129 matches
-
peste numele lui Teixeira de Pascoaes se așternuse tăcerea, autorul începe acum să fie redescoperit. Și nu este vorba doar de poet (locul lui distinct în istoria literaturii portugheze nu i-a fost contestat de nimeni), ci și de prozatorul-gînditor fantast, brumos, "reacționar". Tot mai mulți intelectuali portughezi încep să-l citească sau să-l recitească pe Teixeira de Pascoaes întrebîndu-se, tulburați, dacă nu cumva reacționarul nebun, magul cu fruntea în nori, atunci cînd a refuzat cu îndîrjire modernitatea n-a
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
Și acum comentariul, prevăzător și elegant cu cititorul care se poate dovedi mai puțin politicos și mai puțin atent la ce se întâmplă, cu autorul: "Un stil, o poezie, o idee. Fără limite, fără forțări, fără lamentații. Doar un cerc fantast rostogolindu-se împreună cu mine. Dacă nu-l vedeți, probabil e un defect de contemplație." Fiți împăcat, vă asigur că l-am văzut. (Paul Stoica)
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14184_a_15509]
-
se simte din titlu și după cum îl știm pe Iulian Tănase din celelalte volume, "iubitafizica" datorează mult "patafizicii", aerului de familie avangardist, lui Gellu Naum, experimentalismului în general. Imaginația (debordantă, deopotrivă lingvistic și imagistic) e o imaginație de tip suprarealist, fantast pînă la absurd. Timpul își spune însă cuvîntul, patina se simte, recondiționarea e evidentă și avangardismul devine de fapt un nou manierism. Sursele livrești abundente și ele nu se limitează la avangarda istorică și Iulian Tănase scrie avîndu-i în minte
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
alter ego, într-un palazzo ruinat. Caligrafiată "în cuvinte spurcate și-n flori de abis", urbea lagunelor apare sub semnul unui absurd notificat, spre a fi mai convingător, prin simțuri. Gratuitate? Mai curînd o... supragratuitate prin tendenționismul său specific, vehement fantast, detracat cu voință, dornic de-a șoca, de-a contraria, de-a sfida prin acea "teribilă logică a absurdului", traducînd starea de "oroare a vieții" asociată cu cea de "extaz al vieții", spre a ne sluji de cuvinte baudelairiene. O
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
a aruncat masca spre a gusta nemijlocit voluptățile combustiei, la jarul lor pervers și mocnit, respirînd, mai apoi, ca într-o experiență pneumatică pe jumătate mistică, pe jumătate fiziologică, aerul tare sau fetit al tuturor sonorităților, Poetul - arheolog amator și fantast profesionist, un fel de Schliemann cu Troia în sînge, în spermă și în cortex -, descoperă, unul cîte unul și pe toate deodată, Elementele. Descoperă carnea mustoasă a celor mai aride concepte și pipăie, cu degetele lui îngălbenite de tutun și
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
acea seară, povestește: «Era rigid ca un turn (îi era imposibil să se miște în costumul lui de carton) în fața acestei mulțimi de fete frumoase și de mic-burghezi serioși care izbucneau în rîs și aplaudau rîzînd, era rigid ca Savonarola, fantast și pur.» În scurt timp, toată lumea e pasionată de arta primitivă. Marcel Iancu desena, crea măști, Tzara scria «poeme negre», cu cîteva împrumuturi amuzante din limba română. Căuta peste tot texte de origine africană, din Madagascar și din Oceania, pe
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
a materiei pare a se fi înstăpînit pe înfățișările capitalei, veștejite, împuținate, decimate de mizerie. Neapelînd la o paletă cromatică fastuoasă precum Radu Petrescu și nici la procedeul sfredelirii eseistice a suprafețelor utilizat de un Tudor Țopa sau la umorul fantast, plonjînd cu voluptate în gratuit, al lui Costache Olăreanu, autorul Jurnalului în libertate recurge la o tehnică în alb-negru, care, în liniile subțiri ale desenului în tuș, fixează succint și nervos ceea ce îi izbește sensibilitatea. Sobrietatea imaginilor e adecvată materiei
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
natură, natura însăși căreia i se dezvăluie geometria secretă, ritualurile magico-poetice, modificările optice și sonore în funcție de regimul astronomic și meteorologic, iată doar cîteva dintre coordonatele acestei ambițioase instalații. Care nu e doar opera unui artist, ci și utopia unui raționalist fantast care mai crede în forța exorcizatoare a artei, în semnul apotropaic și în locul bun. Dinu Câmpeanu a reușit să atingă performanța de a suspenda materialului, cu predilecție lemnului, orice speranță de autoexprimare. Asociat, în multe dintre lucrările sale, cu bronzul
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
