41 matches
-
latura ininteligibilă a pildelor, Andrei Pleșu este un apărător al lui Iisus. Dacă pericopele sunt ezoterice, vina neînțelegerii nu ține de obscuritatea emițătorului divin, ci doar de proasta plasare a receptorului uman. Gura dumnezeiască nu greșește, doar mintea omului este failibilă. Dacă suntem imuni la pilde este fiindcă ne-am exclus singuri de la împărtășirea misterului din ele. Am rămas în afara tainei, dar nu pentru că Iisus Hristos, arătând cruzime selectivă, îi izgonește pe unii și îi preferă pe alții, ci din cauza înlemnirii
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1405505958.html [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
o săptămână oportunitatea apariției unui ovul. Ovulația se poate produce la puțin timp după sau chiar în perioada de sângerare a ciclului menstrual, deschizând oportunitatea fecundării în cazul întreținerii de relații sexuale neprotejate. Metoda contraceptivă a calendarului este cea mai failibilă dintre toate, iar partenerii care o practică ajung deseori să poarte denumirea generică de părinți.
Mituri despre corpul femeilor, prezente încă în lumea modernă by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/105038_a_106330]
-
de la el însuși, ci doar de la Dumnezeu; el arată că Dumnezeu există. Apoi, demonstrează că Dumnezeu nu i-ar permite să fie înșelat sistematic cu privite la toate; în esență, el reabilizează metodele obișnuite de știință și raționare, ca fiind failibile, dar nu false. Empirismul este o teorie a cunoașterii care se opune altor teorii ale cunoașterii, precum raționalismul, idealismul și istorismul. Empirismul afirmă că cunoașterea vine (numai sau în primul rând) prin experiență senzorială, fiind în contradicție cu raționalismul, care
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
rezervat în ceea ce privește evaluarea stării actuale a "democrației originale" din țara noastră. Și, cu toate acestea, nu pot și nu am dreptul să fiu dezamăgit de democrație, ca sistem politic și model de guvernare. În pofida imperfecțiunilor structural-organizatorice, inerente de altfel naturii failibile a umanului, democrația rămâne calea noastră politică, calea spre democrația la "bază", democrația comunitară. Important și legitim este, cred și eu, "să cerem mult democrației. Dar să nu-i cerem prea mult" (Boia 2002, 153). Remodelarea ideologicului și ipostazele gândirii
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
excepționali, unii chiar geniali. Personalitatea lor are forța de a exala convingere, de a impune celorlalți săgețile propriilor lor opinii, de a deschide drumuri prin propriile lor modele. Problema este că nu puține dintre aceste drumuri sunt fundături. Oamenii rămân failibili, oricât de înzestrați ar fi. Chiar și cei deosebit de capabili trebuie să se îndoiască la fiecare întrebare esențială, fără să fie șovăitori și bolnavi de indecizie, cu privire la valabilitatea răspunsului lor. Atunci când accepți ca deciziile tale să influențeze viața multor oameni
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ele pot fi descoperite peste timp de întreprinzători care le reifică. Oamenii politici sau diplomații sunt deopotrivă responsabili pentru selecțiile ideilor lor în numele cărora acțiunea li se definește. Răspunzi pentru ideile pe care le împrumuți. Dacă admitem că totul este failibil, că orice idee poate avea urmări negative, chiar catastrofale, atunci mai putem acționa? Popper crede că da, cu pași mici, cu corecții nerevoluționare și întrun câmp al discuției critice. Este mult mai puțin distructiv să adopți modificări pe parcurs, decât
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
avea temeiuri de a crede că sunt false. Fără a cădea în scepticism, știința se dezvoltă prin formularea de ipoteze îndrăznețe și corectarea erorilor. Știința economică este un teritoriu în care failibilitatea se află la ea acasă. Bazîndu-ne pe probe failibile, putem respinge generalizări, chiar dacă ele sunt adevărate. Așadar aserțiunile noastre științifice pot fi falsificate, dar niciodată confirmate. În atari condiții e greu de făcut distincția dintre o teorie științifică și una neștiințifică, dar oamenii de știință, cere Popper, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ale acestui concept, Andrei Pleșu insista pe două aspecte referitoare la sensul filozofic și spiritual al toleranței. Ea reprezintă atitudinea existențială cea mai adecvată dinaintea contingenței ; e așezarea realistă față de o lume recunoscută ca imperfectă, față de o umanitate recunoscută ca failibilă, față de propriul eu încărcat de nedesăvîrșire. Ea este totodată o atitudine umană asemănătoare cu atitudinea divinului care, prin autorestrîngere, face cu putință lumea, dar care ne interpelează totodată din polul perfecțiunii sale. Toleranța anticipează sau imită îngăduința suverană a lui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
