28 matches
-
case încerc să-ți spun unde duc azi străzile de altădată meteahnă a cerului fără voie strecurat în viețile noastre oare ce metehne au spațiile pe unde peregrinezi dacă te oprești undeva poți oare să mi-o și comunici în faldurii de flori și fructe ai unui pom morții pot să revină măcar ca mireasmă? îți vei încerca firescul pe spatele unei cărți poștale printre cuvintele scrise în grabă de cel ce ai fost pe pământ suprapuse lumini care trebuiau să
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
teamă să nu se rupă firul - nu s-a rupt, te-a adus la lumină, te împleticeai după luptă, orbit, căutând aerul. Firul nu s-a rupt dar mi-a prins mie pașii cum dansam de spaimă și bucurie, cu faldurii uzi de sângele jivinei ucise. Pas cu pas firul se încurca în oglinda în care privirile noastre s-au întâlnit și au țesut căi fără număr până când într-o zi oglinda s-a spart s-a spart de puterea unei
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
dorință marcată de diferențiere, de "originalitate". Cîrtitor, punînd la îndoială mai tot ce s-a afirmat înainte, căutător de dificultăți, eseistul posedă, precum individul sudic în genere, un grăunte de autoritarism teatral, o dorință de-a epata, chiar dacă înveșmîn-tată în faldurii unei discipline intelectuale aproape impecabile. Sobrietatea d-sale încruntată e mai curînd jucată. Balcanismului d-sale funciar îi răspund nuanțe italice și hispanice. Este tocmai climatul prielnic unei perspective novatoare, în cadrul căreia "dilentismul" pe care-l declară provocator poate accede
Alexandru George show (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16127_a_17452]
-
de beție! Plouă ca-n Parisul lui Verlaine Floarea-soarelui, bătrână,- De ce nu vrei tu să cred Că toamna a și venit? Ploaia tristă și banală Încoronează codrii cu-naltă agonie. Se plimbă Toamna prin grădini Cu-nflăcărata mea aripă, Cu faldurii hlamidei plini de crizanteme. Lângă noi se sting și mor, Dragii noști, dragi părinți. Mă cuprinde o tristețe iremediabilă. Opriți Istoria - cobor la prima, Opriți la stația Doamne-ferește! ............................ C-o moarte toți suntem datori. Și iată! Ceru-i despicat! Dar
PARTEA A III-A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382140_a_383469]
-
am alergat printre tufișuri"). O sensibilitate paralelă cu cea a autorului Laudei somnului e mărturisita într-un alt poem, datat Romă, 1924, - Noapte liniște adâncă stele: "cu umbrele amestecați vom asculta-n tăcere somnul lumii", " Noaptea e-naltă și sub faldurii ei de-ntuneric/ somnul tuturor adie că un cântec"... Mai tarziu, în 1947, cănd scrie ciclul de poeme în câte două catrene, Zodii, stilul se schimbă, discursul fiind concentrat într-o expresie oarecum rece, închegând emblematic figură semnelor zodiacale: "Pe
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
țărână; la plecare, să-l ții falnic într-o mână, dar, cu vremea, desfoiat, să-ți pară greu și, la urmă, să mi-l dai să-l duc tot eu... * F2: Întârziată fără vreme se plimbă Toamna prin grădini, cu faldurii hlamidei plini de crizanteme. Și cum abia plutește-n mers, ca o marchiză, de parcă-ntregul univers privește-n urmă-i cu surpriză, un liliac, nedumerit de-alura ei de domnișoară, s-a-ngălbenit, s-a zăpăcit și de emoție-a-nflorit a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se ghicea fiecare mușchi, iar chimirul lat, ghintuit cu ținte lucitoare, îi încingea mijlocul zvelt... Ca un făcut însă, Hliboceanu nu a aruncat măcar o privire către geamul bucătăriei... Un oftat neașteptat i-a cutremura Măriuței sânii bine struniți sub faldurii iei, văzându-l pe Hliboceanu trăgându și pălăria pe o sprânceană și pocnind din bici - semnalul de pornire la drum. Privirile triste ale Măriuței l-au urmărit cum a plecat ca orice străin... Când șirul carelor s-a întins la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
care nici bună ziua nu-ți mai dau”. ― Am să-l rog pe domnul profesor. Nu duce grijă. La revedere - a răspuns Gruia. ― Sărut mânuțâli matali, bunule, la doamna matali șî la ficior... După acest șirag de vorbe, piranda a apucat faldurii fustei În mână, s-a Întors și a plecat grăbită... „Oare de ce sunt acești oameni atât de insistenți?” - a Întrebat gândul de veghe. „Vor cu tot dinadinsul să-și arate recunoștința față de cei care le-au făcut bine - a răspuns
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cântec după datină străbună,,,O ce veste minunată'' voi simți mereu,de Crăciun, la fereastra sufletului meu.21 Decembrie 2016 - MIT... XXVIII. ROLUL VIEȚII, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016. Simt adieri prin faldurii de perdea, apoi am văzut fereastra deschisă, am tresărit, căci vântul se trudea să-mi prindă în păr o stea prezisă. Închid pleoapele sub palida-adiere, gândurile-mi rătăcesc, fără adresă și dincolo de-a vântului mângâiere, sub pleoape se joacă