ton scăzut, pe coordonatele "joase" ale firescului. în loc de a-și etala eul aidoma lui Labiș, Nichita, Ioan Alexandru etc., s-a repliat cu o rafinată modestie în spatele ființelor și lucrurilor, compunînd un soi de jurnal vag epicizat, de reportaj ușor fantast al mediului d-sale familiar, cel al Banatului care e o punte a noastră spre Europa Centrală. Nu trebuie uitată școala poeziei germane pe care a urmat-o, inclusiv în calitate de prolific traducător și glosator. Nu e de mirare așadar că
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
unui nou lirism este încă destul de puternică. Nu lipsesc nici savuroasele referințe culturale, mai mult sau mai puțin ascunse în text. Așa cum s-a vorbit și la apariția Poemelor de amor, erosul, în jurul căruia gravitează toată retorica sonetelor, este unul fantast, himeric, construit. Sonetele pot fi subversive pentru un cititor naiv care nu se oprește doar la degustarea spectacolului literaturii în sine. Cum frumos spunea Radu G. Țeposu, retorica e cea care sugerează o nouă omogenitate. S-a rostit deseori cuvântul
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
de artificial, Plimbare în grădină, La iarbă verde cu Boucher, Două lumi etc.) Într-un anume sens, imaginile sale sunt compuse în tehnica "colajului", cu o compoziție divizată ca imagine, uneori foarte încărcată de puterea de imaginație a acestui desenator fantast care conține într-un dozaj original elemente de raționalitate, altoite pe o sensibilitate romantică. La polul doar aparent opus este prietenul și colegul său de simeză, Aurel Bulacu, în lucrările căruia dominant este un desen visceral, de factură neoexpresionistă. Ciclurile
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
setul de referințe livrești și cel al tradiției poporane, dintre "acribia de grămătic", cum ar spune Șerban Foarță, un indenegabil afin al d-sale, și cea șlefuită de viul grai al rapsodului de imemorială descendență colectivă. Rezultatul e un discurs fantast, în care cadența ideilor apare căptușită cu referințe, citate, aluzii a căror sorginte îl constituie atît prezentul intelectualist, uneori scorțos-pedant, solicitat cum grano salis, cît și trecutul amețitor al vorbei mustoase, mucalit slobode, cu folclorică alură; corolar al unei "vesele
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
spus despre structura sado-masochistă (latentă sau manifestă) a tânărului devastat de contradicții, despre „blestemata feminitate a naturii” lui (p. 245), despre zguduirile apocaliptice ale universului său, pregătind somptuoasa pavăză barocă a imaginarului dimovian. Leonid Dimov este nu numai un poet fantast, dar și un personaj fabulos. E nevoie de reinventarea biografiei lui, stimulată de o legendă socializată sau de una ficționalizată. Pentru o critică axată pe geneza interioară a operei literare, scrisorile de dragoste ale tânărului Dimov sunt o adevărată mină
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
printre mulți alții, eram pus pe liber. Scurt și înfipt. În fine, în chip de încheiere civilizată - de fapt, doar cu ipocrizie bine calculată -, cu oarecare mulțumiri pentru contribuția avută până atunci. Imixtiunea brutală a lumii reale în universul nostru fantast și fericit a fost un duș rece, care până la urmă chiar m-a trezit. Mai ales că, total neprevăzut. I-am înpărtășit vestea cea proastă Betinei și i-am cerut - e drept că, datorită înțelegerii ce mi se părea că
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
aici de artistul pe care creația nu-l paralizează, pe care atelierul nu-l confiscă și pe care imaginația nu-l narcotizează într-atît încît să-i scurtcircuiteze legăturile directe cu lumea în care trăiește. Faptul că în creația propriu-zisă este fantast și visător, că în meditațiile implicite asupra artei este uneori relativist, iar alteori de-a dreptul măcinat de îndoieli, nu-l împiedică pe Bochiș de a căuta chiar în ostilitatea din jur, în disfuncțiile de sistem și în nepăsarea oficială
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
șantierele bunurilor simbolice, dar și fără compromisuri morale sau concesii de altă natură, Bochiș a preferat acțiunea lucidă și implicarea nemijlocită, atît bocetului de tranziție cît și tînguirilor pe ruina artistului - demiurg de altădată. Faptul că în creația propriu-zisă este fantast și visător, că în meditațiile implicite asupra artei este uneori relativist, iar alteori de-a dreptul măcinat de îndoieli, nu-l împiedică pe Bochiș de a căuta chiar în ostilitatea din jur, în disfuncțiile de sistem și în nepăsarea oficială
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
În așa fel încît nici nu-ți poți da seama (și nici n-ar avea importantă) dacă doctrina a premers discursul liric sau invers. Fluxul oniric e captat cu un aer de naturalețe, cu un creion mai curînd de reporter fantast decît cu un penel de pictor suprarealist pedant, așa cum proceda Leonid Dimov (l-am numit cîndva - formulă ce i-a plăcut! - un parnasian al hazardului): "Din adîncul întuneric/ se ițesc precum din stranii holograme/ chipuri și lucruri/ străluminate/ labirinturi în
