85,116 matches
-
tendințe reprezentate de mai multe voci. Enescu în lume, Enescu în România ,profundă". Pentru prima, Cornel }ăranu, Viorel Cosma, Rufina E. Leytes, Vasile Tomescu, Mihai Cosma, Martin Schimek, Lukas Haselböck. Aceștia din urmă, vienezi, abordează comparativ apropieri de destin și factură (Franz Schreker și George Enescu, pe aici psihanaliza există în extrasul din ,Mein Charakterbild"), apropieri de dramaturgie și scriitură (comparație între Vox Maris de Enescu și Marea de Debussy). Rezonanța compozitorului Enescu în America (David Williams - S.U.A., Tibor Szasz - Germania
Permanențe by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/11260_a_12585]
-
arta (din care a rămas doar ,și", vorba lui Serafim Saka), să însemne ,separatism transnistrean"? E drept că Dvs. ați făcut și înainte referiri culturale inedite, ,încărcate de semnificații", la Transnistria. Pentru a-i pune la respect pe poeții de factură postmodernistă la un moment dat, de exemplu, i-ați cerut lui Emilian Galaicu-Păun, un om viu, în primul rând, înainte de a fi unul dintre creatorii postmoderni basarabeni, ,să coboare și prin tranșee (...) sub gloanțele căzăcești" decât să scrie ceea ce scrie
Scrisoare deschisă către Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/11278_a_12603]
-
îl spusese mărul lui adam îngenuncheat/ în sine ca un rob în lanțuri nemuritoare/ pe-al cincilea îl nimerise norocos plămînul drept/ prin pleura lui fragilă ca o rochie de balerină" (treisprezece). O atare mirobolantă visceralizare a plăsmuirii poetice modelează factura sacrificiului suprem pe care poetul se decide a i-l închina: ,cu degetele mele albe și fine mi-am scos ficatul și inima/ în lumina amurgului salutînd ceremonios vulturii/ secolelor și subsecolelor de lut nisip ori granit" (opt). Nicolae Tzone
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
putea să menționam, lucrarea lui Sorin Bocancea, intitulată De la presă studențeasca în comunism la presă postdecembrista, publicată la editură Institutul European din Iași, în anul 2014. Că o primă observație, după lecturarea celor două lucrări, este ca, deși sunt de facturi diferite, reușesc să se completeze reciproc. În mod real, cartea lui Emilia Șercan deși a apărut la un an după cea a lui Sorin Bocancea vine să explice în mod metodic care a fost sistemul ideat de regimul comunist pentru
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
fi lumea, dacă în organizarea și conducerea ei ajung să se afirme absurdul, ilogicul, disprețul față de om. Doar două exemple, pentru a ilustra distincția: Utopia a lui Thomas Morus și Fermă animalelor a lui George Orwell. Există și utopii de factură "raționalista", precum cele din falanga ideologică a lui Saint-Simon, pentru care era pozitivista nu este altceva decât un previzibil final fericit al civilizației industriale. Capitolul următor este dedicat analizei Utopiei lui Thomas Morus și Noii Atlantide a lui Francis Bacon
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
învățat un nepot de-al lui să folosească becuri eco, că nu se sparg și țin mai mult ca alelalte de pe vremea lu’ tovarasu’, și parcă nu mai dă atâția bani la curent. Dar el oricum nu se uită la facturi, decât când aprinde focul la afumătoare cu hârtiile alea vechi, de le ține fața lui bine împăturite în dulap și din când în când îi mai dă câte un teanc să aprindă focurile. Și tot el știe, că noaptea e
“Ecologică contra” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82800_a_84125]
-
ar fi ascultat pe Paulica și i-ar fi acordat acea mărire de salariu. Nici nu cerea mult omul, 1 milion de lei vechi și prăpădiți, măcar să-și scoată banii dați pe transportul în comun și, poate, și ceva din factura de mobil necompensată. (...) Dacă vreți să aflați ce-a făcut Paulică pentru că Șeful n-a vrut să-i acorde nici o mărire, urmăriți Știrile de la ora 5 sau citiți continuarea pe http://mitrana.blogspot.com. Sper că îl prind recuperatorii ucraineni
Răzbunarea lui Paulică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82917_a_84242]
-
unul subiectiv, ci unul "obiectivizat" auctorial). Regizorul a mizat, inspirat, pe Ioana Flora, o tînără actriță de substanță, care, în tot ce face, trece rampa, cu o autenticitate specială. După rolul din Marfa și Banii, de o cu totul altă factură, Ioana Flora demonstrează, acum, cu cîtă precizie e capabilă să abordeze și alte registre; are, în Turnul din Pisa, și aer de copil euforic, și aer de "divă" senzuală, și aer de amărîtă, refugiată în pușcărie ca într-un azil
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
irita cultul sistemului, sintezei, "globalizării" nu o dată redundante: Trecerile prea bruște pot omorî luciditatea. Nici o ordine prestabilită, nici un plan serios în aceste prime fragmente de scris liber; priveam lumea din jur și o comentam exclamativ, condus doar de sentimentul pur". Factura lor morală justifică astfel epitetul "indirect": "Jurnalul indirect aspiră să fie jurnalul românului anonim, obligat la tăcere decenii la rînd, dar care încearcă să-și regăsească respirația normală, după ce a suportat "anii ciumei"". Altminteri spus, jurnalul în cauză năzuiește o
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
ce încearcă să intre în lumea pe care o studiază. E un discurs asemănător celui al teologilor ruși. Seamănă atașarea Ancăi Manolescu față de subiect cu atașarea lui Florenski față de icoană, pe care o prezenta totuși într-o analiză picturală de factură academică. Dar drumul e aici invers : al intelectualului către semnificațiile profunde ale sacrului în Răsăritul creștin.