gradualismul quinean al distincțiilor analitic-sintetic, a priori a posteriori "demolează" distincția dintre matematică și științele naturii, cerința aplicabilității devenind fără sens în holism. Iar Putnam argumentează, plecând de la rezultatele mecanicii cuantice, în favoarea revizuirii logicii, care devine și ea, alături de matematica, failibilă. Argumentele lui Quine și Putnam nu sunt singurele argumente în favoarea unei viziuni failibiliste asupra matematicii, ulterior găsim astfel de argumente la Tymoczko și Lakatos, ultimul urmărind să extindă failibilismul popperian în matematică. Ulterior se încearcă strategii de salvare a statutului
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Cum această lucrare privește și failibilitatea matematicii, aceste capitole (1., 2., și 3.) sunt interesante pentru că oferă o perspectivă istorică asupra acestei probleme. Failibilitatea matematicii va fi înțeleasă ca fiind în contrast cu statutul special al matematicii: dacă acceptăm că matematica este failibilă atunci nu mai putem susține că are un statut special în raport cu științele naturii. Pozitiviștii logici, deși salvează statutul special al matematicii, fac asta cu prețul pierderii oricărei speranțe de a răspunde la problema aplicabilității. Quine merge și mai departe și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
folosim pentru a justifica încrederea în computere este de natură empirică (privește aspecte ale construirii computerelor) atunci matematicienii se bazează, în ultimă instanță, pe considerații empirice în acceptarea teoremei celor patru culori. De aici decurg două consecințe: cunoașterea matematică este failibilă computerele pot greși și metodele de a obține cunoaștere în matematică nu mai pot fi considerate atât de deosebite de cele din științele naturii putem înțelege verificarea computerizată a subcazurilor celui de al treilea caz ca pe un experiment empiric
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
spune nimic în legătură cu posibilitatea sau imposibilitatea unei reorganizări euclidiene a matematicii, ci doar că această reorganizare nu poate fi întreprinsă în felul în care au gândit-o Russell și Hilbert. În al doilea rând, pentru a accepta că matematica este failibilă, trebuie să se indice falsificatorii potențiali, dar am văzut că Lakatos nu face acest lucru. Mai găsim, însă, la Lakatos (1963a) un argument pentru failibilitatea matematicii, care poate fi luat în completarea primului. În acesta se pleacă de la istoria matematicii
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
adoptarea viziunii propuse acolo. Am în vedere aici implicațiile unei viziuni empiriste asupra celor două probleme discutate în primul capitol. În primul rând, este clar că nu mai poate fi vorba despre un statut special al matematicii: cunoașterea matematică este failibilă. În al doilea rând, nu mai are sens să se vorbească despre o distincție între matematica pură și matematica aplicată. Adoptarea acestei distincții nu face decât să distrugă orice speranță de a ajunge la o rezolvare a problemei aplicabilității. Privite
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
aspru criticați pentru greșelile lor. Implică tendința de a fi furios, intolerant, punitiv și nerăbdător cu cei (inclusiv cu noi înșine) care nu satisfac propriile noastre expectanțe sau standarde. Greșelile sunt uitate cu greutate, nu se ține seama de natura failibilă a omului. YSQ este format din 114 itemi și măsoară toate cele optsprezece scheme cognitive: Deprivare emoțională (ED) Abandon (AB) Neîncredere/abuz (MA) Izolare socială/înstrăinare (SI) Deficiență /rușine (DS) Eșec (FA) Dependență/incompetență (DI) Protecționism/sine nedezvoltat (EM) Vulnerabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
consacrate (subiectiv-obiectiv și relativ-absolut), Hermann Weyl a evidențiat într-o formulare memorabilă opțiunile dramatice ale cercetătorului, supus unei duble presiuni din partea rigorilor cunoașterii și, implicit, a exigențelor divergente pe care filozofia și le autoimpune -, astfel încât fatalmente, orice cunoaștere obiectivă rămâne failibilă: Această polaritate subiectiv-absolut și obiectiv-relativ mi se pare a fi unul dintre punctele de vedere epistemologice fundamentale care pot fi desprinse din cercetarea naturii. Cine vrea absolutul trebuie să accepte subiectivitatea, dependența de eu; cine tinde spre obiectivitate nu poate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
gîndirea însăși, avînd în vedere că ea conduce la a afirma că un lucru există în afara mea și astfel, ceea ce trebuie gîndit este mai curînd descoperirea decât manifestatul. VII.5. Ce putem numi judecată la Descartes Puterea de judecată este failibilă pentru că ea nu aparține doar înțelegerii prin care “eul singur nici nu afirmă nici nu neagă vreun lucru (...) doar concepe idile lucrurilor pe care le pot afirma sau nega” ) ; ea ascunde în plus, așa cum știm, alegerea care este un act
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
