228 matches
-
de înfricoșată arătare ce îndreptățește titlul volumului numit Vămile depresiunii. Nu sunt vămi ale văzduhului, ci vămi ale infernului, cu moroi și noroaie. Mitologia lui nu e abordabilă antropologic, scoțând eventual la lumină scenarii coerente și reiterabile, ci e una fantasmagorică, abisală, tâșnită din cotloanele subconștientului individual și colectiv, proiectată apoi în realitate ca o cosmologie. Există printre personaje estropiați aproape dostoievskieni, pândind pe după garduri și menind a rău. Iată un exemplu: "făptura vânzătorului, o corcitură slinoasă, cu tălpile negre și
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
desemnată tot prin termenul mimesis), considera arta o reduplicare iluzorie a realității, o ficțiune periculoasă în măsura în care construiește un labirint de oglinzi, de modele și copii, menit să obnubileze adevărul, suprapunându-i o iluzie, o proiecție, mai mult sau mai puțin fantasmagorică. Aceasta este, la o privire superficială, poziția lui Platon, care, după cum știm, în cartea a X-a a Republicii, decreta valoarea artei drept îndoielnică. Întrucât considera obiectele materiale ca fiind ele însele obiecte mimetice, imitații ale formelor sau structurilor transcendente
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
să îndeplinească o funcție de autentificare, similară celei a unui film documentar sau a unei fotografii, mărturie despre acele momente, prin nimic spectaculoase, care trec fără să lase urme, devenind, în mod paradoxal, poate tocmai datorită aparentei lor insignifianțe, dovezi ale fantasmagoricei multiplicități a lumii. Din această perspectivă, s-ar putea afirma chiar că experiența poetică a lui Roberto Deidier nu este străină de acea metamorfoză treptată, uneori greu sensizabilă, a obiectului plasat în temporalitate, caracteristică pentru ontologia barocului. Și în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
te declara alb sau metis ține doar de o afirmare identitară Într-o societate puternic ierarhizată (Bastide). Michel Panoff a arătat că, În Tahiti, Întreaga populație este metisată și că Împărțirea ei În „semi” (semi-europeni) și „indigeni” este cu totul fantasmagorică, exprimând pur și simplu antagonismul dintre două clase sociale care, În felul acesta, au iluzia că Își bazează revendicările pe realități obiective, biologice (Panoff, 1989). Selecția artificială este o tehnică cunoscută Încă din preistorie. În contextul fenomenului contemporan al sclaviei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
recunoscut mai ales prin contrapoziția dialectică cu «tristețea sufocantă» a unei lumi organizate în jurul ideii de funcționare. Universul vitalist și emotiv ce colorează experiența hippy duce și la practicarea unei ample liturgii de ritualuri primitive, de pelerinaje și de celebrări fantasmagorice menite să genereze o experiență exaltantă în care judecata se dizolvă în abandonare iar libertatea este confundată cu spontaneitatea totală. Muzica ce rupe ritmul obișnuit și armonia tradițională și care, prin intermediul experienței estetice, repetă mesajul rupturii înseamnă de fapt căutarea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
economiile transportînd-o apoi spre Las Vegas pentru o întîlnire cu moartea tatălui ei. Relația filială ascunde același cocktail ucigaș, dragostea și ura, atracția și respingerea, neputința de a trăi cu, dar nici fără. Abil, Wong Kar-Wai a evitat orașul sirenă, fantasmagoric monument al kitschului, înglobînd fantasmal-canibal mitologii, culturi, simboluri, decupînd cadre neutre, exterioare, diurne fără perspectivă. În ciuda unei actrițe precum Natalie Portman care ne amintește de Closer (Ispita, 2004) al lui Mike Nichols, filmul suportă o cădere de tensiune generată de
Chagrin d'amour cu gust de afine by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8387_a_9712]
-
o schiță, un crochiu, fără forme, fără identitate, pe care înflorește, superbă, excrescența unui detaliu. Exercițiu de virtuozitate, ca perierea atentă a unui dicteu automat, în care cuvîntul zilnic și firesc rimează, singura rimă din strofă, cu o bucată de fantasmagorică identitate închipuită, este Ploaia: , În privirea mea timpul încetase să mai treacă/ iar de departe lupii se mai auzeau încă urlînd pe stepa Nogai/ pe urmă iată claxoane, Doamne cîte claxoane;/ firește se întîmplase un banal accident de tramvai." Nu
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
oferit serviciile pentru o cercetare rapidă și precisă. Mai bine n-aș fi promis. M-am trezit Într-o mlaștină de cărți care cuprindeau studii istorice și bazaconii hermetice, fără să reușesc să disting cu ușurință datele plauzibile de cele fantasmagorice. Am lucrat ca un automat timp de o săptămână, iar la sfârșit am hotărât să Întocmesc o listă aproape incomprehensibilă de secte, loji, conventicule. Nu fără ca, Întocmind-o, să simt un fel de frison, când Întâlneam nume cunoscute pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
