875 matches
-
e real, procedura miliției/securității sigur nu e, dar sfârșitul, în speță condamnarea lor la moarte, e cât de real se poate. Tocmai pentru că filmul e o exagerare, o împingere până la absurd a noțiunii de RealTV, el demască și expune falsitatea acestui gen mizer televizat. Care mizează pe cel mai ieftin voyeurism, care, de altminteri este cât se poate de neadevărat. Oamenii împinși în situații de criză sunt toți o apă și un pământ, deci curiozitatea e insuficientă pentru a motiva
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
placut ..cu o singură excepție...ce (multe beepuri) caută mihaela rădulescu în emisunea asta??!! Înțeleg că e (destul de) frumușica și arată bine la teve, dar...Dragoș...trebuie să înțelegi că e îngrozitor de snoaba. Impresia care o lasă telespectatorilor este de falsitate. Ca să nu mai zic de faza din cealalata emisiune când a subliniat că a adus o poșetă de firmă ca să o arunce....îngrozitor...strică mesajul emisiunii.Si poți să-i spui d-lui comisar general că “zeama” de la depozitele de
Caut stapan pentru un Smart Forfour 1.3 by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82950_a_84275]
-
constituie însă, neîndoios, un simbol al lumii reale; "străzi infuzate în ferestre cu arbori schilozi/ felinare oarbe peste pielea tăbăcită a pisicilor/ muguri de lămîi în cîrlige de fum/ hălci de carne uscată aici lîngă pleoapa ta/ lîngă epiderma ta" (Falsitate). Ca și: "prin încăperi cu miros fracturat de sulfină/ clavir comprimat în rotunjimea cifrelor/ ne rotim printre ele pe lîngă muribunzii din varul pereților/ purtăm haine cu tivuri de ceară/ casele se vestejesc în vid devin oasele unui oraș mort
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
consens cu planurile Providenței. Întîmplător, Vladimir Ilici i s-a părut a fi o astfel de paradoxală unealtă a Domnului, o unealtă a restituției condiției ontologice fundamentale a omului, a acelui a fi al omenescului în afara căruia nu e decît falsitate: "De ce, totuși, mi s-a părut providențială figura lui Lenin? - se întreabă și-și răspunde dl. Șora. Poate pentru că - în înfruntarea, pentru mine de importanță vitală, dintre a avea și a fi - nutream convingerea că (fie și blocat cum era
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
de actualitatea imediată pe care nu știu dacă o depășește, o piesă ce dă titlul unui volum apărut în 1999 la Editura Humanitas. O parabolă a unei lumi prăbușite, în care esențele și omul esențial agonizează iar vitale rămîn minciuna, falsitatea, ipocrizia, prefăcătoria, mizeria, un joc pervers al aparențelor. Adică tot ce vedem și ni se întîmplă zilnic. Cine nu rezistă nu are decît o cale: balamucul. Fără să mai aibă timp să se întrebe unde se găsește granița între normalitate
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
revistei noastre unul dintre “cei mai importanți critici ai vremii noastre”. Măgulitoarea apreciere îi servește dlui George drept introducere pentru o severă punere la punct. E vorba de un editorial despre Agîrbiceanu în care dl George a descoperit “incongruitatea demersului, falsitatea argumentației și erori de istorie literară“. Cum nimeni nu e scutit de erori, am vrut să vedem în ce constau ele. Dl George descoperă una singură, de dată a apariției romanului Arhanghelii, 1913 în loc de 1914. Cît privește celelalte acuzații, ele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
lui Matei Călinescu, cel mai valoros critic al contemporaneității, cu multe contribuții și la epocile mai vechi ale literaturii”. Nu ignorați, ci receptați impulsul pe care acest infatigabil și intransigent partizan al revizuirilor vi-l oferă, imputându-vă „incongruitatea demersului, falsitatea argumentației și erorile de istorie literară din cuprinsul destul de succint al editorialului „Dureri înăbușite” dedicat de dv. comemorării lui Ion Agârbiceanu, autorul romanului Arhanghelii, pe care-l datați eronat, 1913, în loc de 1914. Suportând și această erată georgeană, sunt sigur că
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
improvizează pe diferite partituri lirice (Eminescu și Blaga, în primul rând, apoi Coșbuc), preluând mimetic imagini din fondul consacrat (obrazul fraged și împurpurat al fetei, părul ei moale, desfăcut pe umeri, mâna dogoritoare a Zburătorului...), pentru a le compromite prin falsitatea vocii și obtuzitate artistică. Și când poeta privește către cer, încropind "dialoguri" cu Dumnezeu, versurile ei nu sunt altfel decât mediocre și triviale: "când mă uit în jos,/ în ude oglinzi/ îmi strevăd slăbiciunile./ Dar și puterea:/ Cine se măsoară
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
