15 matches
-
virginitatea nu mai este apărată, că ele nu mai sunt modeste. S-a ajuns acolo încât funcționează "o absolută eliberare a femeilor de supunerea la căsătorie, graviditate și creșterea copiilor". (12, p. 118) Și profesorul Bloom aproba libertinajul, renunțarea la falocrație, patriarhie și altele asemănătoare, dar indica apariția altor nelegiuiri, precum violarea soțiilor de către soți, abuzarea sexuală a copiilor de către părinți sau educatori, pornografia care demistifică relațiile de dragoste, înlăturând accesoriile romantice, morale și ideale ale ei. La acestea se adaugă
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
face un copil fără să fie măritată arată că se emancipează totuși de viziunea reacționară tradițională. Ea e o victimă a exploatării omului de către om, și, în mod special, o victimă a bărbaților: Tomiță, soldatul cu care trăia, este exponentul falocrației brutale, el câștigă mai mult decât ea și se consideră în drept să o domine din această cauză. Ana se asociază însă cu alte surate, demonstrând că feminismul este o mișcare a solidarității și că interesul individual este subordonat celui
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
merg exclusiv spre colectivul de muncitoare pe care le vrea eficiente. Ea este "managerul" Anei Roșculeț, îi intuiește calitățile și o învață să le exploateze. În comunism femeia demonstrează, între altele capacități aproape paranormale de autooptimizare. Pentru Tomiță, exponent al falocrației reacționare, infracțiunea supremă este superioritatea intelectuală, echivalentă la el cu emanciparea. Ana vrea să-și dea fata la școală, s-o educe, iar concubinul ei o sancționează dur pentru greșeala de a-i dori independența. Mentalitatea lui retrogradă echivalează ignoranța
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
secundar îasigurarea perpetuării familiilor, celula de bază a oricărei societăți, procrearea, creșterea copiilor, îndeplinirea sarcinilor domestice și menajere, sau cel puțin supervizarea acestora cu sclavele aflate în slujba lor), Epicur șterge orice diferență între sexe. Nu misoginie, nu sexism, nu falocrație, nu reducerea feminității la ovare, ci o practică liberă și comună a filosofiei, între egali. Tradiția a păstrat numele câtorva așa-zise filosoafe printre pitagoricieni - Theano, Perictione, Phintys, Melissa și Myia; ele străluceau ca sărăcie intelectuală, profesând supunerea față de soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
măgulirilor, pasivitatea și slăbiciunea lor. Dar el vorbește și despre bărbați cu aceeași luciditate rece... Ca să nu fii misogin nu-i de ajuns să excelezi în ginofilie demonstrativă, o altă formă a disprețului față de femei. Egalitatea e suficientă - nici inegalitatea falocraților, nici cea a lingușitorilor sexului frumos. Montaigne analizează pasiunilor umane. Femeile nu scapă chiar curate și fără pată, desigur, dar nici bărbații... în schimb, Montaigne manifestă o reală măreție - ca și în chestiunile torturii, a colonialismului, a vrăjitoriei... - afirmând de la
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
secundar îasigurarea perpetuării familiilor, celula de bază a oricărei societăți, procrearea, creșterea copiilor, îndeplinirea sarcinilor domestice și menajere, sau cel puțin supervizarea acestora cu sclavele aflate în slujba lor), Epicur șterge orice diferență între sexe. Nu misoginie, nu sexism, nu falocrație, nu reducerea feminității la ovare, ci o practică liberă și comună a filosofiei, între egali. Tradiția a păstrat numele câtorva așa-zise filosoafe printre pitagoricieni - Theano, Perictione, Phintys, Melissa și Myia; ele străluceau ca sărăcie intelectuală, profesând supunerea față de soț
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
secundar (asigurarea perpetuării familiilor, celula de bază a oricărei societăți, procrearea, creșterea copiilor, îndeplinirea sarcinilor domestice și menajere, sau cel puțin supervizarea acestora cu sclavele aflate în slujba lor), Epicur șterge orice diferență între sexe. Nu misoginie, nu sexism, nu falocrație, nu reducerea feminității la ovare, ci o practică liberă și comună a filosofiei, între egali. Tradiția a păstrat numele câtorva așa-zise filosoafe printre pitagoricieni - Theano, Perictione, Phintys, Melissa și Myia; ele străluceau în sărăcia intelectuală, profesând supunerea față de soț
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