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
d-tale de creator științific e indiscutabila, si este tuturor evidență și potenta d-tale literară. ansa toți au rămas surprinși a nu o vedea pe această din urmă absorbita integral an opere. Există un Vianu oral strălucit, ușor melancolic, fantast cat se ăngăduie an creația de idei, si un Vianu "doctoral", privatim docens - și nimeni nu punea vreo răutate an această caracterizare glumeața". Mai departe, Călinescu se declară mai mult interesat nu de Lovinescu cel real, cat acaparat de mișcarea
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
Dawidek (1987), au fost traduse în numeroase limbi. Eram singur și fericit cuprinde o suită de opt povestiri care au ca martor un băiețel din Gdansk, devenit apoi adolescent și tânăr. Prin ochii lui, antipatiile politice ale părinților se colorează fantast, iar bizareriile unor personaje excentrice sunt întâmpinate deopotrivă cu mirare și stăpânire de sine. Istorisirea se condimentează cu faptul neașteptat, într-un volum de un rafinament al expunerii valorificând metaforic firescul ori absurdul unor întâmplări în stare să amprenteze viața
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
pe care o reprezintă boema. Evocarea stărilor bahice, a senzualității și morții adiacente, primesc accentele dezabuzat-proaspete ale trăirii, în prelungirea unui motiv ilustrat de D. Stelaru, Ben Corlaciu ș.a. Efectul e cel al unei "romanțe de beție", trecute prin alambicul fantast al poeziei actuale, din care picură întunecatele esențe: "poți sta aici (oricît dorești) lipsit de-nsemnătate;/ pot trece zile, săptămîni, chiar ani întregi - pe ape./ pentru că timpul nu-i prezent și nici primit nu este/ cum nici holera printre sfinți
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
împăcare" , despre un tată apăsat, nu încape vorbă, de viață, dar cu nebănuite resurse de-a rezista "uscăciunii", bătrîneții nesuferite, scrie Simona Popescu: Tatăl meu în camera mare. E un tată visător, care gîndește la te miri ce, un tată fantast chiar, citind doar cărți "în care e vorba despre viața noastră, despre noi, despre cum sîntem noi. (Care noi?)." Un tată care se joacă și se preface. O copilărie mică, pusă pe hîrtie (și scoasă în public) cu vreo 16
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
umorul născîndu-se din aceeași necesitate a supraviețuirii prin absurd ca și în cazul Peripețiilor bravului soldat.... în Baronul Münchausen, prima dintre cele șase povestiri publicate de Societatea Culturală și Științifică �Ivan Krasko", Haňťa de la depozitul de hîrtie e un �vejk fantast trăind într-o lume reinventată în fiecare clipă, domnul Kafka, din Kafkiană, e amenințat de-un gardian pentru că tulbură liniștea publică, însă Haňťa e baronul printre oameni cufundați în mizeria cotidiană, iar domnul Kafka are o revelație: Omul nu poate
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
tentația deriziunii și sub imperiul imediatei materialități. Indiferent la care din etaje, viața în craterul săpat de meteorit își consumă nefirescul și nefericirea ce nu poate fi, până la urmă, mascată. Mesajul auctorial, la finele spectacolului, este, desigur, un avertisment. Caricatural, fantast, nervos, acid în detaliu și fugos în ansamblu, dintr-un izvor liric pierdut în nisipuri și la comanda unui pupitru de polemist, stilul tupanian servește, cu evidentă decizie, o feerie răsturnată, în care o lume rău alcătuită se răzbună pe
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
fapt, este numai la îndemâna celor cu har. ,,Bucătăria’’ povestașului a devenit atelierul unui alchimist’’. Carte de inițiere Volumul Fănuș Neagu.Povestirile magice pare o carte de inițiere nu doar în universul miraculos al marelui prozator, ci, parcă, și în sunetul fantast al Culturii Cucuteni, pe cât de veche (cea mai veche din Europa, poate și din lume!...), pe atât de misterioasă, harică, purtătoare de semne încă nedescifrate. Este, acest studiu de referință al profesorului Viorel Coman, și o carte de inițiere în
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
întrețin un fel de halou protector în jurul personajelor și a locului, cheiul se termină cu prova unei bărci eșuate. Uneori, umbrele dublează personajele, staturile se înfruntă, cea impresionantă a Părintelui Iov, cu cea modestă, cocîrjată a Părintelui Anatoli ambele proiectate fantast, grav în lumina flăcărilor din sobă pe un perete ca în teatrul Nô. Aceste lumini și umbre recreează în filmul lui Lungin tensiuni și o cameră de rezonanță dialogului, dar cu adevărat speciale sunt gros-planurile ce relevă o artă a
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]