anume De Mairan prezintă un memorial despre pendule la Académie Royale des Sciences; În 1756 (când În Germania ia naștere Stricta Observanță Templieră!) un anume Bouger scrie ceva „sur la direction qu’affectent tous les files à plomb“. Găseam titluri fantasmagorice, ca acela al lui Jean Baptiste Biot, din 1821: Recueil d’observations géodésiques, astronomiques et physiques, exécutées par ordre du Bureau des Longitudes de France, en Espagne, en France, en Angleterre et en Écosse, pour déterminer la variation de la pésanteur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
locurile din jurul ei. Mulți din familia mea și-au sfârșit zilele la Canal. Dacă ar fi să-l numesc aici pe unchiul Nicu, Nicolae Stănescu, soțul mătușii Margareta, sora tatălui meu, arestat în plină noapte pentru acuzații dintre cele mai fantasmagorice, ca „spion occidental”, pentru darul lui de poliglot și corespondențele lui cu prietenii din Roma și Viena, asta ar fi de ajuns pentru mine. Asta mă face mereu să-i văd fața și să-i retrăiesc durerile extreme, umilințele, torturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se dezintegrează, și atunci? Nu e nimic aici care să merite să ne zbuciumăm, niciun fior de groază nu se justifică. Nu există zei răi, nici infern, nici paradis, nu există nicio reîncarnare și nicio lume nevăzută populată de creaturi fantasmagorice: cerul ține de o anumită alcătuire atomică, iar universul e infinit - în caz contrar, unde ar ajunge o ipotetică suliță aruncată de un om cu o putere extraordinară după ce trece de hotarele lumii? Sfârșit al oricărei transcendențe, instaurare a imanenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
imaterial, nu cunoaște entropia, moartea și dispariția. Omul rău se reîncarnează într-un animal detestabil; cel bun, într-un înveliș pământesc prezentabil - cel al unui preot ori al unui filosof... în vreme ce Platon îi amenință pe oameni cu astfel de povești fantasmagorice, Lucrețiu îi liniștește și-i calmează. Pentru că sufletul se dezintegrează odată cu moartea, iată ce definește sfârșitul unei existențe: desfacerea agregării constitutive a unei subiectivități. El nu subzistă momentului separării: și atunci, cum ar putea să mai cunoască chinuri sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
asemenea amploare Încât ar putea să le răpească pentru totdeauna dorința de a mai pune vreodată piciorul Într-un astfel de loc. Asta chiar dacă profesorul nu avea de gând să le explice nimic și nici să-i Îmbuibe cu noțiuni fantasmagorice, ci doar să-i pună În fața unor opere de artă care să declanșeze În ei uimirea, curiozitatea, inadaptabilitatea. Interesul lor spontan și instinctiv pentru artă sau pentru orice altă formă de exprimare a intelectului uman era deja extirpat de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întreaga osteneală să mă Înșele”. Dacă un asemenea „geniu rău” ar exista, atunci Îndoiala ar putea merge oricât de departe, Însă ea nu ar mai reuși să Își atingă țelul, sau chiar dacă ar face-o, aplicându-se unor entități iluzorii, fantasmagorice și fiind mereu falsificată de către „geniul rău”, nu ar mai avea nici un succes. Consecința imediată ar fi aceea că Îndoiala nu ne-ar mai ajuta să atingem nivelul cel mai profund al cunoașterii, al „noțiunilor simple”, sau al cunoașterii metafizice
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
și-o doresc. Dacă identificarea ideologică este dificilă și ar fi o eroare, totuși apărarea liberalismului, a doctrinei libertăților este necesară. Se întâmplă așa pentru că mintea umană va rămâne în continuare deschisă tuturor utopiilor și construcțiilor teoretice, și chiar practice, fantasmagorice. O asemenea judecată s-ar baza pe un tipar valabil în cazul socialismului, dar invalid în cazul capitalismului. Capitalismul a fost în permanență mai degrabă o lume a judecăților practice decât a teoriilor excesive și lipsite de fundament. Capitalismul este
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
putem da seama ce impact au avut în rândul omului comun teoriile lui Darwin care demonstrează că și oamenii rasei albe provin din maimuțe. De altfel chiar și azi asemenea teorii pot părea pentru același om comun ca fiind imposibile, fantasmagorice. Un al treilea motiv enumerat de către Giddens, de apariție a rasismului ,,se află în relațiile de exploatare pe care europenii le-au stabilit cu popoarele ne-albe"156. Dezbaterea legată de rasă și posibilul său rol în creșterea civilizației occidentale
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
o necruțătoare radiografie și denunțare a regimului comunist din România anilor 1945-1989, și cu deosebire a ultimei perioade ceaușiste (apar demolările etc.), o monografie deopotrivă realistă și mitico-fantastică, vorbind despre teroarea totalitară, suspiciune generalizată și frică, gulag. Dublul ia proporții fantasmagorice, fiindcă el nu înseamnă o singură persoană, ci un șir nesfârșit, urcând în timp „până la nonexistență”, până la origini. Imagine verosimilă a terorii comuniste în România, Un Sosie en cavale este în același timp un roman parabolic și fantastic, valorizând toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
