141 matches
-
atunci când situația o impune, aceasta se delimitează sau își precizează cu claritate propria poziție, fiind totodată deschisă și altor posibile interpretări. În fine, remarc ultimul capitol al cărții, în care utopia fourierista este prezentată cu pandantul ei operaționalizat în celebrul Falanster de la Scăieni. De asemenea, concepțiile socio-politico-economice ale lui Saint-Simone ori Owen, precum și propunerile acestora de a reorganiza societatea în vederea "instaurării unei noi ordini sociale", se află în atenția autoarei. Totodată, întrucat experimentele sociale specifice socialiștilor utopici au eșuat, iar urmările
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
cât vezi cu ochii, ad infinitum. Iată, cu o privire "din avion", reînvierea lui Barthes care ni se propune, cu o rigoare extremă, unde Imaginarul scriiturii se lasă descifrat în scriitura Imaginarului. Emoționantă pentru cel care i-a împărtășit cândva falansterul și îi datorează propria sa formație, ea devine o descoperire ce ține de miraculos pentru generațiile tinere care doar l-au citit (sau nu) pe Barthes după moartea lui, nefiind marcați de influența sa indelebilă, dar putându-se lăsa acum
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
formalizare, fiindcă suferă de neastîmpărul și de uimirea ,sălbaticului" (trecute vremurile cînd Eliade vedea în ele ,armele" savantului) se face frate, în împrejurări diferite, cu doi, cîndva, copii de pripas, ca și el, Gelu Popescu și Radu A. Grințu. Presiunea ,falansterului" (a orfelinatului, a cazarmei) dă legitimitate acestor legături cu totul întîmplătoare. De altfel, revenind la acel regnum puerile, foarte potrivit cu personajele lui Nedelciu, una din nemulțumirile copiilor, pînă se obișnuiesc, este că rudele nu ți le alegi. Ei, nu... A
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
cu dezamăgirea micii comunități din stațiune, că "victimele juntei nu puteau fi omagiate la căpătîiul morților de ciumă." Ciumă adevărată. Ignorînd-o, trecînd peste probele istoricilor, dar nu, pînă la urmă, și peste spusele străinilor poți acoperi, poți închide într-n falanster, rod al unei utopii, o boabă de realitate sub spuză de povești. O poți sfinți, nemeritat, prin pelerinaje și rugi. Poți crede sau te poți îndoi. Cîte ceva din toate astea se întîmplă în cartea lui Filip Florian, bine scrisă
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
atunci când situația o impune, aceasta se delimitează sau își precizează cu claritate propria poziție, fiind totodată deschisă și altor posibile interpretări. În fine, remarc ultimul capitol al cărții, în care utopia fourierista este prezentată cu pandantul ei operaționalizat în celebrul Falanster de la Scăieni. De asemenea, concepțiile socio-politico-economice ale lui Saint-Simone ori Owen, precum și propunerile acestora de a reorganiza societatea în vederea "instaurării unei noi ordini sociale", se află în atenția autoarei. Totodată, întrucat experimentele sociale specifice socialiștilor utopici au eșuat, iar urmările
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Editura Fundației Culturale Române, 1995. Fizionomii, București, Editura Nemira, 1997. Medalioane, Iași, Editura Institutului European, 1998. Portrete, București, Editura Minerva, 1999. Glose despre altădată, prefață de Dan-Silviu Boerescu, București, Editura Allfa, 1999. în colaborare: A. D. Xenopol, București, Editura Științifică, 1966. Falansterul de la Scăieni, București, Editura științifică, 1968. P.S. Continuarea cronicii la volumul lui Ioan Groșan în numărul viitor.
