236 matches
-
aiba mereu o pojghița de cultură nesistematizataq. Se împrăștie în toate direcțiile, în zeci de activități, nu vrea să rateze nimic, nu contează calitatea evenimentului, daca aude că sunt reportofoane în sală, el e acolo prezent. Mi se pare un fanfaron cu manichiură făcută care pozează în “rebel” și îi place să creadă că s-a luat la trânta cu intelectualii Liiceanu și Pleșu deși era clar că lătra că un cățel pe langă doi elefanți. Că orice individ mediocru trebuie
Esquire by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82798_a_84123]
-
dar anormalitatea "reîntrupării" danezului în Tubby Passmore e de tot hazul. Chiar modul nepriceput și ridicol în care acesta îl înțelege pe filosoful existențialist devine interesant și instructiv, demonstrând ce-ar putea să însemne azi gândirea acestuia pentru omul needucat, fanfaron și supertehnologizat de la începutul epocii globalizării. Tubby aude de Kierkegaard răsfoind o enciclopedie și e atras de titlurile acestuia, care par să-i oglindească temerile. Ia câteva cărți de la bibliotecă și, evident, răsfoirile haotice îl duc la concluzii neobișnuite. De
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
îl sancționează cu severitate pe Croh. pentru atitudinea lui ambivalentă, sinuoasă, acomodantă, ca expresie a lașității pe care autorul cărții și-o recunoaște și lui însuși. Croh. e un retrograd, care „și-a mânjit mâinile, a pactizat pe alocuri cu fanfaronii și obtuzii cerberi ai culturii”. Nu-i aproba pe cei care sfidau deschis tirania și nu putea adera la intransigența lor eroică (Paul Goma, Mircea Dinescu). Oricâte observații judicioase făcuse la adresa unor aberații ideologice, Croh., „nu ajunge până la denunțara sistemului
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
evaporă/ la limita termodinamică a cunoașterii// altfel porii rămân insensibili/ la frigul cosmic în care ațipea/ șarpele timpului pe când/ zice-se/ preceda materia// și chiar de mă revolt/ tot pe o cădre urc și eu/ laolaltă cu ceilalți muritori/ (bețivi/ fanfaroni/ sinucigași)/ iar săgeata spre viitor trasă tot în trecut ajunge/ cu o melancolie inexplicabilă// degeaba încerc să pătrund înțelesul celor/ 50 de mase Plank și al norului inițial/ de particule grele// moartea tot își depune larvele/ în această densitate iar
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
inervează? D-apoi pe edilii? Adică, de ce nu ninge, domnule, la jumătatea lui noiembrie sau măcar pe la începutul lui decembrie? Da’ măcar să știm... De unde! Există acolo - nu știu unde - un tip care-și trimite informatorii și află că toate declarațiile au fost fanfaron... Poftim? Am priceput!... După ce află totul, dă comanda moțească: “Noa, amu! Privește la jurnalele tv: începe fulguiala din cer și buimăceala de pe pământ: s-a spart un rulment, e în comă pompa de injecție, motorina seamănă cu telemeaua de Sibiu
Hibernală cu Mona Nicolici by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13201_a_14526]
-
mai ales în a doua parte a romanului, asupra unor schimbări violente de destin, a unor caractere și tipologii cu evoluții contrarii (între utopie și pragmatism) înrâurite fie de cruzimea ideologiilor, fie de noroc (memorabil este tandemul Acseni, tatăl Caterinei, fanfaron benign și arivist levantin, și damnatul Vlaste, tatăl prezumtiv al Sophiei și condamnat la moarte, mai ales, pentru ceea ce nu a făcut). Secvențele și episoadele romanului învederând destine sub grilă comparatistă, se succed după o secretă regulă a armonizării contrariilor
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
