32 matches
-
romanului Playback a fost pe cât de nedreaptă, pe atât de agresivă. Dezamăgiți că după un superb roman de analiză precum The Long Goodbye urmează o scriere în care aventura pură ocupă avanscena cărții, criticii au vorbit la unison despre „eșecul”, „fadoarea”, „plictisul” pe care l-ar degaja cele nici două sute de pagini din 1958. Unui exeget i se pare chiar că autorul regresase la „nota romantică” a poemelor și eseurilor din vremea debutului. Evident, nu voia să-i aducă un elogiu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ea este responsabilă de asigurarea plenitudinii vieții, că numai datorită ei viața Își poate regăsi vibrația tonică originară, autentică. Situarea esteticului În prelungirea eticului Îi redă celui dintâi seriozitatea și forța pierdută, dar, totodată, salvează și eticul de anemierea și fadoarea rigoristă. Fapta umană ce resimte În ea palpitul liric nu mai este doar un exercițiu sterp al datoriei, ci trăire deplină, Împlinire vitală. În această accepție, arta nu se mai adaugă cumva din exterior vieții pentru a o Înfrumuseța, nu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de Ion Minulescu, dar și „o carte despre cubism a lui Metzinger și Gleizes”, o traducere a lui Al. T. Stamatiad din Maeterlinck ș.a.; sub același pseudonim apar înțepături bonome la profesiunea de „trubadur” a lui Cincinat Pavelescu și la fadoarea revistei „Vieața nouă” a lui Ovid Densusianu. S. constituie un document prețios de antologare din literatura direcției simbolist-moderniste, după exigențele simptomatice ale unor tineri ce urmau foarte curând să schimbe fața literaturii române. G.O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
fi apoetice la modul insidios, ca acelea ale lui Henri Pichette, ci ca urmare a stingerii vibrației. Rarele zvâcniri de lirism autentic vor face cu greu concurență crâmpeielor de jurnal prea puțin incitant și abundentelor notații disparate, multe de o fadoare deplină. Expresie a unei stări de spirit proprii întregii generații a războiului, era în firea lucrurilor ca poezia lui S. să facă școală, exercitând o vădită influență asupra unor debutanți precum Constant Tonegaru, Radu Teculescu, Tudor George, Gheorghe Chivu, George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
un snobism nu de primă mână, în erorile scenei literare pariziene, dominată de moda aproape tiranică a surrealismului, robbe-grillet-ismului, anecdoticului și naturalismului abia drapat sub valori străvezii, exclusivistă ca orice modă, plătind însă un tribut greu actualității literare pariziene prin fadoare, sterilitate și pierderea din vedere a marilor nume și criterii ale artei secolului al XIX-lea!Ă 4 Când i-am cunoscut, erau patru, care se vedeau aproape zilnic, unul dintre grupurile literare tinere ale României de atunci, extrem de diferiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
relief solid. Una dintre cele mai caracteristice povești ar putea purta numele epistolei lui Marot*: Prădatul. Genul și farmecul ei sunt complexe, țin deopotrivă de fabliau și dramă, de vendetta corsicană și bucolicele vergiliene. Este vorba despre o stână fără fadoarea pastoralelor lui Gesner și Florian. Realismul este aici crud și violent; tușele de culoare locală au îndrăzneală și energie. În mirosul de fermă, lapte și fân se răspândește mirosul sângelui. Țipetele fac să răsune staulul unde behăie mieii, iar ungherele
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cu acesta în practică. Invocîndu-l, în stil pur protocolar, pe mentorul “Sburătorului”, d-sa nu pregetă a veșteji manifestările în această direcție, oricum obstaculate de un context nefavorabil: “Nu necesitatea revizuirilor trebuie pusă în cauză, ci, pe de o parte, fadoarea pledoariilor în favoarea lor și, pe de alta, aspectul de campanie cu vizarea obsedantă a cîtorva ținte. La vremea lui, fără mare risipă de vorbe, Lovinescu a efectuat faimoasele «revizuiri», chiar dacă unele au avut, cu timpul, efectul invers (Caragiale, Macedonski). Din
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
că rezultatele sînt parțiale și vădit tendențioase, subminate - ca, de altfel, întreaga campanie - de orgolii nejustificate, de sentințe fără analiza de rigoare, de impunerea unor bariere artificiale și a unor bareme rigide, nu fără precedent în istoria noastră literară”. De ce “fadoarea” revizuirilor, cînd tocmai ele au constituit nucleele de tensiune ale criticii curente? De ce ar fi deranjant “aspectul de campanie” ori “vizarea obsedantă a cîtorva ținte”, cînd e vorba, incontestabil, de un capitol major al operațiilor unei conștiințe literare eliberate de
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
decît atît. Relativa uitare de care are parte astăzi e nedreaptă. Nimeni din cei care vor să scrie despre autorii interbelici nu-l poate ocoli. Recenziile lui sînt exacte, clare, obiective și nu de tot banale. Au de la început atîta fadoare cîtă le trebuie ca să nu se faneze mai tîrziu.
