ de matricea-identitate în care variabilele nu ar corela între ele, fiind adecvate pentru factorizare (condiția 2, metoda 2). Valoarea KMO = .817 caracterizează setul de variabile ca fiind foarte bun pentru analiza factorială (condiția 2, metoda 3). În tabelul Anti-image Matrices inspectăm jumătatea inferioară a tabelului, respectiv diagonala principală a cîmpului Anti-image Correlation; dacă pe
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
îi asociază o nouă categorie B, și identifică noțiunile de: subobiect, nucleu, conucleu, cât așa cum au fost definite de S. Mac Lane, cu noțiunile obișnuite din categoria B. În [7] studiază o problemă de axiomatica a categoriilor de relații cu factorizare standard. (b) Teoria optimizării. În [4], demonstrează că, pentru o familie de funcționale J definită pe o multime arbitrară X și având valori reale, punctele de minim Pareto slab finit dominate sunt exact punctele de minim ale funcționalelor din J
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
factorială, condiția 2, metoda 3), apoi clic Continue. Activăm butonul Extraction. În cîmpul Method sînt prezentate diferite metode de extragere a factorilor, cele mai des utilizate fiind analiza în componente principale (Principal components analysis - PCA, opțiunea standard în SPSS) și factorizarea în axe principale (Principal axis factoring - PAF). Deși există unele diferențe între aceste două metode, ambele conduc la rezultate relativ similare. Opțiunea pentru una dintre cele două metode diferă de la un autor la altul (vezi Leech, Barrett și Morgan, 2005
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
rezultatele la testele Barlett și KMO. Observăm că, pentru testul de sfericitate Barlett, c2 (91) = 773.218, p < .001 și, prin urmare, matricea de corelații diferă semnificativ de matricea-identitate în care variabilele nu ar corela între ele, fiind adecvate pentru factorizare (condiția 2, metoda 2). Valoarea KMO = .817 caracterizează setul de variabile ca fiind foarte bun pentru analiza factorială (condiția 2, metoda 3). În tabelul Anti-image Matrices inspectăm jumătatea inferioară a tabelului, respectiv diagonala principală a cîmpului Anti-image Correlation; dacă pe
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
folosind principii analogice atunci când este pus în practică folosind tehnici digitale. a. Un "algoritm simetric" ce folosește o lungime a cheii ce depășește 56 bits; sau b. Un "algoritm asimetric" unde securitatea algoritmului este bazată pe oricare din următoarele: 1. Factorizarea integrărilor ce depășesc 512 bits (ex. RSA) 2. Calculul logaritmilor discreți într-un grup multiplicativ de câmpuri finite cu dimensiunea mai mare de 512 bits (ex. Diffie-Hellman asupra Z/pZ); sau 3. Logaritmi discreți într-un grup altul decât cel
LISTA din 25 august 2005 produselor şi tehnologiilor cu dubla utilizare supuse regimului de control la export*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171459_a_172788]
-
folosind principii analogice atunci când este pus în practică folosind tehnici digitale. a. Un "algoritm simetric" ce folosește o lungime a cheii ce depășește 56 bits; sau b. Un "algoritm asimetric" unde securitatea algoritmului este bazată pe oricare din următoarele: 1. Factorizarea integrărilor ce depășesc 512 bits (ex. RSA) 2. Calculul logaritmilor discreți într-un grup multiplicativ de câmpuri finite cu dimensiunea mai mare de 512 bits (ex. Diffie-Hellman asupra Z/pZ); sau 3. Logaritmi discreți într-un grup altul decât cel
HOTĂRÂRE nr. 983 din 25 august 2005 pentru aprobarea listelor produselor şi tehnologiilor cu dubla utilizare supuse regimului de control la export şi la import. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/170739_a_172068]
-
folosirea "criptografiei" utilizând principii analogice când sunt implementate cu tehnici digitale. a. Un "algoritm simetric" folosind o lungime de cheie în exces cu 56 biți; sau b. Un "algoritm simetric" când securitatea algoritmului este bazată pe oricare dintre următoarele: 1. Factorizarea întregilor în exces peste 512 biți (e. g., RSA); 2. Computarea logaritmilor discreți într-un grup multiplicativ al unui câmp finit de mărime mai mare decât 512biți (e. g., Diffie-Hellman peste Z/pZ); sau 3. Logaritmi discreți într-un grup altul decât
jrc4712as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89878_a_90665]
-
principii analogice atunci când este pus în practică care utilizează tehnici digitale. a. un "algoritm simetric" ce folosește o lungime a cheii ce depășește 56 biți sau b. un "algoritm asimetric" unde securitatea algoritmului este bazată pe oricare din următoarele: 1. factorizarea integrărilor ce depășesc 512 biți (de exemplu, RSA); 2. calculul logaritmilor discreți într-un grup multiplicativ de câmpuri finite cu dimensiunea mai mare de 512 biți (de exemplu, Diffie-Hellman asupra Z/pZ) sau 3. logaritmi discreți într-un grup altul
32006R0394-ro () [Corola-website/Law/295187_a_296516]
-
cuantic îi modifică proprietățile și astfel rămân "urme" ale interceptării. O problemă centrală în criptografie este distribuirea cheilor. O soluție, aceea a criptografiei cu cheie publică, se bazează pe anumite probleme matematice complexe că timp de calcul (cum ar fi factorizarea numerelor întregi), pe când criptarea cuantică se bazează pe legile mecanicii cuantice. Dispozitivele care folosesc criptarea cuantică utilizează fotoni individuali, si se bazează fie pe principiul lui Heisenberg sau pe principiul legăturii cuantice. Incertitudine: Actul de a măsura este o parte
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