invaziilor barbare, (sic!) în Gallia în anul 355, (sic!) a determinat o creștere...”), 85, 113, 129 („e posibil, (sic!) să fi început”; „să aștepte sosirea armatei lui Nevitta, (sic!) și”), 163, 164, 174, 175 (virgula între subiect și predicat: „Tonul fanfaron, insistent și rănit al acestei afirmații, (sic!) anticipă deziluzia împăratului ce va urma, (sic!) cu antiohienii recalcitranți și cu alții care i-au refuzat pretențiile”, ca și la p. 233) 183, 188, 198, 199, 201 (între principală și completivă di
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
anticipă (sic!) ultimul an al lui Iulian ca împărat”; p. 86: „The hectoring, insitent, wounded tone of this remark anticipates the subsequent disenchantment of the emperor with the recalcitrant Antiochenes and the others who refused his demands” - p. 175: „Tonul fanfaron, insistent și rănit al acestei afirmații, (sic!) anticipă deziluzia împăratului ce va urma, (sic!) cu antiohienii recalcitranți și cu alții care i-au refuzat pretențiile (sic!)”; p. 115-116: „Thus, with the aid of Ammianus, Zosimus, and the surviving writings of
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
ale județului. De atunci e un câștigător, folosind când intriga, când duplicitatea pentru a parveni - dar loviturile îi reușesc mai ales datorită unei inteligente tactici: aceea de a se lăsa mereu subestimat. * "24 ianuarie. Întâlnesc în capul Podului pe Brederode; fanfaronul e în ținută, dar miroase ca o damă ieftină. Mă îmbrățișează afabil, însă îl cunosc bine, e un parșiv. Zice că vrea să combinăm din nou împreună, îl ascult, dar sunt convins: il me met dans une sale affaire. Într-
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
substanței țesătoare, ci din cauza neadecvării la spațiul din jur și a rezervelor progresive la ambient". Inadaptabilitate, inadecvare, ce înseamnă altceva decît o rezistență a eului, pasibilă de prezumție egolatră? Însă autorul nostru e departe de-a fi un grandilocvent, un fanfaron al eului pus în spectacol. Drept care d-sa adoptă ca instrument al expresiei nu discursul propriu, ci graiul obiectelor și al fenomenelor, a căror "semantică" îl inspiră, transpunîndu-i-se în verb cu o aură de obiectivitate secret-autoritară și absolutorie. Personalitatea creatoare
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
daca săntem dispuși a le taxa ca atare - pleacă tocmai dintr-o nemulțumire de sine sinceră și nu neapărat publicitară? Dintr-o nemulțumire ce include și conștiința contradicțiilor, incapacitatea de-a rezista tentațiilor afirmării și, ăn final, ale gloriei! "Incomparabil fanfaron" Cioran? Chiar... incomparabil"? Spune un adevăr - ăScriitorul e an mod necesar exhibiționista (721) - și al ănfăsoară an ăfrămăntăriă. Că nu e bine așa, că n-ar trebui, că ar trebui să tacă. Parcă n-ar ști: nu poți să taci
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
lucruri pe care, din grijă de a nu părea impudici, oamenii preferă să le ănvelească an staniol teoretic impersonal sau an citate de autoritate. Dl Paleologu nu ezită să povestească despre sine, dar ceea ce an gură altuia ar suna jenant, fanfaron sau de o originalitate ostentativa - lui ai sade bine, căci toate acele confesii, anecdote, judecați năstrușnice ilustrează idei de interes comun. Iar când are și o companie pe măsură, care al stimulează prin ăntrebări și comentarii inteligente, personalitatea lui ași
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
întotdeauna, în afară concursului). O falsă (și o farsă) biografie romanțata, despre un geniu al jazz-ului în America anilor '30, un personaj inventat de Woody Allen după chipul și asemănarea ironiei și melomaniei proprii. Un personaj pitoresc și excentric, fanfaron, cleptoman, caraghios, grandoman, dar, peste toate - și împotriva tuturor! - un talent divin. Un geniu - perdant, patetic-buf, un copil mare, care știe că e "mare", se laudă mereu cu talentul lui, dar, de fiecare dată, nu uita să menționeze că există
