29 matches
-
receptorului o amplă și profundă instruire. Dar nu cumva pentru receptarea laturii estetice nu avem nevoie de o pregătire specială? Căci după spusele lui Kant, frumosul este ceea ce-ți place fără conceptualizare... Ceea ce vrea să spună că frumosul fără farafastâcuri (o zi luminoasă, un colț de natură, un chip frumos) impresionează toți oamenii, desigur, cu intensități diferite, și că în fața veritabilului frumos vibrează atât sufletul exegetului, cât și cel al neinițiatului sau neinstruitului. S-ar părea că așa stau lucrurile
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_consideratii_despre_a_george_petrovai_1359282092.html [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
lui Blaise Pascal : « Le coeur a ses raisons que la raison ne connaît point ». Cartea (beneficiind de o densă prefață - În “cușca” Soledad - , datorată lui Adrian Dinu Rachieru) se intitulează, ludic (?), Reciclare la cubul Rubik, cu precizarea “prozoeseme și alte farafastâcuri”, și a fost publicată în 2014 la Editura Eubeea din Timișoara. Ea se adaugă unui număr de volume, tipărite, majoritatea, de-a lungul anilor, la aceeași editură: En Gros & en détail: cioburi de jurnal, versuri, 1997; Așteptările slăbănogilor, proză scurtă
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1425092166.html [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
situează într-o lume intermediară, se cantonează, cu necontenite ezitări și problematizări, între cele două mari arealuri, încercând să supraviețuiască unui dublu eșec de adaptare. Adică: Pe de o parte, ambianța, lipsită de consistență și adâncime, e un maldăr de “farafastâcuri”, în care, orice ar face, se simte singură și străină: “Or tu, în singurătatea singurătății (ai uitat hieroglifa hieroglifei?!) nu ai cui să-i spui ‘Binecuvântează!’ sau ‘Blagoslovește!’ Numele tău, singurătate orgolioasă, este arhisuficiența de sine. - De aceea mi s-
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1425092166.html [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
progresul neamului nostru. Tocmai în aceste perioade au apărut și s-au înmulțit specimenele de HOMO POLITICUS, care ne-au sufocat cu sloganuri amăgitoare despre schimbare, reforme, libertate, dezrobire, descătușare, independență, viitor luminos, prosperitate,democrație, crearea lumii noi și alte farafastâcuri demagogice, acceptate cu entuziasm de necăjiții, disperații și dezmoșteniții soartei. De fapt, ei intuiseră că nu pot face nimic în politica mondială și nici pe plan intern nu pot mișca în front. „Frontul” decis de marii jucători...Știau că nu
HOMO POLITICUS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1413808089.html [Corola-blog/BlogPost/349830_a_351159]
-
autoturismul lui Mototolea prin fața magazinului acestuia. Să-l salute călduros. Chiar o făcea, fluturând mâna deasupra capului și afișând rânjetul de rigoare. La care, Mototolea răspundea cu același rânjet prietenos. Chestii de politețuri negustorești, cum ar spune un specialist în...farafastâcuri d-astea. Oricum, rânjetul lui Mototolea chiar era sincer (ca rânjet), acum când se eliberase de stresul datoriei. Rânjet, care l-a încurajat pe Nae să-l mai viziteze pe la magazin și să-i dovedească bunului său vecin, că în
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1414871809.html [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
holbați la misterioasele semne-vrăjitoare: - Ce faci, mă, aici? Au chicotit hoțoaicele spioane. - Nu se vede? Am făcut eu pe interesantul. Uite-așa mi-a ieșit vorbă că mie îmi plac cărțile, că am să ajung un mare cărturar și alte farafastâcuri de-astea. Fără niciun temei. Vorba e că părinții mei, mai ales mama, au crezut parascovenia și, în loc să cumpere pentru mine de la bâlci un fluierac, știind că tare mult îmi plăcea să sperii orătăniile din curte fluierând lângă ele, mi-
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1441902298.html [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
Rubik Autoare a unor cronici literare, eseuri, interviuri, timișorencei Maria Nițu i s-a premiat recent( Festivalul AvangardaXXII, Bacău, 2015) o carte la Editura Eubeea, cu titlul Reciclare la Cubul Rubik. De data aceasta volumul adună subintitulatele "prozoeseme și alte farafastâcuri”, eseuri, în fapt, inspirate fie diaristic fie din vasta lectură a filologului Maria Nițu. Citind aceste proze scurte, scrise într-o dinamică de invidiat, în ton allegro, sărind de la un epic năstrușnic, la considerente acide, de la un diafan feminin, la
MARIA NIȚU- RECICLARE LA CUBUL RUBIK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1444136427.html [Corola-blog/BlogPost/352554_a_353883]
-
tu, lector, închei citirea cu impresii că până aici nu înțelegeai nimic din marea filozofie existențială și te trezești iluminat. CromcolorSRL, wewewepunctziarepunctro, www.la marginededrum.ro, sunt doar câteve titluri care exprimă pretextele acestei eseistici originale. Eseul, sau vorba autoarei, farafastâcul reciclării la cubul Rubik este un raționament interesant al repetabilității perpetue a tot ce înseamnă existența umană, în cronologie, tehnică, arte. Sub egida truismului ” Nimic nou sub soare”, Maria Nițu argumentează că prezentul, trecutul și viitorul omenirii stau sub auspiciile
MARIA NIȚU- RECICLARE LA CUBUL RUBIK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1444136427.html [Corola-blog/BlogPost/352554_a_353883]
-