Criptografia reprezintă o ramură a matematicii care se ocupă cu securizarea informației precum și cu autentificarea și restricționarea accesului într-un sistem informatic. În realizarea acestora se utilizează atât metode matematice (profitând, de exemplu, de dificultatea factorizării numerelor foarte mari), cât și metode de criptare cuantică. Termenul "criptografie" este compus din cuvintele de origine greacă κρυπτός "kryptós" (ascuns) și γράφειν "gráfein" (a scrie). Criptologia este considerată ca fiind cu adevărat o știință de foarte puțin timp. Aceasta
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
a devenit o unealtă folosită pe scară largă în comunicații, rețele de calculatoare, și în securitatea informatică în general. Nivelul prezent de securitate al multor tehnici criptografice moderne se bazează pe dificultatea unor anumite probleme computaționale, cum ar fi problema factorizării întregilor sau a calculului logaritmilor discreți. În multe cazuri, există demonstrații matematice care arată că unele tehnici criptografice sunt sigure "dacă" o anumită problemă computațională nu poate fi rezolvată eficient. Proiectanții de sisteme și algoritmi criptografici, pe lângă cunoașterea istoriei criptografiei
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
congruențe (Teorema chinezească a resturilor) sau inversul multiplicativ al unui corp. Algoritmul lui Euclid poate fi utilizat pentru a construi fracții continue, în metoda lanțului Sturm pentru găsirea rădăcinilor reale ale unui polinom, și în mai mulți algoritmi moderni de factorizare a întregilor. În fine, este o unealtă de bază pentru demonstrarea unor teoreme din teoria modernă a numerelor, cum ar fi teorema celor patru pătrate a lui Lagrange și teorema fundamentală a aritmeticii (factorizarea unică). Algoritmul lui Euclid calculează eficient
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
în mai mulți algoritmi moderni de factorizare a întregilor. În fine, este o unealtă de bază pentru demonstrarea unor teoreme din teoria modernă a numerelor, cum ar fi teorema celor patru pătrate a lui Lagrange și teorema fundamentală a aritmeticii (factorizarea unică). Algoritmul lui Euclid calculează eficient CMMDC a două numere oricât de mari sunt, deoarece nu necesită niciodată un număr de pași mai mare decât de cinci ori numărul de cifre (în bază 10) al celui mai mic întreg. Gabriel
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
au factori primi în comun, cel mai mare divizor comun al lor este 1—ele sunt prime între ele. Un avantaj important al algoritmului lui Euclid este că el poate găsi CMMDC eficient fără să trebuiască să calculeze factorii primi. Factorizarea numerelor întregi mari este considerată a fi o problemă atât de dificilă încât multe sisteme criptografice moderne se bazează pe ea. O definiție mai subtilă a CMMDC este utilă în matematica avansată, în particular în teoria inelelor. Cel mai mare
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
șapte multipli ("q" = 7) și nu rămâne niciun rest Cum ultimul rest este zero, algoritmul se termină cu 21 ca cel mai mare divizor comun al lui 1071 și 462. Rezultatul este în concordanță cu CMMDC(1071, 462) găsit prin factorizarea efectuată mai sus. În formă tabelară, pașii sunt: Algoritmul lui Euclid poate fi vizualizat în termenii analogiei pătratelor dată mai sus pentru cel mai mare divizor comun. Se presupune că se dorește acoperirea unui dreptunghi "a"-pe-"b" cu pătrate
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
a fracțiilor continue. În secolul al XIX-lea, algoritmul lui Euclid a dus la dezvoltarea unor noi sisteme de numere, cum ar fi întregii gaussieni și întregii eisensteinieni. În 1815, Carl Gauss a utilizat algoritmul lui Euclid pentru a demonstra factorizarea unică a întregilor gaussieni, deși lucrarea sa a fost publicată pentru prima oară în 1832. Gauss a menționat algoritmul în "Disquisitiones Arithmeticae" (publicat la 1801), dar numai ca metodă pentru fracțiile continue. Peter Dirichlet pare a fi fost primul care
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
la 1801), dar numai ca metodă pentru fracțiile continue. Peter Dirichlet pare a fi fost primul care a descris algoritmul lui Euclid ca bază pentru teoria numerelor. Dirichlet a observat că multe din rezultatele teoriei numerelor, cum ar fi unicitatea factorizării, sunt adevărate pentru toate celelalte sisteme de numere în care se poate aplica algoritmul lui Euclid. Cursurile lui Dirichlet pe tema teoriei numerelor au fost editate și extinse de Richard Dedekind, care a utilizat algoritmul lui Euclid pentru a studia
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
fost editate și extinse de Richard Dedekind, care a utilizat algoritmul lui Euclid pentru a studia întregii algebrici, un tip general de numere. De exemplu, Dedekind a fost primul care a demonstrat teorema celor două pătrate a lui Fermat folosind factorizarea unică a întregilor gaussieni. Dedekind a definit și conceptul de domeniu euclidian, un sistem numeric în care se poate defini o versiune generalizată a algoritmului lui Euclid. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, însă, algoritmul lui Euclid a
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
a", ..., "a", atunci "w" este prim și cu produsul lor, "a" × "a" × ... × "a". Lema lui Euclid este suficientă pentru a demonstra că toate numerele au o unică descompunere în factori primi. Dacă se presupune contrariul, și anume că există două factorizări independente ale lui "L" în "m" respectiv "n" factori primi Întrucât toate numerele prime "p" divid pe "L" conform presupunerii, atunci fiecare dintre ele divide unul dintre factorii "q"; întrucât fiecare "q" este și el prim, atunci înseamnă că "p
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]