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
levitând/ pe aripi de porumbiță neînjunghiată/ și eu am crezut că noaptea nunții/ nu se va sfârși niciodată/ că-mi voi lepăda pielea de om/ pentru inima de raze" (Poezia II). Dumitru Chioaru pare a scrie fad și sfielnic, dar fadoarea și "calea de mijloc" adoptată nu-i șterg meritul de a fi martorul unor drame și de a se poziționa fără echivoc față de ele. De la primele sale poezii, el are curajul de a-și asuma prin poezie fragilitatea în fața mașinii
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
ei de a se vopsi era un moft. Pletele-i zburlite, roșcate aveau o lucire metalică. Fruntea acoperită de breton m-a descumpănit. Părea o școlăriță, o țigancă, o fetișcană crudă, incomplet dezvoltată. Tenul ei măsliniu îmi sugera ceva din fadoarea fructelor cu pielița prea uscată. Ochii ei de cafea nu arătau nimic din umezeala lor voluptuoasă de mai tîrziu. Cînd i-am strîns palma în palma mea, am văzut că nu poartă manichiură. Faptul mi s-a părut de o
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
de șabloane, călugărul arătînd intuiții de pionier atunci cînd, silindu-se să caute echivalențe pentru termenii lui Platon sau Leibniz, se lasă în voia improvizațiilor pe care propria ureche i le insufla. Aceste improvizații sunt trufele al căror gust salvează fadoarea volumului. Iată de ce Scrierile filosofice e o carte a cărei limbă este mai originală decît autorul ei.
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
urmă zăpezi/ coaja curge albă de pe nuci/ lumea se transformă în culoare/ absorbi copacii făcându-i simboluri și fulgi"). Cele două modalități lirice au deopotrivă avantaje și dezavantaje: speculație mai bogată într-o parte, expresivitate sporită în cealaltă, o anume fadoare a modernismului grav, o lipsă de substanță a postmodernismului pestriț. Poate că nota de originalitate a lui Liviu Georgescu - ultim ,optzecist" - e de căutat și de găsit în această curioasă poziționare într-o intersecție a epocilor și formulelor literare.
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
ca foiletoane în revista pe care o conducea) urmărea să determine rolul liricii blagiene asupra celei a tinerei generații. Să adaug că acest studiu se citește, și azi, cu interes și e bine scris. Dar un bine perceptibil aer de fadoare copleșește lectura lui. Însă, în epocă, făcuse un serviciu util liricii blagiene, chiar dacă aceasta se impusese, încă de prin anii treizeci, definitiv, nemaifiind negată de spirite bine anacronice ca N. Iorga, M. Dragomirescu, Gh. Bogdan-Duică, care l-au șicanat pe
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
spus că reprezentarea estului este totuși reducționistă, monocordă și simplificatoare. Ca imagine estetică, zona exclusiv malefică și văduvită de iubire are ceva de construct alienat, lipsit de iradiere, de completitudine. Supără și excesul de neologisme, care conduce uneori la o fadoare a discursului, criptic în mod inutil, cu precădere în ultimele două cicluri: îl văd pe Dumnezeu și nu mor și Dissertatio: "el nu avea o voce interioară a sinelui/ ci numai un sunet monocolor/ prin care specia îl ademenea către
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
zi au plecat împreună, stabilindu-se din nou la țară. Somnolența și istovirea îi reveniră, Alexe simțea că se apropie sfîrșitul care veni curînd, lăsînd-o pe Maria sfîșietor de îndurerată. Romanul lui Const. I.A. Nottara e acoperit bine de fadoare și e scris vădit de un condei inexperient. Mă îndoiesc că poate interesa decît pe specialiștii preocupați de istoria romanului românesc. Const. I. A. Nottara, Suflete obosite, Editura Galaxia, 1999.