undeva pe la periferia creșterii economice.” (Montgomery, 2003, p. 4). Excluderea politică duce la infantilizarea femeilor, face ca stereotipurile de gen să domine, dar, în același timp, ridică probleme în privința angajării partidelor spre democrațiexe "„democrație". Într-un spirit asemănător, accentuând asupra falocrației lumii politice românești, Sorin Alexandrescu se întreba: „pentru cine sunt democratice” partidele politice românești? - și adăuga necesitatea și legitimitatea feminismului, dincolo de orice atitudini încadrabile în „antifeminismul preventivxe "„antifeminismpreventiv"” al deceniului nouă13. Cei mai mulți cercetători 14 sunt consensuali în câteva privințe: - Comunismulxe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
de basm), și vine un moment înfricoșător în care lumea subterană se închide, lăsînd-o pe Ofelia fără nici un aliat în afară de umila servitoare Mercedes (Maribel Verdœ). Una dintre cele mai emoționante teme ale filmului este această alianță a femeilor împotriva unei falocrații milităroase al cărei principal articol de credință e sacralitatea legăturii dintre tată și fiu ; la final, Mercedes taie această legătură dintr-o replică. Mi se pare un film la fel de feminist ca Volver, deși nu într-un fel atît de vizibil
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
le-a creat. O mentalitate androcentrică, adeseori puerila, care a marcat aproape întreaga literatura română (inclusiv literatura scrisă de femei). Ne grăbim, însă, să precizam că Ioana Pârvulescu nu este nici pe departe o feministă militanta, angajată în lupta cu falocrația românească. Ea privește tot ce s-a întamplat în trecutul nostru literar cu duioșie și cu umor și chiar cu o nostalgie a naivității reprezentărilor de altădată ale vieții. Trecând în revistă diferitele ipostaze ale feminității, le și încearcă, în
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
utiliza în practicile erotice toate cele trei orificii ale sale). Orice s-ar zice, homosexualitatea joacă un rol considerabil în societățile moderne, deschizînd calea aventurii, a variației imprescriptibile a sexului intrat în imaginar, solicitînd "spațiile extazului dar și tenebrele infernului". Falocrația, feminismul, regimul avorturilor etc. sînt factori ce pun în chestiune "fatalitatea biologică a erosului", transferînd-o în cazuistică. Cu toate că s-a născut o enormă literatură în această direcție, apăsînd cînd pe latura instinctivă, crudă (de pildă Georges Bataille: Eros), cînd pe
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
trebuie să fie citită în litera ei și că se cuvine cu atât mai mult interpretat, cu cât e depășit în multe privințe de evoluția societății și a gândirii. Condiția femeii de azi nu mai este aceea de odinioară, când falocrația stăpânea mințile celor mai înțelepți dintre musulmani. În plus, pretinsul puritanism al Coranului nu corespunde nici textului, nici tradiției înțelegerii lui. Scrie Chebel: „N-am citit nici un text arab, nici chiar Cuvintele atribuite Profetului, în care apetitul sexual să fie
Coranul și apetitul sexual () [Corola-journal/Journalistic/4181_a_5506]
-
veritabilă vogă a unor teme, cum ar fi cele cu neveste care-și înșeală bărbații ori cu bărbați care-și mint nevestele. Faptul că nu este simetrie în reciprocitate, păcatul femeilor fiind mai greu decît acela al bărbaților, ține de falocrația autorilor, nu de gustul meu). Într-un asemenea clip, pentru vopseaua Spor, o tînără femeie este pe cale de a face sex cu un tînăr bărbat, căruia tocmai i-a smuls cămașa și chiloții, cînd se aude o cheie răsucindu-se
Trivialitate sau imoralitate? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15308_a_16633]
-
trebuia să conveargă spre o imagine clară, nefetișizată, a sexului în artă, ca reflex al spiritului analitic și aseptic al momentului de-acum. Numele mari ale veacului, care și-au exersat sculele în chestiune: Picasso (apropo, ca simplă bîrfă între "falocrați", acesta vedea în "Prințesa X" a lui Brâncuși nimic altceva decît "un falus"), de Chirico, Dali, Brâncuși însuși, Brauner, Giacometti, Magritte (dintre cei mai vechi, clasicizați), Pollock, Kooning (medianii), apoi ultimele curente și mode: pop-art, minimalism, action-performance etc. Pe scurt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acută luxură, desfrînare analitică, se pliază deci de minune pe tema ofertată de orașul-lumină, căruia nu-i este teamă, nici n-ar avea cum, pentru că știe s-o ferească, elegant, de frivolitate. Singurul monstru sacru în viață, din stirpea faimoșilor falocrați ai artei, pare a fi César, autorul unui monument gigant, un deget, policarul, care, stînd rect într-o peluză, e, ce mai, chiar obiectul de care ne ocupăm aici. Cînd, acum doi-trei ani, în Franța erau la cîrmă frații noștri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]