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
genere, ca soluție de izolare, ca entitate individualizată prin limite bine definite" (L. Boia, Cuvînt înainte. Cu privire la forța imaginară a insulei, p.7). Astfel "insule" pot fi oricare din formele izolării: geografice (insule propriu-zise, oaze, munți etc.), sociale (mănăstirea, spitalul, falansterul, ghetoul, închisoarea), individuale ș.a.m.d. Dar, sîntem avertizați, "nu vom întîlni pe insulele imaginate sau transfigurate în imaginar decît ceea ce propriul nostru imaginar ne oferă", "fantasmele, proiectele, speranțele și temerile noastre. Doar că pe insule totul apare mai concentrat
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
revendice proprietăți de familie care cu nu prea mulți ani în urmă ar fi făcut din el un reprezentant al exploatatorilor. Cît privește revendicarea d-lui Răzvan Theodorescu, socialistul, acestuia i s-ar fi putut întoarce pretențiile cu exemplul celebrului falanster realizat în secolul trecut de Theodor Diamand, fourieristul. Nici d-na ministru a Justiției, Rodica Stănoiu, nu s-a dat în lături de la a-și recupera proprietăți moșierești și conacale, în pofida faptului că nu vede cu ochi buni drepturile proprietarilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15943_a_17268]
-
niște relații de "consangvinitate", puse, în general, mai presus de orice judecăți critice. Gîndindu-ne că ideile, chiar și cele mai inocente dintre ele, dau, vor nu vor, un tribut felului cum sînt scrise, un punct de plecare, pentru "deschiderea" falselor "falanstere", ar putea fi concluzia, pedagogică, oarecum, a lui David Randall: "Nu există jurnalism american sau european, liberal sau conservator, republican sau monarhist. Există doar jurnalism de bună sau de proastă calitate." Sigur, "buna calitate" înseamnă, cîteodată, și o anume atipie
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
abstracție de trama SFistică cu extratereștrii debarcați în lanul de porumb al fermierilor și invadînd planeta, așa cum am făcut abstracție în Satul de povestea necreditabilă, în favoarea meditației asupra civilizației și răului, meditație trecută prin filtrul unei utopii fourieriste, cu un falanster undeva într-un colț uitat de lume. În schimb, povestea din Indestructibilul și felul în care a fost moderată de regizor mi-a plăcut, în ciuda amenințărilor de tip Die Hard prin prezența incasabilului Bruce Willis, acompaniat însă de un actor
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
zi înainte de înfăptuirea șușanelei-de-viță nobilă, care i-a marcat conte lui, pentru totdeauna, drumul în istorie. Legănându-se gânditor în șezlongul ce scârțâia din când în când la o mișcare mai bruscă, contele își mângâia barba lungă visând probabil la falansterul uriaș care se poticnise în regulile unei societăți prea plictisite ca să mai guste idei inovatoare. Aici, de fapt, intrăm în sfârșit în zona curioasă a șușanelelor-de-viță-nobilă. Căci, dincolo de cele ce au fost scrise, transmise pe cale orală sau anesteziate în cotloanele
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a însuși autorului Manifestului Comunist este un anti-catharsis programat. Șocul astfel provocat unifică istoria și istoriile sub semnul unui nenorocit prezent continuu, al cărui stupid determinism presupune un reînnoit exercițiu de exorcism, nu și o salvare sub zodia cine știe cărui utopic falanster. Ironia combinativă devine legea morală, liberul arbitru relativizînd tirada patriotardă dar și emfaza hipertextuală a dramaticului". Celelalte două texte din volum Decembrie, în direct și Cafeaua domnului Ministru (sau Rigor Mortis) continuă linia de forță paralelă a teatrului lui Horia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
întrebăm pe medicul protector al urbei, care oferă unui motan porții din sângele lui, pentru a-i transfera atomii de resemnare și îndoială. Sau pe matroana de la bordelul Prințesa Împuțită, cu logoreea ei erudită, din care se desprinde proiectul unui falanster erotic și al unei Fabrici de Fericire. Sau pe domnul Șarl, cu piramidele lui ce amplifică forța odică. Ori pe domnișoara Orzan-cea-bătrână, care ghicește în cafea și le prezice aproape tuturor că vor muri de glonte. Ceva, fără îndoială, se
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
de „picații din lună", bieți funcționari care-și apără porția de lene. Partea de umbră, aceea pe care Ștefan nu i-o găsește, dintru început, Corinei. Caută, toți, variante improbabile de-a prelungi vacanța. Bogoiu închipuie de-a dreptul un falanster: el, Ștefan, Jef și Corina, întorși la viața primilor oameni. Ștefan Valeriu, acela din micul roman, trăia în orizontul misterios al mai multor femei. După niște ani, trei bărbați își descoperă personalități îngropate, lepădate piei de tinerețe, în secretele unei
Jocul de-a speranța by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6793_a_8118]
-
iubire. Numai că o omenire alcătuită exclusiv din făpturi mirabile, înzestrate congenital cu daruri pe care nu ar trebui decît să le scoată din latență pentru a le exersa spre binele colectiv, o astfel de omenire aduce cu un uriaș falanster al deliciilor culturale. E greu de crezut că un tăietor de lemne are înclinații estetice și metafizice. Dimpotrivă, e mai ușor de acceptat că niciodată preocupările lui nu vor urmări o cultivare proprie în numele frumosului sau al temeiului divin, ceea ce
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
toată această parte a cărții, o întreagă paradă de instituționalism fără instituții. Asta pe de-o parte. Pe de alta, același Răzvan se apropie suspect de mult de un grup de gay care, s-ar zice, trăiesc într-un adevărat falanster artistic. Cel mai atașant e un anume Martin, poet până-n măduva oaselor, măcinat de crize existențiale pe care le normează după sisteme proprii. Cod verde înseamnă pentru el „rațiuni de incongruență cu lumea largă”, cod albastru, „idiosincrasii emoționale”, cod alb
