106 matches
-
boschetarii din luna amară: da - numai așa a dat de unul - cel mai sinistru: Rostul Istoria asta care - domnule șef de marionete - ți-a fost leac și otravă - ți-a vândut trotinete - pe post de ostenite - dezarticulate majorete: totul - în fantazările tale jalnice de travestit în antracte nevralgice... ...by-by - domnule șef și maestru de călărie - fără de pălărie: Istoria și-a ieșit din albie și din cămașa de forță - iar acum controlează biletele de autobuz - făcând abuz după abuz: cine a uitat
DESCÂNTECE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1464129585.html [Corola-blog/BlogPost/378983_a_380312]
-
către cer/ înghețat.” („Sic transit gloria mundi”). O rezolvare interesantă privind lumea. Barocul Marianei Cristescu reinventează realul și, simultan, îl umbrește, îi dă dimensiunea misterului, prin viziunea universului curbat. Poeta trece de la real la imaginar, grație unei uluitoare forțe a fantazării. Ca la Arghezi, regăsim capacitatea de a realiza descrierea unei gâze în viziunea marelui cosmos: „Marginalizat,/ cânele meu,/ maidanez,/ și-a luat câmpii/ și a șters-o pe ușă,/ adulmecând prin vecini/ invariabila tocană/ interetnică./ În elementul lor,/ miejii sărați
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1448272926.html [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
Filip), urmate de romanul „Blestemații”, 2012, revenind acum în haina editorială cu un nou volum de poezie, dedicat mamei. „Umeri de flori” (Bacău, Ed. Art Book, 2012) iscodește posibilitățile exploratorii ale copilului „în lumea devenită o jucărie stricată”. Versurile cuprind fantazări aproape moralizatoare și mistere elucidate cu o maturitate poetică percutantă pentru vârsta autoarei. Percepute cu o comprehensiune precoce, tainele omenirii îi sunt iluminate „de felinarele din semnele mirării”. Când o bântuie gustul deznădejdii, Ana Maria „caută rugăciuni pentru aduceri ... Citește
ANA MARIA GÎBU by http://confluente.ro/articole/ana_maria_g%C3%AEbu/canal [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
Filip), urmate de romanul „Blestemații”, 2012, revenind acum în haina editorială cu un nou volum de poezie, dedicat mamei. „Umeri de flori” (Bacău, Ed. Art Book, 2012) iscodește posibilitățile exploratorii ale copilului „în lumea devenită o jucărie stricată”. Versurile cuprind fantazări aproape moralizatoare și mistere elucidate cu o maturitate poetică percutantă pentru vârsta autoarei. Percepute cu o comprehensiune precoce, tainele omenirii îi sunt iluminate „de felinarele din semnele mirării”. Când o bântuie gustul deznădejdii, Ana Maria „caută rugăciuni pentru aduceri ... XXI
ANA MARIA GÎBU by http://confluente.ro/articole/ana_maria_g%C3%AEbu/canal [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
Ion Barbu, descoperim și la G. Călinescu vocația copilăriei, interpretată- mai ales- ca antipod cețos al maturității împlinite. În volumul Poesii, apărut în anul 1937, descoperim o poezie intitulată Melodii în care se evocă copilăria tiranizată de puterea demonică a fantazării. Citind această poezie suntem proiectați într-un univers absurd, dar firesc din punctual de vedere al psihologiei infantile, dar veridic poetic: “Copil, abia făclia unui crin/ În mâini țineam, paharul dus la gură/ Era o urnă rece, o figură/ De-
TREI OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Trei_oglinzi_paralele.html [Corola-blog/BlogPost/356797_a_358126]
-
în limbaj, însoțindu-le de o permanentă autoreferențială luciditate a relatării (reținem ca deosebit sub acest aspect, modul de a contura circulația obiectelor și lucrurilor între colegele de internat). În sfârșit, ne obligă să-i constatăm capacitatea de invenție, de fantazare, de creație imaginativă. Considerăm că drumul pe care vocația sa se va împlini este romanul de analiză și meditație psihologică, situat sub postulatul deja schițat: a gândi lucid înseamnă a gândi amar. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit
Vasile Teodorescu: Povestiri amare, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/vasile-teodorescu-povestiri-amare-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339609_a_340938]
-
istorice de actualitate. Relativ la “peisajul” politic actual, frustrarea poetului, lansând o rugă către Demiurg, ia accente de blestem : “Zăbrelește-i în zeghe /.../”. Totuși,“fundalul” acestor - să le zicem - “pete de culoare” este constituit de poezia de dragoste: o poezie a fantazării, a perseverării, a deziluziei și frustrării, a mâniei și iertării dar, invariabil a victoriei speranței; o poezie concepută din perspectiva și “substanța” unui optimism congenital; o poezie a retrăirii frământărilor specific-adolescentine - de la înmugurire (“Himeră”; “Muzei mele”, “Ochii-ți spun” șa
IMPRESII PERSONALE DESPRE CARTEA „FĂRĂ VOIA MEA” DE MIRCEA GORDAN de CORNELIA COCIŞ în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_cocis_1481774239.html [Corola-blog/BlogPost/368390_a_369719]
-
era tot ce putea fi mai perfect pe lume, gîndi cîinele. Se luară de labe și o porniră înainte, prin lumea goală, fără direcție și imposibil de descris. Erau doi și erau fericiți." Că tot vorbeam de cititorii rutinați ai fantazărilor de tot felul, uzul i-a învățat că poveștile sînt un soi de proză dar, totuși, altceva decît proza. Mai multă vreme culese decît scrise, păstrează, puse pe hîrtie, cumințenia bunicilor care le spun. Nu încurcă motivele, fentîndu-și mușteriii, care
Moșii roșii by Simona Vasilache [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
Paul Anghel sau Dinu Săraru, romanele pe care le-a scris sunt discutabile, iar încercarea de a da o Istorie a literaturii daco-romane (1999) este în cel mai bun caz un gest de curaj, ținând de un uluitor spirit al fantazării. Ceea ce depășește ca limită a credibilului în Istoria... sa îi este permis romancierului, care poate mixa realul cu imaginarul, pentru a prezenta epoci diferite, de la vechii traci la secolul al XX-lea, într-o încercare de a reconstitui spiritul fiecărui
UN ARTIZAN AL CUVÂNTULUI, UN APOLOGET AL ORTODOXIEI ŞI UN PROMOTOR AL SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Mihail_diaconescu_un_artizan_al_cuvan_stelian_gombos_1331297631.html [Corola-blog/BlogPost/354784_a_356113]
-
Filip), urmate de romanul „Blestemații”, 2012, revenind acum în haina editorială cu un nou volum de poezie, dedicat mamei. „Umeri de flori” (Bacău, Ed. Art Book, 2012) iscodește posibilitățile exploratorii ale copilului „în lumea devenită o jucărie stricată”. Versurile cuprind fantazări aproape moralizatoare și mistere elucidate cu o maturitate poetică percutantă pentru vârsta autoarei. Percepute cu o comprehensiune precoce, tainele omenirii îi sunt iluminate „de felinarele din semnele mirării”. Când o bântuie gustul deznădejdii, Ana Maria „caută rugăciuni pentru aduceri aminte
GÎBU ANA MARIA, AUTOR IOANA MIHAELA FRAIU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Umeri_de_flori_gibu_ana_mar_ana_maria_gibu_1365922167.html [Corola-blog/BlogPost/359762_a_361091]
-
către cer/ înghețat.” („Sic transit gloria mundi”). O rezolvare interesantă privind lumea. Barocul Marianei Cristescu reinventează realul și, simultan, îl umbrește, îi dă dimensiunea misterului, prin viziunea universului curbat. Poeta trece de la real la imaginar, grație unei uluitoare forțe a fantazării. Ca la Arghezi, regăsim capacitatea de a realiza descrierea unei gâze în viziunea marelui cosmos: „Marginalizat,/ cânele meu,/ maidanez,/ și-a luat câmpii/ și a șters-o pe ușă,/ adulmecând prin vecini/ invariabila tocană/ interetnică./ În elementul lor,/ miejii sărați
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1448208391.html [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