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
lor decât zărindu-i demn și cuviincios. O balegă răsfrânge cerul mai personal decât o apă cristalină. Și ochii tulburi au pete de azur ce compromit monotonia albastră a inocenței. Ceea ce de obicei se numește perfecțiune constituie o priveliște de fadoare, chiar din lipsa chinului vulgarității. Imaginile de desăvârșire propuse de muritori trezesc o impresie de neîndestulare, de viață neîmplinită și nereușită. Îngerii au fost scoși din circulație chiar din acest motiv: n-au cunoscut suferințele degradării, voluptățile mistice ale putregaiului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o răspântie unică în istorie, dacă nu simți că te cere devenirea și că momentul existenței tale este un absolut, un ce nesubstituibil și unic, atunci nu vei reuși decât să fii un licurici în soare, o strălucire invizibilă, o fadoare de lumină. Numai întru cât axa lumii îți străpunge inima, poți deveni o lume. Aș vrea să dispară, din sângele acestui neam, ultimele rezerve de umilință. Dacă nu vom avea atâta tărie și atât orgoliu pentru a ne reface din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Preferă comoditățile mizeriei dramatismului luptei revoluționare. Astfel se explică de ce, născut deodată cu istoria, a obținut mai puțin, în existența lui milenară, decât proletariatul într-un secol de luptă. Spiritul revoluționar determină răspântiile istorice. Fără revoluții, istoria este devenire inertă, fadoare și făgaș. Muncitorimea a creat o cultură a maselor, cu caractere noi și fizionomie proprie. În locul comunității organice, cristalizată substanțial, pe care ne-o oferă existența statică a formelor primare sau aurorale de cultură, se înalță dinamismul și mobilitatea formelor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu era substituibil, fiindcă funcția aparținea ființei. Funcționalismul în cultură a creat lumea de forme substituibile, cantitatea ca valoare autonomă și regulatoare. De la arhitectura funcțională (stil Le Corbusier), la muzica atonală sau la filozofiile nesubstanțiale contemporane, până la costumul simplu, atingând fadoarea, al muncitorului, sau la "uniforma" politică a țărilor dictatoriale, totul tinde a face din lume un complex de valori reversibile și automate, de funcțiuni identice în sensul lor, dar diferite în conținut. Cine nu înțelege marile orașe și cine se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
concrete. Idealismul, ca și pozitivismul, s-a întrecut în a batjocori devenirea. Nu datorită idealismului a înțeles Hegel istoria, ci iraționalismului, nemărturisit dar prezent în toată viziunea sa. Comparați înțelegerea sa istorică perspectivei pozitiviste a lui Comte și veți remarca fadoarea teoretică a ultimului și bogăția nuanțată a întîiului. Istorie și iraționalism nu sânt termeni identici, ci corelativi. Istorie și raționalism însă - nu se întîlnesc decât undeva la periferie, tangențial. Etica, axiologia, raționalismul determină o lume născută deasupra devenirii, o sferă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce este istoric, crede el, are o valoare proprie, demnă de a fi studiată ca orișicare alta. Atâta neutralitate față de diversitatea istorică este prea mult. Există epoci privilegiate, precum există mediocre. O obiectivitate care le plasează într-o echivalență este fadoare teoretică sau știință. Curiozitatea științifică a unui istoric studiază cu aceeași pasiune România și Franța! Ce puțin sîntem noi însă, față de Franța! Existăm mai puțin. Istoria concretă și efectivă este un plus în fire. Nu ești tot așa aproape de Dumnezeu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca să scuze comoditățile oamenilor? Fără ideea de evoluție, social-democrația este un zero, pe lângă care mai există numai blândețea social-democraților. Cumpănirea filozofică a social-democrației i s-a împrumutat în primele faze o semnificație mediocră, pentru ca să degenereze într-un exemplu trist de fadoare teoretică și politică. Lipsa de patos și de anvergură, preocuparea teoretică de tactică, dar fără instinct în luptă; viziunea unei fericiri comode, neancorate în necesitățile complexe ale omului (antropologia mediocră a oricărui tip de democrație); economism searbăd și doctrinarism stupid
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
exaltări dionisiace. Cine a văzut o cârciumă maghiară și toată lumea de acolo, legănată de tristeți, abandonată cu atâta participare și frenezie beției, nu-și poate tăinui o simpatie pentru o umanitate atât de primitivă, cu aderențe atât de reduse la fadoarea genului nostru de viață. Ce vor fi căutat ungurii în Europa? Și cum s-au putut opri printre noi? Ungurii au în ei instincte de nomazi. Așezîndu-se și fixîndu-se într-un spațiu determinat, ei n-au putut înfrînge o nostalgie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
la fluieratul propriei piese, cot la cot cu publicul (acesta e Prosper Mérimée), sunt inimitabile. Nici un snob, crede Carassus, nu ar gusta „plăcerea aristocratică de a displăcea”. Unui dandy autentic nu Îi poate repugna ceva mai mult decât monotonia, uniformitatea, fadoarea dobândite prin amestecul indistinct cu cei mulți și „de serie”. Chiar dacă au cochetat cu mișcările de insurgență populară (Barbey, Baudelaire), chiar dacă s-au dedicat cu prețul vieții unor cauze obștești (Byron), elitarismul aristocratic al dandy-lor rămâne literă de lege. Repulsia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]