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
cu Mănescu să nu Și nu pentru persoana lui, ci pentru situația unui popor și te lase repetent... a unei țări întregi. Și a căzut pe gânduri, amintindu-și de vremurile când era Cu câtă demnitate și patriotism lucid, nu fanfaron, cineva. încerca să ne facă să descifrăm tainele de nepătruns ale La data când povestesc abia ieșise din ani grei de istoriei și mai ales ale celor ce fac istoria. temniță pentru că a avut demnitate și nu a colaborat. Lucru
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea (continuare din numărul anterior). In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
isihasm mincinos, de pretins isihasm, ca minciună. Autorul pare să conchidă că într-o societate construită pe minciună, pe aparența buneicuviinț e, pe simularea decenței și mimarea respectului pentru morală, isihasmul, chemat să salveze lumea de la descompunere, are proprii săi fanfaroni, proprii săi farseuri, proprii săi șarlatani.“ (p. 331) După lectură ți se face poftă de cadențe moi și de ritmuri leneșe, cu respingerea agitației urbane. Ba chiar ți se face dor de timpi morți și de retrageri din lume, semn
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
Traian Băsescu au hotărât boicotul referendumului. "Eu nu văd niciun politician creditabil din punct de vedere politic, moral și uman. Uitați-vă la aceste trei personaje din fruntea țării, i-am numit "președintele Masă Verde - pe Băsescu, Plagiatorul Ponta și Fanfaronul Crin Antonescu". Îi înțeleg pe aceștia care au lipsit de la vot", a mai spus CTP. Jurnalistul a criticat, de asemenea, și comportamentul ”iresponsabil” al președintelui interimar Crin Antonescu când a transformat disputele politice într-o luptă personală cu Traian Băsescu
CTP: CCR poate fi izvor de drept, poate ține seama de boicotul PDL () [Corola-journal/Journalistic/22252_a_23577]
-
dată, mărturisește că, îndată ce ajunge acasă se dedică lecturii ("Citesc... am o carte faină. Îi zice Bestialul doctor Quartz și frumoasa Zanona. O lectură mișto, dacă vreți s-o aduc..."). Fascinației pentru pulp-fiction îi este tributară și chelnerița din povestirea Fanfaronul, "victimă" a literaturii de consum, pe care o trăiește cu aceeași înfrigurare cu care ascultătorii argentinieni din Mătușa Julia și condeierul, "trăiau" radio-novelele. Din cele spuse pînă acum s-ar putea deduce că Bohumil Hrabal își construiește propriul univers prozastic
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
a primului ministru Ionel Brătianu, care a știut să reziste timp de doi ani impenitenților, a fost că a lăsat în fruntea Marelui Stat Major pe incapabilul general Dumitru Iliescu, care se întîmpla să-i fie și prieten intim. Acestui fanfaron și incapabil general, nesigur pe deciziile sale pe care mereu le schimba, i se datoresc multe din înfrîngerile armatei în 1916 și cîteva luni din 1917. Cînd frontul se stabilizase relativ, în 1917, în Moldova și se așteptau noi victorii
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
între "militantismul" romantic și turnul de fildeș al modernismului. Fără să lupte pentru vreun ideal, dar fără să aibă nici eleganța ușor fanată a retragerii din lume, "arta" pe care o critică este un fel de miles gloriosus, de soldat fanfaron: "vremea noastră nu e vremea cronicarilor și a rapsozilor, ci a teologilor lacomi, ipocriții unei vieți și cinicii unui minut de sinceritate, a cabotinilor bătrîni și a tinerilor fără alt ideal decît idealul unei vieți trîndave..." Trimiterea la Epigonii lui