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
pe scena vieții mereu, te-ntorci. Aștept timpul să-mi ofere rolul vieții, totdeauna trebuie să crezi în șansă și chiar dacă sunt necesare repetiții, timpu-i va dărui vieții o recompensă. 10 Decembrie 2016 - MIT Citește mai mult Simt adieri prin faldurii de perdea,apoi am văzut fereastra deschisă,am tresărit, căci vântul se trudeasă-mi prindă în păr o stea prezisă.Închid pleoapele sub palida-adiere,gândurile-mi rătăcesc, fără adresăși dincolo de-a vântului mângâiere,sub pleoape se joacă ultima piesă. Viața
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > MĂTĂNII DE ROUĂ Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 789 din 27 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Smaraldul câmpiei se spală în rouă, Cu faldurii moi dimineții se-nchină, Regretele mele se-nșiră-n mătănii, Urmând al destinului drum de lumină. Genunchii, loviți de pietrișul răbdării, Se-ascund în bandajul durerilor oarbe Iar grijile - oști fără număr - se-adună În sufletu-mi tânăr ce iute
MĂTĂNII DE ROUĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351987_a_353316]
-
e moartă!”... (Destin) Cu toate acestea... mai speră că: „un înger coboară pe scări de mătase / și vise îmi țese cu fir de albastru.” ( Mătănii de rouă) Universul poetei este cel al spiritualității,” Smaraldul câmpiei se spală în rouă, / cu faldurii moi dimineții se-nchină”... al frumuseții artistice. Aceasta se agață de întreaga “rețea de semne” pentru a transcede dincolo de real, căutând contururile celor “nevăzute”, ca mai apoi să le dea formă “poetică”, expresivitate... Pe cerul abstract al gândurilor apar necontenit
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
modelarea imaginilor, în fiecare metaforă revelatoare ... neașteptate armonii și efecte. Cuvântul găsit după o muncă de frământare, căutare, șlefuire - este înnnobilat cu flacăra-i creatoare, astfel încât să corespundă intențiilor sale estetice și poetice. “Te-am așteptat în noaptea despletită,/ în faldurii nebuni să te-nfășor.../ tu ești rătăcitoarea mea ispită / și-n gânduri azi pășești încetișor./ ... Îmi răvășești, nostalgică, pribeagă,/ iatacul sufletului speriat/ și te așterni duios , idée dragă, / ca un covor pe pat imaculat./ ... Prietenă trăsnită și zăludă / îmi ești
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
iubește astrul strălucind pe-al cerului senin. Noi parfumuri se degajă-alene din al florilor superb potir și se-agață de-ale mele gene mângâioase, fine ca un mir. Te-am iubit precum iubesc un verde, clorofilă-n inima haihui, printre faldurii lucioși m-oi pierde și-mi voi agăța speranța-n cui, Să rămână-așa, cât mai aproape, de-al meu suflet umilit și trist, să-mi răsară dragostea din ape și să strig din răsputeri: rezist! Te-am iubit, precum
TE-AM IUBIT... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353627_a_354956]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > RĂTĂCITOAREA MEA ISPITĂ... Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 568 din 21 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Te-am așteptat în noaptea despletită, în faldurii-i nebuni să te-nfășor... tu ești rătăcitoarea mea ispită și-n gânduri azi pășești încetișor. Îmi răvășești, nostalgică, pribeagă, iatacul sufletului speriat și te așterni duios, idee dragă, ca un covor pe pat imaculat. O prietenă trăsnită și zăludă
RĂTĂCITOAREA MEA ISPITĂ... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358137_a_359466]
-
-ntunecă zarea Și piscuri semețe spre cer se îndreaptă... În sufletul meu răsări-va cărarea Ce mă va conduce spre-o ultimă treaptă. Se scurge rugina pe filele vieții, Arzându-mi neliniștea-n jarul căinței; Când suflet se zbate în faldurii ceții Mă-ndrept, rugătoare, spre crucea credinței. Pustiul din mine se-mbracă-n aramă, Imploră, azi, Cerul să-i dea o speranță; Cu-aroma de struguri din tânăra cramă Să scape de teamă și de aroganță. Suspin prin hățișul tomnatic
SE SCURGE RUGINA PE FILELE VIEŢII... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342816_a_344145]
-
2014 Toate Articolele Autorului Cât de departe sunt, Doamne, de Tine, Cât de aproape aș vrea ca să fiu? Sufletu-mi urcă pe mari serpentine, Când se îndreaptă spre Tine, zglobiu. Cât de departe e pânza iertării, Cum se destramă prin faldurii moi, Ce se întind pân’ la marginea mării Și ne conduc înspre zorii cei noi? Eu sunt o scamă ce zboară prin gânduri, Ori, poate,-un spin pe tăpșanul durerii... Vreau să mai scriu încă două-trei rânduri Azi, când cuprinsă
