46 matches
-
o duioșie mirată și o tulburare romanțioasă în ochii lui Vasile Morar, o neliniște uimită de inadaptat superior. Pare un intelectual a cărui minte stă spînzurată de dîra unor himere voluptuoase, privitorului nearătîndu-se decît crusta himerelor: fața luminoasă a unui fantast prins sub freamătul unor cavalcade interioare. Oriunde îl întîlnești, impresia e aceeași: îl simți făcîndu-și tabietul savurării fantasmatice, ruminațiile visătoare împrumutîndu-i aerul unui îndrăgostit întîrziat. Nu știi dacă se roagă, dacă deapănă literele unei maxime sau dacă retrăiește bucuriile prezenței
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
mai găsesc nici în această zgomotoasă Capitală culturală europeană decît cînd cutreiera ulițele cu pantă ale orașului de jos, tăcînd sau vorbind monosilabic cu el. Dar acest domn foarte înalt și foarte subțire ascunde în ciudata lui alcătuire și un "fantast", un fel de lunatec care umblă pe drumuri neumblate de alții, care vede ce nu văd alții, care are darul de a evada din prezent în stații unde timpul se oprește. Cînd era copil, ni se spune în povestirea Strada
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
conceptual, ci emotiv-confesiv, și de aceea expresia lui nu e subtilă, ci sinceră, adică atinsă de imaturitatea senectuții. Dar ce consternează la el e sîmburele de elan comunist, Tolstoi fiind un creștin în varianta primitivă a egalitarismului drastic, genul de fantast care visează la topirea tuturor într-un ocean de frăție colectivă. Octogenarul luminat crede că tot ce aparține în chip privat unui om înseamnă privațiune pentru alții, deci elementul privat trebuie abolit. Pe scurt, un credincios care face figura unui
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
firavă. Un monstru de singurătate trăind în dedesubturile unei intimități rasate, dar un monstru a cărui gîndire se hrănește dintr-un simț aparte pentru dimensiunile oculte. În Tarangul găsim o natură religioasă avînd predilecție pentru obscurități și bizarerii, genul de fantast care caută numai amănuntele ce amintesc de elementul numinos al destinului. Un interiorizat trăind sub spectrul unei divinități pe care o presimte fără s-o poată atinge, și pe care o intuiește fără să o poată explica. Mai mult, un
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
ale cărui note de subsol preschimbă lectura în pelerinaj sofisticat, dar lipsa viziunii cercetătorului e acută, la fel ca absența unui criteriu de selecție a datelor. Știința lui Culianu e onestă, dar fără orizont. Îi lipsește acel suflu nefiresc, de fantast îndrăzneț, din cuvintele căruia să simți că ceva bizar se întîmplă în carte. E sunetul acela scandalos sau neverosimil, aberant sau nelumesc, pe care îl întîlnești la Vasile Lovinescu sau la Rudolf Steiner. Nu-i iubești și nici nu-i
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
pornesc, incoerent, în căutarea prăzii. Încheierea, cu Edi trăgând la nimereală, cu arma explodându-i în brațe, cu orbirea lui de-o clipă și cu recăpătarea extatică a vederii, e realmente inspirată. Adevărată marcă a talentului. Dar n-are nimic fantast, nimic absurd, nu e cu nici un centimetru înălțat deasupra pământului. Să fie doar o întâmplare?