inepuizabilă prin fuziunea creaturilor și capătă un sens metafizic fără a pierde nici o secundă concretul fizic. Ea capătă o forță de transcendere care o face impavidă față de amenințările temporalului. Pentru ea sacrificiul e de la sine înțeles. Firește, ființa umană e failibilă, dar dragostea o redresează prin harul umilinței și al curajului. Egoismul e laș și orgolios, dragostea niciodată. Considerațiile acestea nu ne depărtează de Eugen Ionescu. Le-am dedus din opera lui. În Victimele datoriei, dragostea se revarsă sfâșietor, patetic, dureros
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
căruia vor fi judecați”), de vreme ce o asemenea afirmație e mai degrabă efectul grilei de lectură utilizate decât al operei investigate. De altfel, acest studiu indică limitele criticii lui P.: subtilă și eficiența în analiza imanenta a textului, metoda se relevă failibila sub aspectul contextualizării istorice, unde, ca urmare a adeziunii interpretului la operă și în absență componenței „tehnice” care să producă discriminări și comparații, fiecare scriitor analizat tinde să apară drept „acategorial”. Pe niște coordonate similare - restructurarea revizionista a raportului dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
Educației a avut exact aceleași intenții. A preluat rezultatele, le-a oferit spre documentare și dezbatere, a dat un ordin ca universitățile să-și construiască și să-și adopte propriile coduri și consilii până în decembrie, plecând de la un know-how, desigur failibil, ca orice demers intelectual și normativ. Reacțiile publice majoritare la acest demers sunt, până acum, de următorul tip: Rectorii intervievați spun că la ei nu există astfel de probleme, slavă Domnului, sau dacă au fost, le-a rezolvat foarte bine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
mea nu era deloc schimbată. Se schimbase doar comportamentul meu raportat la ea. Lumea nu se vindecase, rămânea ca și înainte marcată de contradicții și haos, amenințată de absurditate. Nici eul meu nu își pierduse părțile sale ascunse. Rămânea impenetrabil, failibil, amenințat de vină, muritor. Libertatea mea era ca înainte, capabilă de tot, la fel și a celorlalți. Înțeleg totuși că mulți, deși capabili să înoate, nu reușesc să depășească frica de apă: de fapt, scufundarea este mereu posibilă. Instructorii de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
este în mod consistent și coerent legată de prima caracteristică amintită aici, și anume trecerea la persoana I. Este, într-un fel, personificarea camerei de filmat : realizarea faptului că, dacă un aparat de înregistrare a realului este în asemenea măsură failibil, fragmentar și subiectiv, animat de intenții nu întotdeauna pure, singurul mod de a-i relativiza puterea este de a-i așeza o oglindă în față, adică un alt aparat. Acesta (de obicei, filmul propriu-zis ca în Reconstituirea, O lacrimă de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
altă parte, în acest proces rațiunea nu poate utiliza alt material decât cel pe care intelectul i l-a pus la dispoziție; îndepărtându-se nepermis de mult de experiență, rațiunea nu mai înnaintează pe un teren sigur și devine astfel failibila;, așa cum "fără rațiune n-am avea o folosire sistematică a intelectului", nici rațiunea și funcția supremă a acesteia de a concepe "noi drumuri, pe care intelectul nu le cunoaște", nu se poate plasa "vreodată câtuși de puțin în contradicție cu
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
Primul, oferă umanității un punct de plecare. Este o dorință primară a umanității de a încerca să-Și exprime emoțiile, sentimentele, întrebările Și incertitudinile despre Creator, Și acel proces începe cu limbajul culturii lor. Limbajul, fiind un produs al creaturilor failibile, nu le va apropia de Creator, dar va ajuta la construirea unui punct de pornire necesar pentru teologie. Al doilea scop, afirmațiile catafatice inițiază procesul dialectic al înțelegerii Și nu pot fi separate de teologia apofatică sau negativă: „O teologie
Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
ne ajută să înțelegem măreția omului, mizeria sa, precum și limitele rațiunii sale. În felul acesta credința ajută rațiunea - o ajută împotriva acestei facile și insidioase ispite a abuzului rațiunii. Iar ceea ce trebuie subliniat în această împrejurare este faptul că omul failibil care trăiește într-o lume nesigură - căci o atare concepție reiese din cele mai expresive curente ale gândirii contemporane - este omul care, în măsura în care era credincios, știa prin credință că este contingent. Iluminatio fidei cuprinde și apără autonomia rațiunii umane și
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
filosofice - cum sunt cele matematice sau cele științifice - sunt construcții omenești, și, ca atare, criticabile, adică nu sunt absolute. Și atunci, nu este o greșeală să gândim că credința poate și trebuie să-și găsească temeiul într-o construcție omenească „failibilă”? Toate acestea sunt întrebări pe care le-am putea însuma în următoarea interogație: la baza credinței se află Isus Cristos, sau, de exemplu, mai degrabă Aristotel? În mai 1996, cardinalul Joseph Ratzinger, a ținut la Guadalajara, în Mexic, o conferință
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]