se dezintegrează, și atunci? Nu e nimic aici care să merite să ne zbuciumăm, niciun fior de groază nu se justifică. Nu există zei răi, nici infern, nici paradis, nu există nicio reîncarnare și nicio lume nevăzută populată de creaturi fantasmagorice: cerul ține de o anumită alcătuire atomică, iar universul e infinit - în caz contrar, unde ar ajunge o ipotetică suliță aruncată de un om cu o putere extraordinară după ce trece de hotarele lumii? Sfârșit al oricărei transcendențe, instaurare a imanenței
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
imaterial, nu cunoaște entropia, moartea și dispariția. Omul rău se reîncarnează într-un animal detestabil; cel bun, într-un înveliș pământesc prezentabil - cel al unui preot ori al unui filosof... în vreme ce Platon îi amenință pe oameni cu astfel de povești fantasmagorice, Lucrețiu îi liniștește și-i calmează. Pentru că sufletul se dezintegrează odată cu moartea, iată ce definește sfârșitul unei existențe: desfacerea agregării constitutive a unei subiectivități. El nu subzistă momentului separării: și atunci, cum ar putea să mai cunoască chinuri sau să
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a textelor ei, B.-C. e mai bună prozatoare decât poetă. Câte o schiță aduce cu un basm și, de altfel, ardeleanca a scris și basme propriu-zise. Un alt timbru prezintă legendele din volumul Țara Moților, cu sorgintea în istorisirile fantasmagorice ale băieșilor de la minele de aur din Munții Apuseni. Cu infiltrații de fantastic păgân, atmosfera e aceea a unui mediu stăpânit de forța anihilantă a superstiției. SCRIERI: Scrisori către eleve, Sibiu, 1900; Poezii, Arad, 1905; Doina, Arad, 1912; Poezii, Cluj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
matricială (lichid amniotic) și apă fertilizatoare (ploaia) -, potopul semnifică distrugerea ce permite o a doua naștere. Prin potop, umanitatea este spălată de păcate. Imaginea cufundării, a inundării și a valului seismic are o semnificație simbolică puternică la nivel oniric și fantasmagoric. Evocă teama de a nu ajunge la capăt, de a fi antrenat în spirala obligațiilor și responsabilităților. Este în strânsă relație cu tema simbolică a înecului și întoarcerea la origini percepută ca regresie. Dar imaginea potopului are și o valoare
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
și te uscai voluptos pe țărm lângă un satir cu țăcălie negru mat. Cine crezi că era? N-ai să ghicești: Dragomirescu [numele deconspiră parțial aluzia și se comportă ca un indice al realității, semnal referențial pentru cititor în discursul fantasmagoric care se prelungește cu o nouă analogie aluzivă]. Îți citea din cartea lui cea mai nouă, scrisă în limba letonă (a găsit un editor!), Știința găinii. Dumneata aprobai și strigai mereu, nu știu de ce, "mintenaș!"..." 3. Grotescul. Am văzut deja
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
inițiatorii ei. Ea provine dintr-o echivalare a câmpurilor de intervenție. Asistența pentru țările sărace se suprapune, prin intermediul acordurilor între nivele instituționale omoloage, cu cea a "cartierelor dificile" din nord și din sud. Proiecția, pe această bază, într-o alteritate fantasmagorică intervine în calitate de supoziție a unei complementarități culturale a competențelor în acțiunea "socială" față de logica pură a economiei. "Reciprocitatea" este într-adevăr enunțată de multă vreme ca o dorință, condensând și exprimând astfel contradicțiile din cadrul ajutorului pentru dezvoltare. Realizarea ei nu
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
izbuti în poezia serioasă". I Seriozitatea soresciană se vede dincolo de "narativ" în consecventa dinamitare a truismelor și drumurilor bătute; absurdul e un instrument de corecție, un antidot țintind discreditarea idilicului și făcutului. Anecdota savuroasă, poanta deșteaptă, sclipitoare, surâsul năzdrăvan, interludiile fantasmagorice, acestea reunite au câte ceva de divan oriental, de spațiu în care istorisirii i se asociază subiacent, sistematic, înțelepciunea: adică dreapta cumpănă între lucruri! La poetul de relații plurivoce spontane, discursul giocoso se sustrage programatic convențiilor vechi și noi, poetul (în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
format choronimul Ialomița, adică numele județului, și cîteva nume „polarizate“, Ialomicioara, Cîmpia Ialomiței, Gîlma Ialomiței, Peștera Ialomiței), alte păreri, cum sunt cea a lui C. Diculescu privind originea veche germanică a acestui toponim (*Helisbach „rîul cetății Helis“), rămîn simple constructe fantasmagorice. Iași Este numele unuia dintre cele mai importante centre economice și culturale ale Romîniei, fostă capitală a Moldovei (înainte de unirea din 1859), astăzi reședința județului cu același nume. Mai există: un Iași, nume de sat (județul Brașov), IașiGorj (sat din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]