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
propune să fixeze cîteva repere pentru un nou mod de a înțelege lumea contemporană și să ofere cîteva puncte de sprijin pentru o nouă paradigmă morală". Să specificăm că nu e vorba de un militantism plat, moralizator, ci de unul fantast, de factură avangardistă. La polul opus ipocritei "angajări" pe care o promova regimul totalitar, obișnuind a parodia cu voluptate "limba de lemn" a acesteia, Augustin Pop se pronunță în numele libertății, al prospețimii, al spontaneității spiritului pe care le urmăreau suprarealiștii
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
chiar filosofii contrazice însăși motivația pentru care un om se dedică universului conceptelor. Dacă dăm la o parte motivația pecuniară, un gînditor care își deschide un cabinet ca să descrețească frunțile abătute e fie un șarlatan atins de autoidolatrie, fie un fantast care simte nevoia să dea fumurilor speculative o valență socială. În rest, filosofia e o prefirare subtilă de tente sufletești, dar o prefirare care, pentru a exista, nu are nevoie de dialog, ci de o sensibilitate acută și de un
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
la belle époque vieneză, avea 57 de ani, deosebirea de vîrstă de 37 de ani nefiind pentru Bernhard o piedică în anticiparea unui concubinaj care, durînd peste trei decenii, avea să-i fie un veritabil colac de salvare: pentru un fantast fără aptitudini de supraviețuire, căruia efortul de a se adapta la climatul postbelic îi putea fi fatal, ivirea unei mecena feminin dispus a proteja artiști faliți era semnul mîntuirii. În fond, alipirea lor a fost un alt fel de Anschluss
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
vieneze e un detaliu ce ține de misterul conștiinței artistice. La moartea lui Hedwig Stavianicek în 1984, Bernhard îi va face portretul în romanul Vechi maeștri, însuflețit de o gratitudine postumă de la care nu te-ai fi așteptat din partea unui fantast în ale cărei obișnuințe recunoștința nu-și găsea locul. Dar semnul că stihia decedatei avea să-l urmărească în continuare, grație unei fatalități trecînd peste condiția muritoare, este că în 1989 Bernhard a acceptat să fie înmormîntat la Viena, chiar
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
pierzi timpul. Între istorie personală și muncă de arhivă, între povești și literatură, Victoria Dragu Dimitriu reface un timp bucureștean, amestecat ca și arhitectura și felul târgoveților. Timpul pe care și Eliade, și Mateiu Caragiale, și Călinescu, și alți, poate, fantaști ai unei arheologii inefabile, nu l-au inventat, ci l-au găsit. Un timp în care totul conviețuiește, și totul încape. Chiar dacă, știm bine, se strâmtează din ce în ce. Nu pot, oricât aș vrea, să o iau la rând
Siluete la răscruci by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5040_a_6365]
-
neliniștit, care nu iubea prezintele, ci care trebuia să vieze sau în suveniri în care fiecare obiept era împoporat cu cunoscuți istorici, sau era silit să se refugieze într-o relațiune tenebroasă, pe care nu o cunoșteam. Contele era un fantast; însă un fantast nobil cu un simțământ adânc de drept și adevăr; deși dorința sa de a fi liber de defecte luase poate tocmai de aceea o direcțiune care părea a decurge din prejudețe înrădăcinate, căci rar e cineva așa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
iubea prezintele, ci care trebuia să vieze sau în suveniri în care fiecare obiept era împoporat cu cunoscuți istorici, sau era silit să se refugieze într-o relațiune tenebroasă, pe care nu o cunoșteam. Contele era un fantast; însă un fantast nobil cu un simțământ adânc de drept și adevăr; deși dorința sa de a fi liber de defecte luase poate tocmai de aceea o direcțiune care părea a decurge din prejudețe înrădăcinate, căci rar e cineva așa de plin de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cum e să te bați? / cum e să faci dragoste cu mine?" Spiritul jucăuș, ironic și parodic al acestei poezii nu trebuie să ne inducă însă în eroare. Doar copiii pot crede în veselia tălâmbă de pe fața clovnului. Asemenea altor fantaști ai poeziei moderne, cu care nu îl compar valoric, ci doar taxinomic, precum Lautreamont sau (iarăși) Rimbaud, Gherguț pare uneori animat, sub glazura eroi-comică a versurilor, de o fioroasă nefericire, de un urât existențial