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
fățiș că Treptow e atât agent CIA, cât și SIE! Deocamdată, nu se știe ce-a spus CIA despre această chestiune. Dar SIE știu că se află rău de tot în bucluc. Dacă înalții specialiști în informații recrutează oameni de factura lui Treptow, atunci mitul "profesionismului" acestor ofițeri e o cacialma de cea mai joasă speță. Deocamdată, pentru a mușamaliza perversiunile amicului draculean s-au coalizat, în grade diferite, mai multe instituții ale statului: SIE, M.Ap.N., Poliția, Ministerul Justiției. Parcă e
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
mitologico - literare, fără a lipsi o tentă de critică psihanalitica. Singurele obiecții privind acest grupaj de eseuri ar fi că autoarea "derapează narativ" uneori și schițează analogii fără a le preciza rolul în derularea demersului critic. O obstinație - tot de factură pedagogica - de a recontextualiza evenimente ale istoriei culturii, marchează primul eseu (Istoria unei întâlniri: C.G. Jung - K. Kerényi), iar efortul de a populariza, intenția de a face cunoscuți publicului mai larg scriitori că Konrad György sau Danilo Ki se manifestă
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
livresc. Impactul d-sale cu lumea are un caracter melancolic, ergo acceptabil, scutindu-l de marile rupturi, de crizele care, izvorînd din condiția ființei, o distorsionează chinuitor. Conflictul pe care-l pune în scenă e o îndepărtare de lume de factură elegiaca ("Departe departe de lume/ frumoasă lume cea mai frumoasă" - Nenumărata iarbă), un regret domol ("Cu privirea-n oglindă/ viața e o dragoste regretată" - Mater Enciclopedia), în raza cărora orașul i se înfățișează precum "un miriapod de singurătăți" (Vară de
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
revistei "Luceafărul", pe care-l comentăm acum ca autor al volumului de versuri intitulat Hierofantul. Hierofant, firește, al poeziei, d-sa pleacă de la simțămîntul unui gol lăuntric pe care se străduiește a-l acoperi cu un decor rafinat, de picturală factură, ce ni-i evocă, pînă la un punct, pe Adrian Maniu și pe Ion Vinea. Materiile încep să viseze, consolînd spiritul bolnav cu ajutorul prețiozităților: "Ți-a bătut în tîmple, alb, ora,/ Te doare lucirea rece din tavan,/ În aerul stătut
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
care povestesc cum au rămas ele singure, "monologul interior" al personajului din film va fi, în hohotele sălii: "după numai zece minute îmi venea să-mi tai penisul!" Performanța filmului e aceea de a reuși să combine umorul coroziv, de factură modernă, cu mesajul romantic, desuet fără rușine: "nici un om nu e o insulă"... Dimpotrivă, fiecare om e o insulă, pledează, pe o cu totul altă lungime de undă estetică, Lucia și sexul, al spaniolului Julio Medem, o altă premieră din
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
Gheorghe Berindei și Vasile Varga au mai expus, totuși, cîte ceva, în ultimul deceniu, acest fapt s-a datorat influenței lui Paul Gherasim și programului Galeriei Catacomba. în peisajul picturii noastre contemporane, Paul Gherasim are, cel puțin pentru gruparea de factură spiritualistă din cadrul grupului Prolog și, mai apoi, din ambianța Catacombei, autoriatea unui veritabil patriarh. Subiect al unor mitologii ad-hoc, amestec ciudat de rafinament, discreție, omniprezență și dogmatism, teoretician al umilinței și al smereniei, dar, deseori, practician al unui orgoliu surd
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
Șerban Cioculescu a intrat în legendă cu imaginea preponderentă a unui raționalist uscat, "voit antisubiectiv", excluzînd din componența actului critic "orice demers extralogic", oficiant al unei critici "de sistematică distanțare" față de obiect. Un gen de ascet al rațiunii de iluministă factură (nec plus ultra), căruia i-ar veni greu, dacă nu de-a dreptul cu neputință, a se apropia de poezie pe calea contactului nemijlocit, emoțional, care ar disprețui verbul frumos, seducția stilistică, cozeria impenitent divagantă, în măsură a cristaliza în
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
