99 matches
-
și la noi, unde figurează printre premierele lunii februarie). Cezar e însuși regizorul, Alain Chabat. "Pentru acest film ați scris scenariul, ați făcut regia și ați interpretat rolul lui Cezar. Vă place puterea?", a fost întrebat regizorul. Care, cu umor, fantazează: "Da, pe platou am avut statui gigantice cu mine, oamenii erau obligați să se prosterneze înaintea lor, aveam vestale virgine care mă adorau, lumea îmi vorbea în latină... Cred că este important să menții echipa sub control prin teroare!"... Dacă
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
Robert Martin nu-l va descoperi pe Dumnezeu și nu se va împăca cu ideea umilinței de a fi muritor. Ceea ce pare un triumf al umanității este pentru el, ca individ, un eșec total. Romanul are o bătaie mai lungă. Fantazând pe marginea unor chestiuni atât de importante pentru viitorul omenirii de după descoperirea nemuririi organismului uman, un capitol întreg (Celebritate) capătă înfățișarea unei utopii genetice. Posibilitatea de a îmbunătăți celulele umane imune pentru ca acestea să se reproducă la infinit evitând astfel
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
dacă ar fi doar 400 de asemenea rechini și tot ar fi mult. Să zicem însă că un scriitor român publică un roman non-ficțional intitulat Cei 300, fiindcă mai scade și el, de teamă să nu-l acuze cititorii că fantazează. Cu siguranță că i se va reproșa că a căzut în doaga autorilor de romane foileton din secolul 19. Fiindcă și 300 sunt mulți, iar povestea nu mai miroase a favoritism pentru unul sau altul, ci a treabă organizată. Încît
Neverosimila noastră realitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12480_a_13805]
-
Barbu Cioculescu Dacă exilat vreodată într-o insulă pustie de cărți, fantaza Ion Pillat, om al bibliotecii, mi s-ar da voie să iau cu mine un singur autor de fiecare literatură, la cea franceză m-aș opri îndată la trei poeți, Racine, La Fontaine și Baudelaire.” În virtutea clauzei acceptate, Ion Pillat
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
ca să facă ce vrea cu ea, fără a ști soția lui". Cine a citit cu atenție anumite pasaje din Lunatecii, ca și altele din romanele postbelice și confesiunile Henriettei Yvonne Stahl, își dă seama că prozatoarea spune adevărul: Ion Vinea fantaza cu multă ușurință și, cel mai adesea, în chip năstrușnic. E timpul să mă reîntorc la "autodafeul" lui Vinea. Cum am spus, cred că e legat de fuga din țară a lui Dumitriu. Dar nu cred că Vinea și-a
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
ambele cazuri, stupoarea a fost aceeași: a incompetenței și inadecvării. Cititorul ce-și va plimba privirile pe rafturile librăriilor va fi, poate, atras de aceste două titluri, Arta de a seduce și Arta de a trăda, ba chiar ispitit să fantazeze vreo legătură subtilă între tratatele cu pricina. O legătură există, e adevărat, dar nu una de idei, ci mai degrabă de calitate a performanței editoriale și scriitoricești. În accepțiunea concretă a termenului, "artă" înseamnă "tehnică", iar o carte purtînd titlul
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
de mai sus, căci, una din două: sau autorul e un jurnalist incorigibil, și atunci nu e capabil să transfigureze realitatea brută a informațiilor cotidiene (decît într-o direcție mobil-jurnalistică), sau, dimpotrivă, el se lasă antrenat de plăcerea de a fantaza pînă în teritoriile imaginației foiletonistice, fantaste și chiar fantastice (ultima însușire nefiindu-i deloc străină), iar atunci nu mai poate fi expediat printr-o simplă și usuratecă eticheta". Aci am putea să ne amintim și de recepția foarte favorabilă pe
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
e o speță de poezie obiectivă. Prin mijlocirea sa, subiectivitatea pătrunde cu sfială, aparent fără a atenta la crusta realului de la suveranitatea căruia, în tradiție caragialescă, producția în chestiune se revendică mereu. E o subiectivitate care nu se mărturisește, ci fantazează. Adică am putea spune că se mărturisește indirect. În centrul poemelor lui T. O. Bobe se află un personaj pitoresc, "nea Gică, frizeru'". Pe de o parte, el reprezintă lumea suburbană, cu măruntele sale tribulații și veleități, cu burlescul său
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
basilica ireală cu cupolă de sticlă, trebuie să aibă pentru cititorul din Coreea sau Costarica aspectul epocii lui Savonarola sau a lui Lorenzino de Medici." Mai dificil era să producă același efect cititorului național. Iar zece ani mai pe urmă, fantazând pe seama unei aristocrații tocmai declarată dușman de clasă și supusă extincției violente, iluzia seninătății apolinice se va spulbera, jocul va lua sfârșit. Acolo unde încetează a mai fi o urmare la Enigma Otiliei, Scrinul negru eșuează cum e mai grav
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