din postulate precizează clar existența și a acelor opere „care nu se diferențiază decât printr-o literă sau printr-o virgulă.” Dacă acceptăm că acest catalog adevărat al Bibliotecii include miile și miile de cataloage false și chiar și demonstrația falsității catalogului adevărat, am putea avea într-adevăr o posibilă dublură a Bibliotecii, absolut identică în conținut, dar - nota bene! - nu și în formă și, mai ales, nu în spirit. Catalogul Bibliotecii are, prin definiție, structura formală a unui inventar, catalogul
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
fi, de fapt, o anagramă a "denunțului" în latinește hi ludi F Baconis nati tuiti orbi, care l-ar fi indicat drept autor al pieselor pe Francis Bacon. O dovadă, așadar, a paternității incerte sau a posibilității de-a acuza falsitatea scrierii tot printr-o scriere, de la început pedantă, deci falsă. Pe de altă parte, în fragmentul din actul V ales de Șerban Foarță drept motto al volumului, se distinge clar ironia "autorului" Shakespeare, de astă dată, la adresa confratelui cu nume
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
gust de care dă dovadă în cîteva dintre ele, simple anecdote triviale. întîmplările sînt de obicei erotice iar comportamentele, excesive și pitorești. Firescul lipsește de pretutindeni. Același lucru îl putem spune și despre cele trei narațiuni din Paradisul suspinelor. în ciuda falsității lui, micul roman titular a fost raportat la Strindbeg, Villiers de L�Isle și Edgar Poe. Amestec de evocări, vise, reflecții, jurnale, un caiet găsit și reprodus etc., Paradisul nu izbutește să închege o intrigă plauzibilă. Tehnica narației din unghiuri
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
o cale de a-și satisface nu numai dorințele lubrice, ci și setea de dominație și putere; totodată un mod de contracarare a dezgustului față de propria duplicitate, mediocritate și (sau) neîmplinire în planul vocației, într-o societate bazată pe minciună, falsitate, desfrîu și filistinism. Vulgaritatea comportamentului și limbajului erotic al personajelor n-ar face deci, decît să oglindească, în viziunea autorului, pe aceea a întregii societăți, o societate al cărei grotesc, în spusele uneia dintre protagonsite, "te face să vomiți". Ar
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
numește "mașina de fabricat fericirea" produce mai degrabă sfărâmări de oase, " Este vânat omul oriunde se află", "în Rusia, pacea nu există pentru nimeni", cenzura înăbușă orice critică, se aude o lozincă precum "nu avem nevoie de intelectuali în URSS", "falsitatea omului de la putere care trișează adevărul" e evidentă, oamenii comunismului oficial, ce constituie o sectă, o "monstruoasă castă... ignorantă, vulgară, perversă" acționează arbitrar și brutal, arestându-i pe opozanții mari și mici" și deportându-i, "măciuca fascismului roșu" e instrumentul
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
o formă impusă arbitrar materiei inconștiente, în fond, o parodie, este totală, chinuind-o veșnic, stăpânind-o despotic și transformând-o într-o însușire intrinsecă a obiectului, fără antecedente și fără posteritate, transferată într-o trăire psihică. Acest tip de falsitate comică nu poate fi suportată, ci numai ignorată. De aci frecventele avertismente ale autorului în această privință. Tirania formei asupra materiei violentate de Demiurg, care provoacă râsul prin aparența ei, este sadică și abuzivă, exprimând protestul pasiv, și cu atât
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
fațada care ascunde o existență trucată. Cu cât aceasta este Însă mai inautentică și mai searbădă, cu atât „victimele” ei se arată mai Înverșunate În a păstra aparențele, În a-și apăra „valorile” de orice intrus care ar putea demasca falsitatea. Când Kit i se confesează lui Lewis În legătură cu violența perversă a tatălui, iar acesta o face publică, reacția celorlalți nu e de revoltă, ci de regrupare pentru a-și apăra propria liniște. Oamenii nu au suficient curaj pentru a lua
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
și foamea, și sexul sănt "esențiale ". Problema e să descoperi și să realizezi ceea ce e esențial quam homo, ceea ce numai omul, întrucăt e om integral, poate realiza. Astfel văzute lucrurile, reducerile absolute la sex, foame, putere etc. ăși revelează deodată falsitatea și absurditatea lor " (11 august 1945). Eliade se auto-descoperă doar în cazurile de nenorocire extremă, cănd ăși dă seama că România a pierdut războiul, că nu se va mai putea întoarce în țară, că va fi obligat să asiste la
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
că eu sunt monarhista, iar la-ntrebarea “de ce”, tot tu ai răspuns, evocând imaginea Majestății Sale, Regele Mihai, așa cum îl va păstra istoria și conștiința noastră ... Mi-e greu să cred că te-ai lăsat înșelat acum mulți ani de falsitatea Președintelui...chiar mi-e greu și refuz să cred asta!Mereu am crezut că avem imaginea pe care o merităm în lume,avem Președintele pe care il merităm deoarece majoritatea câștiga,majoritatea iese în fata.Mai avem într-adevăr și
