204 matches
-
e deja ocupat de un Bucurenci îndeajuns de “innadufit” pt a-l putea face pe primul să pară o glumă proastă . Atins de un alt puseu de prurit agitatoric, DB se apucă să croșeteze, pt ca apoi sa poata deșira, fantoșa “noului misoginism politic”, născut din căderea Monei Musca în plasă CNSAS-ului. “Lovitură de credibilitate pe care a incasat-o Mona Musca, aproape a făcut zdrențe ideea că femeile au ce căuta în politica” zice bricoleurul nostru de subiecte rasuflat-apocaliptice
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
Pentru că ele, femeile, sînt de la început demonizate, ele atrag într-un periculos joc erotic atît pe bătrînul profesor criminalist, cît și pe angelicul Gabriel. Și sursa răului se află, ca în vechile texte, în carne, în sexualitatea feminină. Personajele sînt fantoșe într-o parabolă cu demonii și femei despletite, în care căderea lumii se vede în aberații sexuale, iar între victime și călăi nu se mai disting limitele. în final, așezat confortabil în fața televizorului, urmărind declarația președintelui, legistul arde urmele poveștii
Demonii și harmonia mundi by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15388_a_16713]
-
e simplă și seamănă cu o scenetă pentru două păpuși cuminți. El și Maria joacă cu pasiune "Nu te supăra, frate", și dezbat problema hăinuțelor de ploaie pentru copii. Morala, catolicismul cel sever, căsătoria și Papa sunt și acestea niște fantoșe. E adevărat că acest roman poate funcționa drept critică a moravurilor, așa cum s-a spus, însă, deși realist în intenție, problematica lui trece de reprezentarea Germaniei postbelice vinovate pentru ororile războiului, cu o atmosferă apăsătoare, sau de satira la adresa burgheziei
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
fiind trăsăturile central-europene pe care le ilustra, inacceptabile pentru barbaria "antiburgheză" a uzurpatorilor. Paparuda constituie simbolul derizoriu-terifiant al lumii "noi", totalitare, al unei lumi în care se întîlneau superstiția ridicată la scara politicului cu caricatura existenței deturnate, transformate într-o fantoșă de cîrpă, amenințarea plutind zi și noapte asupra tuturor cu resemnarea precum o secreție perfidă a Răului ce depășea, vădit, marginile tolerabilului. Cu atît mai înfricoșător era acest Rău civil cu cît se reflecta în ochii uimiți, dilatați de inocență
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
pe care scânteiau câteva statui de aur, dom, geniu, cai înaripați. Clopotnițe, Saint-Germain foarte aproape, lângă care le-am tras o mamă de bătaie fasciștilor occidentali, în ’68, când li s-a năzărit să facă o manifestație de susținere a fantoșelor din Vietnamul de Sud. Din pretinsul Vietnam de Sud, rânjește Treize. Saint-Germain l’Auxerrois, pe malul celălalt, unde au bătut clopotele în noaptea de Saint-Barthélemy, Saint-Eustache, deasupra a ceea ce încă era o groapă imensă, ca și cum un aerolit ar fi căzut
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
de-a face totuși cu fictivul. Cu toate acestea, schimbarea este explicabilă: acest personaj nu a fost decât un pretext, cobai al unei mise en scène transparente. Pe numele său Ghiță Dron, el face parte din peisaj, ca și celelalte fantoșe cu nume de genul Bobocica Mărunțelu. Multele considerații generalizante și cronicărești care par să fie puse pe seama personajului, de fapt nu-i aparțin acestuia, ci autorului. Este aceeași voce pretutindeni, și în capitolele în care vorbește personajul, și în ultimul
Proză satirică by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13976_a_15301]
-
piesă - caricaturizate îngroșat, sculptate parcă în fonta (mlaștină întărită, solidificata), îmbrăcate cu vesminte de-a gata... rinocerizate. Machiate strident, pentru a li se scoate în evidență chipurile cadaverice, sprâncele bine arcuite, limbile și buzele intens colorate, podoabele capilare ciudate -, aceste fantoșe par dansatori rupți dintr-un vodevil, dintr-o lume de bâlci, dintr-un iarmaroc al vorbelor și gesturilor în devălmășie... Revine obsedant ghilotina cuvântului “In-cre-di-bil!... In-cre-di-bil!... Incredibil!”. De parca regizorul vrea să ne atragă atenția, cu obstinație, asupra sigiliului inconfundabil pe
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
mai ales prin cărțile mele." Fanii săi nu vor afla despre Breban nimic, scriitorul cu viață personală rămâne un străin perfect, un personaj inuman, fără slăbiciuni, fără îndoieli, altfel decît retorice, fără momente de cădere, preocupat doar să creeze, o fantoșă care nu există decât pe scena artei. Căci acesta este sensul vieții lui Nicolae Breban: Opera, Creația monumentală. Nu viața, ci "construcția magistrală a Vieții și a Ființei". De aceea opera lui Breban ia fața comunismului în aceste memorii în
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