baliverne, nejenați în nici un fel de turpitudinea demersului lor gratuit și pe alocuri ignobil. Acești ” scriitori amatori de povestiri știintifico-fantastice” nu fac decât să prejudicieze încrederea celor ce ar dori să se adâncească în oarece studii aprofundate. În multe cazuri, fantazând himerice și adacadabrante scenarii conspiraționiste, noii condeieri rătăcesc pe un drum ce duce spre niciunde, ignorând adevărul imperturbabil al documentelor de arhivă sau conținutul neconvenabil al mărturiilor istorico-literare. Eminescu: Deces natural sau deces provocat ? aceasta e întrebarea ! Generosul univers eminescian
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
este binecunoscută de Radu Paraschivescu, de aceea reface istoria baladei The Fields of Athenry, devenit imnul recondiționat al formației cormoranilor: The Fields of Anfield Road. Cum ne-a obișnuit în proza lui, Radu Paraschivescu stabilește un nucleu istoric în jurul căruia fantazează cu grație. Romanul de acum doi ani, Fluturele negru, era o ficțiune biografică despre viața excentrică a lui Michelangelo Merisi (Caravaggio). Miza cădea pe legătura dintre individ și istorie, cu accent pe carnalitatea artei, acolo unde ideea răzbate printre supra-personaje
Fotbal și literatură sau Cum a câștigat Liverpool CL by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3921_a_5246]
-
Miniștri, e greu de spus în ce măsură textul tipărit în gazetă reproduce rapoartele oficiale, trimise guvernului. E singura lacună a ediției de față, neesențială, în fond. Ca articole de gazetă, însă, textele nu au cine știe ce valențe literare. Scriitorul se abține să fantazeze sau să creeze scenarii în jurul unor întâmplări și personalități. Obiectivitatea scorțoasă nu favorizează literatura, dar îl ajută pe diplomat să ofere guvernului român - și, ulterior, opiniei publice - o imagine necomplezentă a Basarabiei. Iar polemica, atâta câtă este (nu știm dacă
Duiliu Zamfirescu necunoscut și cenzurat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4246_a_5571]
-
surprind din nou capacitatea de adaptare a muzicii contemporane românești (Cornelia Tăutu: De doi; Aurel Stroe: Drumul spre flacără; Tiberiu Olah: Sonata pentru clarinet solo) la altitudinea fantasmelor, nutrite totuși de forțele realului, imaginate de Ariana Nicodim, dar și să fantazez pe tema (cu variațiuni?) a destinului unui instrument, clarinetul, pe care compozitorii preclasici, fie ei francezi, englezi sau germani, l-ar fi inventat dacă Aurelian-Octav Popa le-ar fi fost contemporan. Așa a trebuit să ne mulțumim doar cu transcripții
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
metaforă? Simplu: omul va descoperi un alt mit, cel al exageratei demitizări și o nouă religie, cea a omului fără imaginație. Deci literatura viitorului să fie oare, atunci o literatură a imposibilității omului de a mai scrie, de a mai fantaza? Va fi romanul opera omului care nu va mai putea scrie nici măcar antiroman, antipoezie și antipiese, și care nu va mai putea „digera” decât date exacte, deoarece lobul drept al creierului i se va atrofia de tot? Atunci, cu siguranță
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu prostiile, a zis Alvin. Nu voiam să mai aud alte glume triste despre moarte, așa că am urcat iar cu Liftul și am mai mîncat o felie de pîine Sunshine, după care m-am cocoțat În fotoliul impozant și am fantazat despre cum o să revină Jerry iar la viață. Eram sigur că nu se va Întoarce niciodată acasă, așa că mi s-a părut În regulă acum să-mi bag un pic nasul prin lucrurile lui. Atunci cînd cineva e mort sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
făptură; abia atunci, În veacurile ce or să vină, aș putea fi numai cu dumneata, iar moleculele iubitului dumitale descompus ar putea să se agite, să se deștepte, și să caute urma moleculelor dumitale Împrăștiate prin natură! Lăsați‑mă să fantazez, doar cu asta mă mai consolez, că mi‑aș afla veșnicia În dumneata și cu dumneata...“ CUPRINS TABEL BIOBIBLIOGRAFIC ........................................................ 7 SCURĂ AUTOBIOGRAFIE ............................................................ 9 ENCICLOPEDIA MORȚILOR SIMON MAGUL .......................................................................... 13 ONORURI POSTUME ................................................................... 32 ENCICLOPEDIA MORȚILOR ......................................................... 40 LEGENDA ADORMIȚILOR ............................................................ 65 OGLINDA NECUNOSCUTULUI ....................................................... 86
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sens, șoferul din Roma, intepretat magistral de Roberto Benigni, desfășoară o întreagă recuzită histrionică pentru a-l tulbura pe pastorul din mașină. Taxiul s-a transformat într-un confesional, unde șoferul debitează povestea cu iz decameronic a unei sexualități panic-dionisiace, fantazând conștient de efectul devastator-inhibitoriu pe care verbozitatea sa fabulatorie o are asupra pastorului. Acesta face un infarct și taximetristul îl abadonează pe o bancă, frivolitatea a virat către tragic, dar și acest tragic este inconsistent, o fantoșă, mai degrabă o