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
joc de cărți și femei ușoare. E încorporată în această aspirație chiar strategia bovarismului. Al. Andriescu relevă foarte bine în postfața romanului procesul progresiv de quijotizare a lui Ragaiac. Nicolae Manolescu a evidențiat strategiile ironiei naratorului de demistificare a "soldatului fanfaron". Mai mult decât un quijotic, Ragaiac mi se pare un bovaric, deși quijotismul și bovarismul sunt două faze istorice ale aceleiași tendințe umane. Le diferențiază cel puțin două aspecte majore: pe de o parte, bovarismul renunță la sensul eroic (fie
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
autenticitate. Adevărul pare pur și simplu a nu putea fi găsit. Avea Demostene un talent înnăscut pentru oratorie sau succesul lui e rodul unui efort considerabil de a-și corecta dicția și de a-și îmbunătăți respirația? Era Cicero un fanfaron sau poseda un dezvoltat spirit autoironic? Din textul biografiei paralele pe care le-o consacră Plutarh nu se poate afla un răspuns la aceste întrebări. Și, firește, nici la altele, multe, și asta din cauza imposibilității de a verifica izvoarele. Chiar
Cum am învățat să citesc literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16123_a_17448]
-
care nu erau ale lor. De exemplu, fluxul elaborării, precedând și succedând poezia. Clocotul, vulcanul, haosul de unde ies formele, imperfecte; mereu inconștient, ignorat, ținut în întuneric, aproape ermetic. Un proces necesar înțelegerii, strâmbat prin lungi discuții, jocuri de noroc ale fanfaronului „intelectual”. Taciturnul este singur acum la marginea ceții. Textul, aparent alambicat, prin întorsăturile de caz și de macaz în etnia cuvintelor, are o calculată exprimare răsucită spre Orhan Pamuk (n. 1952), premiatul cu Nobel în 2006. Tot eșafodajul lexical din partea
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
de a se refugia la Consiliul de la Novi Sad оn timp ce părăsesc frontul romвno-vlah din Timoc unde cursurile școlare оn limba vlaha au оnceput nestingărite, cu complicitatea tacită a lor, a lor, oameni-pioni pe tablă de șah a cвtorva fanfaroni. Și nu putem оncheia aceste opinii fără să nu le reamintim respectabililor că cine scoate sabia, tot de sabie vor... dispărea la coșul de gunoi al istoriei! Prof.dr. Florian COPCEA
Chelului îi lipseşte tichia de mărgăritar [Corola-blog/BlogPost/92634_a_93926]
-
Nici unele, nici altele nu au drept de cetate în lumea unde adevărul, pe care, deopotrivă, îl implică, în ele sau dincolo de ele, nu mai e o miză. Despărțirea de iluzii e un epilog secular, pentru un veac precoce în moarte: "Fanfaron, perfid, te lăudai cu lumină și generozitate - / cineva spunea că ești cel mai modern și cel mai deștept;/ ce-am să râd când oi vedea mâinile tale murdare de bani și de sânge/ definitiv încrucișate pe piept." (La moartea unui
Cu pușca și cu praștia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8132_a_9457]
-
regia Emil Mandric (13 decembrie 1969), "Ziariștii" de Alexandru Mirodan, regia Valeriu Moisescu (16 noiembrie 1971), "O scrisoare pierdută", de I. L. Caragiale, regia Liviu Ciulei (29 ianuarie 1972), "Ivanov" de Anton Pavlovici Cehov, regia Ioan Taub (18 februarie 1975), "Militarul fanfaron" de Titus Maccius Plautus, regia Ioan Taub (8 februarie 1976), "O scrisoare pierdută", de I. L. Caragiale, regia Liviu Ciulei (9 februarie 1979), "Barbul Văcărescul vânzătorul țării" de Iordache Golescu și "Occisio Gregorii" de Samuil Vulcan, în regia lui Alexandru Tocilescu
Actorul Aurel Cioranu a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/81467_a_82792]