vor face mare lucru pentru însănătoșirea morală a țării. Pentru că aici e marea problemă: prea ne-am ticăloșit, prea am devenit cinici, prea ne lucrează fatalismul. Adică prea semănăm cu Năstase și Iliescu, într-un moment în care astfel de fantoșe nu mai au trecere nici în Ucraina. Ar fi culmea ca acum, când, în ciuda ordinelor disperate transmise de Putin spre Kiev, comunismul începe să se prăbușească, el să-și afle adăpost dincoace de Prut. Adică ar fi îngrozitor să ne
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
un personaj. Al lui, mult mai puțin al lui Gabrea, care la un moment dat apare și el (de ce?), ca biograf al unor "români", în manieră pseudo-naturalistă (semn că nuvelele și-așteaptă rîndul pe undeva...). Ceilalți sînt mai curînd niște fantoșe. Ale unui autor care i-a născut cam debili nu, cum s-ar putea înțelege, ale lui Tamburin. În ce-l privește, satira este moale și România damă bună. De fapt, nici nu-și dă foarte tare în petic: mai
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
sau Clément; păpuși cochete dând târcoale prin Montmartre sau plimbându-se în grădina Luxembourg; păpuși încălzindu-se la gura șemineului ori însușindu-și lecțiile într-o sală de clasă; păpuși aflate la cumpărături, la mercerie sau în raionul de confecții; fantoșe confiscate de eclerajul unei săli de spectacol ori de agitația mulțimii dintr-o piață; păpuși la munte sau la mare, pe iarbă ori pe nisip. Toate constituite în teribile analize ale expresiei umane. Să fi văzut cât de plastic îmi
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
existența la modul cinic, arborând un zâmbet larg, dar cu gândul la inserții subversive ce dinamitează inexistentele armonii universale. Acesta este, de fapt, nucleul paradoxal în jurul căruia gravitează romanele Ego. Prozei: obsesia neantului, eșecului, vidului existențial populat de spectre și fantoșe ale adevăratelor vieți. Hazul de necaz funcționează asemeni unei cortine coborâte asupra realului, care, la ridicări succesive, lasă să se întrezărească tarele unei nații bântuite de fantasme individuale și colective. Drumul către și dinspre sine traversează spațiul arid al imediatului
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
păcate, a început să se manierizeze - de la Pisica albă, pisica neagră la Viața este un miracol -, oferind exotism balcanic și feerii est-europeeane cu Mercedesuri care împrăștie turme de curcani sau gîște. Acest Ceaușescu care-i bîntuie pe români devine o fantoșă, maimuțărit copios în rol de Moș Crăciun de către capul familiei, - interpretat excelent de Mircea Diaconu. Tot "Tovarășului", întruchipînd cu solemnități de fachir așezat pe divanul cu cuie o prezență abstractă omnipotentă, i se acordă onoruri din partea consiliului profesoral întrunit pentru
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
parte, ifose de onorabilitate, respectabilitate, civism; pe de alta, goliciune sufletească, amoralitate, vid interior. Ca și eroii din Momente și schițe, caracterele din piese sunt exprimate și totodată subminate de limbaj. Prin crevasele acestuia le întrezărim condiția lamentabilă de caricaturi, fantoșe lipsite de un conținut propriu și stârnind astfel râsul. Criticul răsucește la o sută optzeci de grade interpretarea. Pe urmele lui Călinescu, care considera teoria maioresciană a formelor fără fond "principial, falsă", el arată că unele dintre personaje ascund, sub
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
ales vara, cînd i-așa de cald” (p. 19). În aceste paragrafe, afinitatea cu poezia lui Cristian Popescu există, e evidentă și nu se rezumă doar la irizări tematice ori formale. Ceva din alcătuirea intimă a lumii aceleia populate de fantoșe se transmite și aici. (Un exemplu și mai elocvent îl reprezintă poemul Superbunicii, care, deși scris de Mușina, pare desprins din sumarul Cuvântului înainte : ținuți în cutii, una albă, cealaltă roz, aceștia sunt scoși la ocazii, arătați musafirilor, expuși cu
O carte tristă, plină de umor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2811_a_4136]
-
el.// Ai un ochi de sticlă, Ieronim,/ E puțin mai albastru decît celălalt/ Și puțin mai rotund și puțin mai adînc/ Și are valuri în el, ca icoanele vechi" (Doarme Ieronim). Legătura dintre parteneri e dată de aceeași compoziție de fantoșă: "Acum trupul meu ca și al tău este/ Din bucăți făcut, șade-n frunzișul veșted,/ În ceafă are ochiul pus din greșeală-acolo/ Și în călcîi rotundul creștet" (Cîntec). Spectacolul erotic nu e decît un teatru de marionete, un guignol
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
de cercetare. Oxfordul e o lume în esență moartă. Dar impasibilitatea și inactivitatea ei ajung să declanșeze scriitorului nu rictusuri ironice ori glume pentru inițiați (că la Lodge, de exemplu), ci, printr-o translație literala cumva, reflecții despre moarte. Nu fantoșa intelectualului depășit ori a profesorului cu morgă, priviri goale și vid interior reprezintă subiectul românului, ci moartea, în sens grav și absolut. De altfel, așa se deschide Românul Oxfordului, ca un memorial explicit: "Doi din cei trei au murit de