ale culturii poetice universale, el a reușit pe acest fond s.a desfășoare un mare joc poetic, rol în care își avea propria damnațiune. Poetul a venit cu o întreagă recuzită din marile teatre spirituale ale lumii, invocând Himera și Fantazarea luptând și lucrând pentru ele ca simplu soldat sau imperator, spre o desăvârșire făcută în numele Artei. Știința acestei poezii este „Știința ciocârliei/ care trece vămile pustiei”. Cântecul lui este în apropierea aceluia bacovian. La autorul „Plumbului” este invocat „decemvre”, la
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
atoatedevastator, rîsul revenirii pe pămînt. Încerc. - Ai dreptate, n-am întîlnit la nimeni, ca la Van Gogh, plăcerea de a descrie ce a pictat, ce pictează, ce va picta. Rămîi consternat de obstinația meticuloasă cu care își detaliază tablourile, de fantazarea subiectului pictat, de literarizarea lui. Văd în asta teama diletantului că nu va găsi audiența deplină, că nu va fi înțeles doar prin tablourile sale. - Ai spus diletant? Van Gogh, diletant? - Da, dar unul genial. Și numai lui îi este
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
paradoxal, ochiul ei critic funcționează fără fisură. Avem de-a face cu un caz interesant, în care excesul de luciditate nu duce la uscăciune, ci sporește capacitatea imaginativă, iar libertinajul face să încolțească dorința de iubire și mister. Nevoia de fantazare ne-o explică personajul însuși, atunci cînd vorbește despre obligația de a purta, din cauza unei forme foarte avansate de miopie, ochelari. Cu ei - spune eroina - "lumea din jur mi se pare prea rigidă, prea reală. Totul e brutal, dur. Știu
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
Multă calofilie și lene. Bărbați scormonind obosiți printr-un logos bătrân și caduc; femei tânguind pretențios micul lor sentiment, reziduu al unui psihic depășit și epuizat. O complacere galeșă în descriptivismul mărunt al unei realități pragmatice irespirabile. Sau dimpotrivă, o fantazare arbitrară printre găselnițe lingvistice, zgure livrești și veșminte stilistice demodate.” Concepute, aflăm, în 1987, publicate, am văzut, în 1994, rândurile acestea rămân la fel actuale și astăzi. Soluția, Magda Cârneci o întrevedea, atunci, într-o necesară sforțare în direcția „unei
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
1623, care apare cu numele lui Shakespeare, conține exact treizeci și șase de opere. (W.F.C. Wigston, Francis Bacon versus Phantom Captain Shakespeare: The Rosicrucian Mask, London, Kegan Paul, 1891, p. 353) Când ne Împărtășeam unul altuia ceea ce rezulta din fantazările noastre ni se părea, și pe bună dreptate, că procedăm prin asocieri necuvenite, scurtcircuite extraordinare, cărora ne-ar fi fost rușine să le acordăm credit dacă cineva ni le-ar fi imputat. Asta pentru că ne reconforta Înțelegerea - de-acum tacită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la cea mai mică greșeală (de multe ori acesta are reacții de genul „dar ce-am făcut?” pentru că reacția dumneavoastră este exagerată, în fond ați deplasat furia de pe o persoană - managerul - pe alta - partenerul de viață); 4) refugiu în reverie/fantazarea: se manifestă prin forme ale activității imaginatorii, furnizând o cale de evadare din realitate și oferind satisfacție persoanei (Luthans, 1985, pp. 387-390); acest fapt nu numai că nu oferă o rezolvare conflictului, dar îngreunează posibilitățile de apariție a rezolvării prin
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
oferind satisfacție persoanei (Luthans, 1985, pp. 387-390); acest fapt nu numai că nu oferă o rezolvare conflictului, dar îngreunează posibilitățile de apariție a rezolvării prin introducerea unui plan secund în care conflictul este rezolvat așa cum dorește doar una dintre părți. Fantazarea se poate face în două direcții- „eroul cuceritor” și „eroul suferind” (Coleman, Glaros, 1983). În primul caz, persoana se poate vedea pe ea însăși ca un mare atlet, un soldat vestit, o persoană foarte bogată etc., în orice caz o