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
ansamblu, Teofil și câinele de lemn reprezintă un text hibrid, greu de încadrat într-o categorie anume, care mixează ingrediente dintre cele mai diverse: de la SF și fantasy la alegoria cu tentă politică (Șantierul este, de pildă, un soi de falanster totalitarist) și la satira socială, cu debușee în fantastic. Proza aceasta cu pronunțate accente poematice, îmbibată de satiră politico-socială, dar și cu unele inflexiuni mistic-religioase se înscrie pe o filieră rusească, mai exact în descendența unui Bulgakov, marcând o zonă
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
lemn - capitole ce alternează constant cu cele în care evoluează Teofil Barbălată - prilejuiesc pagini dintre cele mai frumoase ale cărții. Sunt pagini de rară și sfâșietoare poezie, țesute în jurul unui personaj care încearcă cu disperare, în zadar, să evadeze din falansterul guvernat de teroare (el se cheamă Șantierul, și e înconjurat de „închisoarea din pădurea de pin”, dar mai ales de Mlaștină, în care, „când nu mai încăpeau în închisoare, muncitorii erau scufundați de vii”). Câinele de lemn - numit așa după
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
asasineze pe Magistrat, dacă nu cumva, pe parcurs, te vei răzgândi. Un tiran ucis de către un filozof! E altceva! Până acum a fost numai invers. Jos tirania! Tu ai instaurat-o! Ai fi putut gândi o Stațiune-stat model. Ceva gen falanster, de pildă. Chibuț. Cum vor fi însă membrii unei comunități când singurul ei filozof, cunoscut și recunoscut ca atare, este un ucigaș? Nu, călău! Încerci să îndrepți nițel lucrurile. Ai visat, spre cântători, că erai Isus Cristos. Răstignit, o așteptai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
trebuie constrânsă!”. Nu știe cum, dar e convins. Face o muncă fizică, chiar dacă la nivelul falangelor: coase haine, e înclinat spre acțiune. Suplinitorul e de altă părere. Nu îl contrazice, are simțul conducerii colective; a citit cărți despre revoluții, despre falanstere, despre democrații mai vechi sau mai noi, despre comuna primitivă. Nu e pentru o acțiune dură, cel puțin deocamdată. Se teme, printre altele, de reacția Garnizoanei, neutră, în principiu, dar un garant al stabilității. Prin contacte prudente, va sonda părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
din viață prin artă, Andișan atinge scopul „călatoriei” sale. „Eforturi și realizări trecute, experiențe și virtuozități acumulate, vise și proiecte de viitor, eseuri și cercetari ale unei creativitați colective. Toate, au tendința de a demonstra posibilitatea existenței unui soi de falanster european, ce ar putea ajuta la anularea efectelor devastatoare datorate marii schisme de acum o mie de ani, prin cultură și armonia contrariilor”. Aș încheia cu un citat care se potrivește atât de bine concepției artistice a pictorului Florinel-Constantin Andrișan
CALATORIA DE LA SACRIFICIU SPRE BLASFEMIE SI RETUR, CU FLORINEL-CONSTANTIN ANDRISAN de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367169_a_368498]
-
ce s-a derulat în intervalul orar 15.00-19.30, colectivul redacțional al revistei noastre a fost invitat la casa copilăriei distinsului om de litere și artă prahovean, din orașul Boldești-Scăieni, renumit prin Fabrica de Sticlă - actualmente desființată, precum și datorită Falansterului lui Theodor Diamant, pomenit de Transatlantic în "Monografia orașului Boldești-Scăieni". Un oraș industrial, care păstrează încă urme ale unor vestigii impresionante. Acolo, în liniștea întreruptă doar de amintirile legate de părinții Transatlanticului, am (re)descoperit omul Cristian Petru Bălan, un
DUBLA LANSARE DE CARTE DE LA PLOIEŞTI, 28 MAI 2011 – CRISTIAN PETRU BĂLAN (CHICAGO, SUA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367267_a_368596]
-
albe de lumină zboară toate fără vină și gătindu-le exodul, celor care se petrec dintr-o sferă-n altă sferă ispitiți de-o baiaderă printr-un antic templu grec; că venim de unde nu e altceva decât mister singurul din falanster și-acela bătut în cuie! și ne ducem iarăși unde bâjbâind pe câte-o treaptă nu vom ști ce ne așteaptă fiindcă mintea nu pătrunde! Referință Bibliografică: Încotro mergem, Doamne? / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 455, Anul
ÎNCOTRO MERGEM, DOAMNE? de ION UNTARU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354814_a_356143]
-
albe de lumină zboară toate fără vină și gătindu-le exodul, celor care se petrec dintr-o sferă-n altă sferă ispitiți de-o baiaderă printr-un antic templu grec; că venim de unde nu e altceva decât mister singurul din falanster și-acela bătut în cuie! și ne ducem iarăși unde bâjbâind pe câte-o treaptă, nu vom ști ce ne așteaptă fiindcă mintea nu pătrunde! Referință Bibliografică: Încotro mergem noi, Doamne? / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 502
ÎNCOTRO MERGEM NOI, DOAMNE? de ION UNTARU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358419_a_359748]
-
trimisă la Sanctitatea Sa Benedict al XVI-lea de unde am primit o scrisoare cu felicitări, ocazie cu care îi mulțumesc părintelui episcop pentru dragostea sa față de Cuvântul Domnului. Deci, cam astea sunt cărțile mele de poezie. În pregătire: „Sonetele Mării Negre” și „Falansterul atomic din Carpați” sau „Scrisorile din Stei către Moscova”, ultima culegere de sonete fiind consacrate episodului exploatării uraniului de la minele din Băița pe perioada l952-l960, cu scrisori ale unui ofițer sovietic trimise către iubita să Liudmila și de unde se poate
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]