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
a învăța, pentru că este sigură că și-a descoperit vocația. Pictând una și aceeași femeie, în situații și ipostaze dintre cele mai variate, este limpede că personajul despre care scriem aici urmează un tratament de descoperire a propriului eu, uneori fantazând, alteori obiectivând doar o stare sau alta, după cum o ajută puterile. Artista nu știe nici o regulă de compoziție, face totul din instinct și descoperă că poate să inventeze, desenul se duce după închipuire, personajele se învăluie în plasticitatea lui Klimt
Un caz de pictură virală by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5137_a_6462]
-
neîndurătoarei Inchiziții și contra-reformei, care stimula dezvoltarea unor arte plastice în slujba catolicismului. Dispunând de toate aceste instrumente, și-a putut permite să se joace de-a anacronismele, să exprime preocupări proprii unui intelectual nonconformist din ziua de azi, să fantazeze pe marginea datelor seci lăsate de contemporani (de la Caravaggio n-a rămas nici o însemnare despre intențiile lui artistice). Licențele și artificiile de acest gen pun și mai puternic în evidență adevărurile vieții și ale operei pictorului. Citim: „Am 38 de
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
în ipostaza gestuală obișnuită a ctitorului ce aduce o danie, ar putea fi o imortalizare discretă a celor două femei ctitore ale bisericii." (p. 100) Artificiul acesta nu e numaidecât condamnabil. Chiar dacă de aici decurge reproșul meu major.) Andreea Răsuceanu fantazează, dar nu speculează pe conturul informațiilor verificate. Din această alternanță, în fond romanescă, rezultă un eficace suspans intelectual. Cartea, ar mai trebui poate precizat, nu e doar un răsfăț documentar. Despre pasiunea autoarei pentru zona căreia i-a dedicat mai
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
-i prinde pe cei patru mușchetari ai iluziei într-o paradigmă a haosului. Oricât de vizionar ar fi, Horia Stanciu - ce se vrea cronicarul vieților paralele - știe că avansează într-o „lume a umbrelor”, unde apocalipsele se ghicesc pretutindeni. El fantazează livresc, mizând pe o ieșire providențială din labirint. Dan Stanca nu imprimă scribului din text magia teurgiei. Chiar dacă Horia caută avid sensurile ascunse ale existențelor ratate. Numai că simpla cultivare a prieteniilor redresate de relaționări mateine și mitologice nu ajunge
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
le percepe fatalmente dizarmonia, permanenta tensiune ce le disjunge, adică se percepe pe sine. Frecvent, Nora Iuga apasă clapele feeriei. Are dreptul, are datoria naturală de-a se apăra de absurd, de produsul subiectiv al acestuia care e coșmarul, visînd, fantazînd, plutind în himeră ca-ntr-o epifanie. Realul e adus în situația de-a emite năluci. De-a se idealiza punîndu-și măști utopice: ,cît timp am să te mai văd pămîntule, cu bisericile tale, cu vacile tale domoale plutind pe
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
avea, în fel de fel de desfătări și în divuri, în chipuri de dezmierdări viața își petrecea. În scurt, să zicem, în toată negrijea și liniștea să afla“ (Partea a IX-a). Atunci cînd își desenează autoportretul, autorul începe să fantazeze. Chiar dacă execută tabloul cu presupusă distanțare ironică (deoarece cuvintele apar puse în gura Hameleonului), portretul fă- cut de Cantemir lui Cantemir rămîne ilustrativ pentru psihologia personajului. „Vios, vlăgos, ghizdav și frumos, ca soarele de luminos, ca luna de arătos și
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
universuri sublimate de artă. Versurile din acest volum ilustrează, programatic, funcția ludică a poesis-ului. Poeta a îmbrăcat mantaua lui Gogol, și sub ea, se joacă fără complexe, în postura de homo ludens, folosindu-se de marea sa capacitate de a fantaza. Trăirile sale sunt un fapt de cultură, bazat pe împletirea cunoștiințelor acumulate cu îndrăzneala metaforei. În poezia cu metafore ale naturii este destul de motivată, căci miticul este biologic. „Pironit în vitraliu,/ ochiul acela,/ cândva azuriu,/ atoatevăzător,/ se bălăngăne/ plictisit,/ înlăuntru
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
poți să zbori prin azurul ce te-a șters... Mi-ai simțit însingurarea și neliniștea din sânge Dor atavic fără nume, căutarea unui rost, Exaltarea-n seri de taină când pe umăr vreau a-ți plânge Fără un motiv anume, fantazând la ce-ar fi fost... Vreau să îți ascund sub palmă tot ce-a mai rămas din mine Să mă înflorești ca-n vise, în culori de curcubeu Libertatea să se-arunce de pe ziduri de ruine Să mă scri-ntr
LA MINE-N GÂNDURI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382990_a_384319]