ce se exprimă în coprolalie, necrofilie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a lui Jacques G. Costin din Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte (ibid., pp. 62-65): „Ceea ce apropie pe dl Jacques G. Costin de nefericitul său înaintaș este doar un principiu de poezie și vervă imaginativă, derivat la Urmuz în fantast și satiră, la dl Jacques G. Costin în ireverență grațioasă și în comentarii la adresa academicului, mai exact a didacticului. Dacă și la unul, și la altul avem de a face cu o lume arbitrară, cu o lume în răspăr, timbrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Brâncuși și a elevei sale Milița Petrașcu se înscrie deopotrivă pe orbita cosmopolită a Contimporanului și pe cea spiritualist-autohtonistă de la Gîndirea, iar arhitectul, pictorul și decoratorul constructivist Marcel Iancu se arată a fi uneori, în plastica sa, un eclectic fantast cu nostalgia formelor canonice. În fapt, prima avangardă autohtonă se dovedește a fi - cu excepția mai complicată a lui Tristan Tzara - o avangardă „pozitivă”, „constructivă”, de o clasicitate structurală. Separarea dintre domeniul esteticului și cel al politicului, „eclectismul” independent, neînregimentat (cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și sunt centrate pe momentele de cotitură ale vieții scriitorului, în vreme ce partea finală (Legături primejdioase și Excelsior) creionează, ținându-se în proximitatea faptelor verificabile, profilul omului de geniu sortit solitudinii, ca și portretul în mișcare al veșnicului rebel, polemist și fantast, care și-a trăit întreaga existență „cu graba tinereții”, rămânând astfel în chip esențial „un scriitor de tip «Sturm und Drang»”. Ambele monografii sunt însoțite de bibliografii bogate și exacte. Activitatea istoricului literar este completată de câteva lucrări de uz
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289466_a_290795]
-
Poziția aștrilor (E.P.L., București, 1967), problema fundamentală a recuperării lirismului (pre)modern. Acțiunea recuperatoare marca Dan Laurențiu vizează în mod special recondiționarea marii tradiții romantice: în fapt, asupra poeziei lui sale planează de la început umbra romanticilor funciar macabri, vizionari și fantaști, la a căror retorică și recuzită grandilocventă lirica sa nu pregetă nici un moment să se ralieze. Recondiționarea acestui romantism structural este justificată, cum se va vedea, nu doar de afinități (s)elective puternice, ci și de necesitatea acută a scriitorului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și o pietate izvorîte, mai cu seamă, din exemplul trudei literare"; Ovidiu Cotruș fixează antinomia Ion Luca-Mateiu pe coordonate ale psihologiei individuale: Între tată și fiu s-a iscat de timpuriu conflictul dintre un om cu simțul realității și un fantast. Pentru Ion Luca, pasiunea genealogistică și lectura furibundă a Almanahului Gotha erau mofturi primejdioase, dacă nu chiar simptome de scrînteală. [...] Obsedat de blazon, Mateiu nu putea ierta tatălui său spiritul plebeian, lipsa de morgă și de stil"; Teodor Vârgolici crede
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în același an, dar editura este desființată în 1947 și cartea nu mai apare. Lirica lui O. conturează figura unui spirit însetat de puritate și de absolut, însă cenzurat de luciditate și de o conștiință ironică secundă. Poetul e un fantast condamnat la starea de veghe și la recunoașterea diferenței dintre aspirație și realizare/realitate: un inadaptabil romantic, marcat de experiența umană și artistică specifică „generației pierdute”, a războiului. De altfel, este singurul dintre poeții Cercului Literar apropiat (programatic) de grupul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
unități armonice, care în fapt sunt sinteze absorbante și posesive ale acestor locuri. Traian MOCANU - 1998 VIORICA TOPORAȘ ÎN SALA VICTORIA Viorica Toporaș apare de fiecare dată cu piese consistente, în care idilicul e copleșit de potențarea spre starea de fantast ușor și culoarea rămâne veșnic proaspătă datorită impresiei de notație spontană. Iernile ei cu sclipiri de albastru sideral au o răceală nobilă, albul râvnind frumosul absolut prin candoare, după cum nudurile ei sub torida lene copleșitoare sunt un spectacol al uitării
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]