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
respectul tuturor. În eroul suferind, persoana se imaginează ca suferind de un handicap îngrozitor; restul lumii aflând despre dificultățile pe care le întâmpină o înconjoară cu respectul datorat unei persoane care înfruntă cu curaj o asemenea soartă. Un exemplu de fantazare - pe care îl întâlnim frecvent - este cel al unui elev care este bătut în fiecare zi la școală de către un elev mai mare. Subiectul nostru se refugiază în reverie unde își închipuie că este puternic și îl bate el pe
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
formatorul le va înmâna cursanților o listă de situații conflictuale,și aceștia vor trebui să identifice ce tip de conflict se regăsește preponderent în fiecaredintreele. 2. Un alt exercițiu presupune că se vor lua mecanismele de apărare (compensarea, conversia, înlocuirea, fantazarea, negativismul, proiecția, raționalizarea, fixația) și se va cere grupurilor de cursanți să imagineze strategii de rezolvare a unor astfel de situații (spre exemplu, ce fac dacă în calitate de manageri au un subordonat care proiectează, ce fac dacă în calitate de părinți au un
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Cu toate acestea, din cauză că percepția și voința nu sunt de fapt decât unul și același lucru, denumirea se face Întotdeauna prin ceea ce este cel mai nobil și, În consecință, nu obișnuim s-o numim afect, ci acțiune. ART. 20. Despre fantazări și alte idei formate de suflet Când sufletul nostru se străduiește să imagineze ceva ce nu există, cum ar fi imaginea unui palat fermecat sau o himeră, ca și atunci când se silește să ia În considerare ceva ce este doar
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
exemplu, atunci când ia seama la propria natură, percepțiile pe care le are de la aceste lucruri depind În principal de voința care Îl face să le observe. Iată de ce obișnuim să le considerăm mai degrabă acțiuni decât sentimente. ART. 21. Despre fantazările care nu au drept cauză decât corpul Cele mai multe dintre percepțiile provocate de corp depind de nervi; există Însă și unele care nu depind deloc de aceștia, pe care le numim fantazări, la fel ca cele despre care tocmai am vorbit
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
considerăm mai degrabă acțiuni decât sentimente. ART. 21. Despre fantazările care nu au drept cauză decât corpul Cele mai multe dintre percepțiile provocate de corp depind de nervi; există Însă și unele care nu depind deloc de aceștia, pe care le numim fantazări, la fel ca cele despre care tocmai am vorbit, dar care, totuși diferă prin faptul că voința noastră nu intervine deloc la formarea lor, ceea ce le face să nu se numere printre acțiunile sufletului, neavându-și originea decât În faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
decât prin alții. Așa sunt iluziile din visele noastre, ca și reveriile pe care le avem uneori când suntem treji, când gândirea noastră rătăcește cu În voie, fără a se aplica la nimic de la sine. Or, chiar dacă unele dintre aceste fantazări ar fi afecte ale sufletului, luând acest cuvânt În cea mai proprie și mai particulară semnificație a sa, și chiar dacă toate ar putea fi astfel denumite, considerându-le de o manieră mai generală, cu toate acestea, deoarece nu au o
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
toate acestea, se obișnuiește a i se restrânge semnificația doar la cele ce se raportează la suflet ca atare, iar așa cum am Început să le definesc aici, cu numele de sentimente ale sufletului, doar pe acestea din urmă. ART. 26. Fantazările care nu depind decât de mișcarea fortuită a spiritelor pot fi sentimente tot atât de adevărate ca percepțiile datorate nervilor Rămâne să subliniem aici că toate acele lucruri pe care sufletul le percepe prin intermediul nervilor Îi pot fi reprezentate și prin traseul
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]