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
din urmă de invadatori fioroși - o Eladă pustiită, o mare în ruine -, eroismul a fost înlocuit cu barbaria, iar mitul odiseic, purtat odinioară de apele mării, s-a destrămat. După proliferarea și fragmentarea multiplelor sale versiuni literare apocrife, sufocat de falsitate, mitul își trăiește agonia în cîntul tărăgănat al unui bătrîn aed rătăcitor pe plajele distrusei Elade - nimeni altul decît Odiseu, pe care amnezia l-a redus la o ultimă și autentică încarnare a lui Nimeni. Viziunea autorului asupra mitului lui
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
cum sînt acelea din textele dramatice ale lui Antonio Buero Vallejo sau Antonio Gala), i se acordă Penelopei o funcție mult mai importantă, în așa măsură încît protagonismul se inversează, în favoarea unui personaj feminin rebel, care nu mai acceptă monotonia, falsitatea, depersonalizarea impuse de rolul pasiv al soției fidele în perpetuă și eroică așteptare. În romanul lui David Torres, ca și în acela al scriitoarei canadiene Margaret Atwood, apărut în traducere spaniolă 3 tot în 2005, reevaluarea faptelor și protagoniștilor mitului
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
Fluxus, aleatorism, teatru muzical înspre instalații sau ontologii private à la Stockhausen; în: Mahnkopf, Idem., pag. 10. footnote>, în postmodernitate este negat principiul adevărului. Postmodernitatea operează cu negația, iar principiul non-adevărului poate fi detaliat prin termeni că: ironia, minciună, șmecheria, falsitatea, ipocrizia, bășcălia - în toate aceste cazuri excluderea adevărului rămânând un criteriu decisiv în situarea înafara avangardei"<footnote Mahnkopf, Idem., pp. 4-5. footnote> (pp. 4-5). Modernitatea secundă neagă negația adevărului în postmodernitate, astfel relevându-se tendința de de-postmodernizare în primul deceniu
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Premiu al Criticii, la Londra - de asemenea un mare Premiu al Criticii. Și iată-l pe Iulian Mihu, după alte filme pe care le trecem cu vederea, pentru că erau oarecum, de conjunctură, dar nicidecum de cedare în fața minciunii sau a falsității. Ajungem la un film excepțional - Lumină palida a durerii, după cîteva nuvele-povestioare de George Macovescu. Acest film este o capodoperă a lui Iulian Mihu - o lume a satului subcarpatic, a satului poetic românesc, o lume a tipologiei românești în această
Despre Iulian Mihu by Savel Stiopul () [Corola-journal/Journalistic/17803_a_19128]
-
așa mai departe. Este dreptul publicului să aplaude sau să fluiere. Dacă nu plac, numai eu sunt de vină. Foarte rău că n-am reușit să-i cuceresc pe cititori! Eu dezaprob difuzarea unor informații false, dintre acelea a caror falsitate se poate oricând dovedi. Prin punerea în circulație a unor fantasmagorii legate de anumite persoane se aduc prejudicii nu numai acelor persoane, ci și autorității morale a presei în general. În timpul "războiului rece" se lansase sloganul "Minți că o gazeta
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
nu e. Iar esență politicii este, pentru el, lupta pentru putere, disimulata în tot felul de ceremonialuri (de un comic involuntar) ale eroismului, patriotismului, responsabilității și așa mai departe. Marea plăcere, o plăcere aproape vicioasa a eseistului, este să denunțe falsitatea acestor ceremonialuri, să le prezinte că pe o mascaradă care pe el nu-l poate induce niciodată în eroare. Există, desigur, și alte moduri de a înțelege politică. În ceea ce mă privește cred, de exemplu, că politica este o profesie
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
facă față, din inferioritate (intelectuală ). Prin urmare, esti conștient că beneficiezi de o victorie falsă, numai tu știind sigur că e falsă, celălalt avînd mai mult o certitudine sentimentală, emotiva... Încep să cred, și mă simt jenat că tocmai această falsitate a victoriei și argumentelor mele mă nemulțumește. E într-o situație că ăsta o doză de ipocrizie ce se răzbuna pe tine mai tîrziu, cînd, singur fiind, nu mai ai nevoie de aparente în fața nici unui interlocutor. Atunci adevărul împotriva că
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
par să intre în pielea vechilor suporteri, de prin 1990-1991, ai lui Iliescu. Ei țipă că din gură de șarpe că a spune adevăruri neplăcute despre non-politica domnului Constantinescu înseamnă a lucra pentru dușmanii acestuia, care sunt și dușmanii democrației! Falsitatea unor astfel de aserțiuni nu merită nici macar oboseală unei demonstrații sumare. Pentru admiratorii necondiționați ai actualei puteri, a spune adevărul - nimic altceva: adevărul bazat pe probe aflate la îndemâna oricui - înseamnă că, din inconștiență sau din prostie, daca nu chiar din
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]