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
silaba că lumea într-o limbă străină, cu habarnisti totalmente opaci la aluziile mai fine ale conlocutorilor, cu neisprăviți ce-și imaginează că performanțele se dovodesc în sexy-cluburi, si nu în competiția economică și de idei? Cu o adunătură de fantoșe care vor fi învățat să se îmbrace corect, dar care la prima clipă de neatenție sunt gata să fure ceasul partenerului de dialog? Cu niste specimene care, aflate în misiuni oficiale, cer burse de studii în străinătate pentru pramatia de
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
că odată cu dispariția ei dispare și sinele. Baudrillard urmează, așadar, teoria lui Ricoeur, aplicînd-o doar la viziunea să de sfîrșit de lume, în care inevitabil nu-și mai poate avea rostul o ontologie a ființei. Într-un univers populat de fantoșe, privat de un Eu, precum și de un Tu, ce se mai întîmplă, la urma urmelor? Cine sînt aceste siluete pe care le vedem pe ecranul de cinematograf, ele care poartă totuși un nume, fac și desfac firele, simple sau complicate
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
domeniu al dictaturii bunului-plac, o organizare de tip supresiv pusă exclusiv în slujba celui aflat la putere. Nimeni nu dă semne c-ar fi conștient de aceste probleme. Rotirile la conducere perpetuează un model al delăsării și abuzului, orchestrate de fantoșe politice convinse că participa la acte de adânc și etern patriotism. În fapt, alternarea la putere confirmă, tragi-comic, intuiția de-acum o sută și vreo patruzeci de ani a lui N. Filimon: și anume, ca în Română a triumfat, pe lângă
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18177_a_19502]
-
cazurile citate de el sunt falimentare sub raportul adâncimii psihologice. Au Brătescu-Voinești sau Gârleanu (aș adăuga-o, dacă tot am ajuns la ligile inferioare, pe Elena Farago) simț al observației ? Dau animalele lor senzația de viață sau sunt niște simple fantoșe? Contează ca ființe sau doar ca mandatari ai unor narațiuni melodramatice? Răspunsul e evident. Acest control superlativ al reacțiilor (fie că e vorba de reacții proprii, fie că e vorba de reacțiile celorlalți) e ceea ce îl face pe scepticul Ionuț
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
necesară” pentru faptele sale anterioare, până într-un punct în care devine sesizabil sadismul pedepsei într-o formă continuată și omologată sistemic. Sadismul este exersat nu împotriva fostului prevaricator, ci a ceea ce a mai rămas din el, un fel de fantoșă ca și personajul lui Ken Kesey, infatigabilul McMurphy după lobotomizare. Ecranizarea omonimă a lui Milos Forman, Zbor deasupra unui cuib de cuci, apare în 1975, patru ani după acest film de avangardă al lui Kubrick. Încă o dată, Kubrick reușea să
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
grav e că, în calitate de alegător, nu știi pe cine votezi. Tânărul abil vorbitor, cu o campanie energică, plină de imaginație, gata să debiteze și sculat din somn texte și formule pline de seducție, poate să nu fie nimic altceva decât fantoșa unui grup de interese financiare abil mascate. După cum maturul cu fălci îngroșate, descins la întâlnirile cu alegătorii dintr-un "jeep" de vis, care se lăfăie în vile cu zeci de camere și schimbă amantele cu viteza cu care șmecherii fac
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
mentale ale burgheziei mici, înguste și filistine. Pelicula culturală a unei societăți - sera plantelor înălțîndu-se pe solul hrănit pecuniar de propaganda politică - este un bal mascat în care figuranții își dau aere de creatori, cînd de fapt toți sunt simple fantoșe, biete măști fluturînd în bătaia concursului de împrejurări. Societatea? Un mare animal care își convertește impulsurile sociale în expresii literare - așa arată organismul comunitar în concepția lui Bourdieu. Dar să nu-l înnegrim pe Bourdieu mai mult decît merită: sociologul
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
a unei ideologii), de care vorbea Nicolae Manolescu în 1973 cu referire la Sfârșitul bahic, nu se confirmă. Autodegradarea personajului narator prin instinct sexual și bahic indică neseriozitatea oricărei poziții discursive a acestuia. El nu este credibil nici sexual (posedă fantoșe/imposturi ale feminismului), nici "bahic" (vinul îi produce greață și coșmaruri). Conținuturile ideologice sunt "aruncate" pe "scena" narativă, pentru a fi "persiflate", prin degradare. Intenția parodică este dominantă. Simplificarea narativă caracteristică unui roman popular este realizată pentru "împachetarea" acestui conținut
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]