halbă de bere, salariații bugetari un spor de 3,8%, șomerii o mie de metri pătrați de pământ cultivabil. Așijderi, nene Iancule, fiecărui ins în dificultate cu plățile i se va interzice, precum mai an Sidex-ului, să-și achite facturile - până când se va găsi și pentru el un cumpărător din străinătate - maharajah de preferință. Resursele se vor procura, firește, după rețeta lui Conu' Leonida. Și nu numai atât: baronilor organizațiilor județene nu li se va mai spune astfel. Propunem: binefăcătorii
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
orice clădire din lume și "ciuruit" peste tot de ferestre pentru că cei care se opreau să se odihnească pe zid erau ocoliți de noile echipe, care construiau de dincolo de ei... Celelalte proze din volum sînt de o cu totul altă factură decît povestirea-titlu; nu mai cade nimic din cer, iar dacă putem vorbi despre ironie, ea nu mai e de găsit la nivelul stilului, ci în substanța profundă a textului - povestirile fiind anatomizări ale ultimelor ceasuri, în general, din viața unor
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
ideii pure. Mitroi nu pictează obiecte, el developează noțiuni. Opțiunea sa pentru un atemporal spirit al clasicității, în care importante nu sunt veșmintele realului, ci raporturile absolute cu acesta, este filtrată prin austeritatea unei viziuni a semnului, a hieroglifei, de factură orientală. în spiritul acesteia, Florin Mitroi conferă un aer definitiv și aprioric picturii sale. El rămîne ferm în bidimensional, și chiar atunci cînd creează obiecte, cînd forma este obținută prin decupare mecanică, tăietura nu este decît o variantă extremă a
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
lumină a fațetei intelectuale, noționale, a cuvintelor. Cu alte cuvinte, este un vers care îngăduie iubitorului de poezie să susțină că poetul "a văzut idei". Eufonia - cu totul absentă din acest vers - este suplinită de accentele descărnate ale ritmului de factură clasică, extrem de adecvat unui lirism de idei. Cât despre capacitatea imaginală a cuvintelor, aceasta apare abia după ce trecem de versul întâi, ca de un prag liric. Îndată după aceea, însă cuvintele poetului își afirmă capacitatea lor de a se închega
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
sine, despuiată de atribute, ca o pură vocație, ca un punct zero al creației poetice. Produsul acestor senzații născute din sine sînt hibrizii, amestecurile de regnuri cu care ne-a obișnuit pictura lui Magritte, Dali, Brauner ș.a., aici de-o factură orfică și, în aceeași secvență textuală, de-o dezinvoltură creștină: "Nebun în pilaștri trecu Orfeu, era/ Pleoapa unei femei albastre./ Veșmînt și pas sfîșietor al/ Legămîntului trecea./ Se-opriră între facle, ceruri, astre.// Iubita avea inima închisă de-o tulipă
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
recent modernizată, să trimiți o scrisoare recomandată. Expedierea durează mai mult decît scrierea scrisorii: în fața ta, funcționara de la ghișeu culege încetișor, la un computer, o întreagă poliloghie savantă despre recomandata ta, apoi verifică, apoi printează totul, apoi îți oferă o factură de dimensiuni uriașe, cît o diplomă, ca o recunoaștere a extraordinarei stăpîniri de sine de care ai dat dovadă: n-ai urlat, nu te-ai suit pe pereți, n-ai dat din mîini și din picioare, n-ai împușcat zece
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
un detestabil specific antimaghiar. Într-atît a decăzut național-comunismul, încît purtătorul său de cuvînt, dl. M. Ungheanu, nu ezită a așterne atari rînduri de ieftin comeraj xenofob: "Țăranca din Apuseni practică în poemul lui Jebeleanu un internaționalism de cea mai tipică factură kominternistă: mai presus de dușmănia națională e clasa! În temeiul acelorași teze kominternisto-rolleriste, Eugen Jebeleanu ține să ni-l arate pe Avram Iancu, conștient de greșeală: " Se gîndește Iancu, vede/ C-a greșit, și rău îi pare"". Sau o asemenea
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
financiară normală. Este asociată creditului, fără de care nu se poate concepe funcționarea economiei. Arieratul nu este o stare normală pentru că reprezintă o datorie restantă, adică ajunsă la scadență, dar neplătită. Un arierat (de pildă un consumator industrial nu-și plătește factura de electricitate) provoacă un alt arierat (compania de electricitate nu-și plătește furnizorul de cărbune), creându-se un lanț al slăbiciunilor care se înfundă în bugetul statului. Toți cei prinși în blocajul de plăți caută să iasă nemaiplătindu-și obligațiile
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]