CÂT DE DEPARTE SUNT, DOAMNE, DE TINE? de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379596_a_380925]
-
unde, Atunci când urgia-i înalță talazul. Mă-ntorc înspre mine, să-mi văd îndoiala Născută din spuma ascunsă în valuri, Sirene mă cheamă spre tainice-adâncuri Dar trupul refuză, sedus de-albe maluri. Speranța - o floare de lotus matură, Deschisă în faldurii inimii mele Se zbate întruna, să urce o treaptă Pe scara ce duce,-anevoie, spre stele. Doar eu și speranța și rugul sihastru Dorim învierea în stropi de albastru. Pseudonim literar - Bonnie Mihali Referință Bibliografică: Învierea speranței / Curelciuc Bombonica : Confluențe
ÎNVIEREA SPERANȚEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379607_a_380936]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ROLUL VIEȚII Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Simt adieri prin faldurii de perdea, apoi am văzut fereastra deschisă, am tresărit, căci vântul se trudea să-mi prindă în păr o stea prezisă. Închid pleoapele sub palida-adiere, gândurile-mi rătăcesc, fără adresă și dincolo de-a vântului mângâiere, sub pleoape se joacă
ROLUL VIEŢII de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374079_a_375408]
-
unde, Atunci când urgia-i înalță talazul. Mă-ntorc înspre mine, să-mi văd îndoiala Născută din spuma ascunsă în valuri, Sirene mă cheamă spre tainice-adâncuri Dar trupul refuză, sedus de-albe maluri. Speranța - o floare de lotus matură, Deschisă în faldurii inimii mele Se zbate întruna, să urce o treaptă Pe scara ce duce,-anevoie, spre stele. Doar eu și speranța și rugul sihastru Dorim învierea în stropi de albastru. Pseudonim literar - Bonnie Mihali ... Citește mai mult În inima mea înflorește
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
tremură-n unde,Atunci când urgia-i înalță talazul.Mă-ntorc înspre mine, să-mi văd îndoialaNăscută din spuma ascunsă în valuri,Sirene mă cheamă spre tainice-adâncuriDar trupul refuză, sedus de-albe maluri.Speranța - o floare de lotus matură,Deschisă în faldurii inimii meleSe zbate întruna, să urce o treaptăPe scara ce duce,-anevoie, spre stele.Doar eu și speranța și rugul sihastruDorim învierea în stropi de albastru.Pseudonim literar - Bonnie Mihali... III. FĂRÂME DE NIMICNICIE, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
din 17 octombrie 2014. Cât de departe sunt, Doamne, de Tine, Cât de aproape aș vrea ca să fiu? Sufletu-mi urcă pe mari serpentine, Când se îndreaptă spre Tine, zglobiu. Cât de departe e pânza iertării, Cum se destramă prin faldurii moi, Ce se întind pân’ la marginea mării Și ne conduc înspre zorii cei noi? Eu sunt o scamă ce zboară prin gânduri, Ori, poate,-un spin pe tăpșanul durerii... Vreau să mai scriu încă două-trei rânduri Azi, când cuprinsă
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
2014 ... Citește mai mult Cât de departe sunt, Doamne, de Tine,Cât de aproape aș vrea ca să fiu?Sufletu-mi urcă pe mari serpentine, Când se îndreaptă spre Tine, zglobiu.Cât de departe e pânza iertării,Cum se destramă prin faldurii moi,Ce se întind pân’ la marginea măriiși ne conduc înspre zorii cei noi?Eu sunt o scamă ce zboară prin gânduri,Ori, poate,-un spin pe tăpșanul durerii...Vreau să mai scriu încă două-trei rânduriAzi, când cuprinsă-s în
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
cultură alunecînd, la rîndu-i, spre o democratizare... alienantă. Cînd națiunile tind ele însele să dispară sub tăvălugul nivelator al globalismului, naivitatea noastră întru autonomia esteticului pare de-a drept donquijotescă. Ar mai exista remediu? Da: să rămînem bravadă? inocență? în faldurii acestui întîrziat donquijotism. Scuzați-mă, fug pînă la Palat, să revăd un Pallady. 13 mai Cred că nu am fost singurul care să rămînă oarecum stupefiat, atunci cînd, în cadrul lansării ieșene a propriei cărți, istoricul Adrian Cioroianu și-a nuanțat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
face în grădina unui vestit miciurinist din Cluj, poetul cântă natura din perspectiva omului care o stăpânește și o transformă (...) Miciurin apare ca un adevărat demiurg, schimbând înfățișarea firii, acolo unde trece pasul său. Un om cu barba albă ca faldurii cămeșii Ce amintește merii în floare și cireșii. El umblă zi și noapte necunoscând răgazul Siberia străbătând-o, taigaua. Caucazul... Aurel Rău este și creatorul ciclului Drumul minerilor (...), Poetul își urmărește eroii după douăzeci de ani, în zilele luminoase ale
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]