care o clipă a crezut că o va avea și pe țarină, și harta. Călugăr murdar și desfrânat, Îl voiai pe Anticrist? Îl ai dinainte-ți, dar nu-l cunoști. Și Îl conduc, ca pe un orb, cu mii de farafastâcuri mistice, la micuța trapă infamă care-l așteaptă. Luciano Îi despică pieptul cu o rană În formă de cruce, iar el se scufundă În somnul veșnic. Trebuie să Înfrâng strămoșeasca neîncredere a celui din urmă, Înțeleptul din Sion, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de gata“ sau blugi), hainele de seară, lucioase, cămășile fantezi, unele cu dantelă. Și o mie de cravate de mătase. Și rochiile lui Ju erau frumoase și miroseau bine. Purta modele foarte feminine, cu volane, pliseuri, gulerașe, fronseuri și alte farafastâcuri, cu jupe lungi, pe care le ridica prin cordoanele ce-i accentuau mijlocul subțire. Iarna, purta costume ușoare, fine, de tweed, peste bluze viu colorate, cu eșarfe elegante, chiar mai mătăsoase decât cravatele lui Greg. Rochiile de vară erau confecționate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unde-ai mai aterizat și tu, fă, depravato, haa...?! Mama mamii tale, de cutră! Fălci, găsești la abator lunea și miercurea! Plus creier la ofertă, la supermarket! ripostează ea. După care, dă buzna și se aruncă îmbrăcată în pat, fără farafastâcuri, lângă Big Sile, încrucișându-și năzuroasă brațele sub cap și expunându-și subsorile nerase, fără ca să-i mai acorde omului său nici măcar un dram de atenție. Supărarea lui Marco van Vierme este, de o mie de ori, de înțeles! Cău-cău
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Gheorghe Dragomir, comandantul Legiunii de Jandarmi Tutova și de către șeful poliției Huși, N. Pandelea dar și de comisarul L. Ițicovici, șeful Biroului Siguranței. k. Cetățeni „sovietici” profund neloiali puterii sovietice Se pare că numita Zadic Teodora dăduse semnalul dezertărilor fără farafastâcuri, dar cu buzunarul plin de bani deoarece situația celor cărora le păsa foarte puțin de pretențiile rușilor în a-și lua îndărăt cetățenii fugiți din calea războiului începuse să se contureze dând autorităților mari dureri de cap, bănuim. Astfel, Biroul
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
mepris, adică demn de dispreț. Asta este departe de sensul digne d'eloges, demn de elogii. Interpretarea ultimă este foarte neconvenbilă pentru noi românii. Am putea să acceptăm pentru cuvîntul demnitar doar înțelesul de înalt funcționar de stat, excluzînd zorzoanele, farafastîcurile inutile. Evident că am putea avea o reacție virulentă din partea unor moftangii care ar ține morțiș ca demnitarul să fie demn și să aibă demnitate. Eu îi întreb pe acești căutători de nod în papură cum s-ar rezolva problema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
reparat. a.i. Nu se văd pozele lui Maurer și Chivu Stoica, tovilor! Mare eroare! Cei cu merele vârstei mai coapte știu, firește, ce Însemna o „demonstrație a oamenilor muncii” cu ocazia zilelor de 1 mai sau 23 august. Deasupra Întregului farafastâc de la tribuna oficială, tronau icoanele marxist-leniniștilor autohtoni, Începând cu Tartorul și terminând cu fiu-său ăl mai mic. Activiștii de partid știau pe dinafară ordinea aranjării portretelor fiind la curent cu orice schimbare de ierarhie așa că le verificau de zeci
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pirostriile pe cap. Cînd iese din scenă, plec cu el fără nici o secundă de ezitare. Nu ezit niciodată să-mi mărturisesc afecțiunea, admirația și respectul pe care i le port. Infinit și pînă la capăt. Pentru că este EL fără nici un farafastîc. Pentru că joacă întruna și minunat și voluptos. Pentru că e curios de toate ale lumii, pentru că neliniștea lui e a creației înseși. Pentru că tinerețea lui este vie, palpabilă, nărăvașă. Pentru că știe ce este prietenia și fidelitatea. Pentru că povestea lui este și
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
Să fi mers până la capătul incapacității? Cloșard? Sinucigaș? Prea mi-aș fi dat importanță. Și n-aș fi fost în stare. Așa? Am celebrat viața? Vorbe! Am trăit. E bine, e rău? Nu-mi pun întrebări. Astea de mai sus? Farafastâc. Ceva din firea personajului care sunt. Când am de livrat un text mai întins, urmare exclusivă a unei promisiuni care mi se smulge fiindcă, se știe, nu sunt în stare să refuz, ei bine, când se întâmplă lucrul ăsta, negociez
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3503_a_4828]
-
a individului și a cuplului în societatea de consum, devoratoare, în care abia supraviețuim. Ce mi se pare important pentru Alexandru Berceanu este faptul că a înțeles mecanismul din acest spațiu. Miza este povestea și apoi carisma actorilor. Fără alte farafastîcuri. Ceea ce se și recomandă a fi văzut.
Morfologia crizelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12705_a_14030]
-
unde să ne plimbăm, am inventat/ femeia-publică. Puteai să te plimbi păn ea ore în șir fără să te plictisești. Cu/ trenulețe/ cu covertă și prelate în loc de geamlâcuri./ Sub care se întâmplau pupicuri/ și mangealâcuri./ Ciupituri tainice de sfârcuri./ Dezmierdări. Farafastâcuri./ Giugiuleli. Giumbușlucuri./ Era, bine-nțeles, și un fotograf/ cu un urs împăiat, care se scobea în nas./ Și care, dacă-ți scăpa o labă, te făcea pe loc praf. Praf./ Praf ești și te vei întoarce în praf." (Femeia publică
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
aceea, ostoind cu duioșie trecutul, românul are mereu datorii către viitor. Când nu are - caz rar! - se plânge de boala izolării. Apoi, nefiind fanfaron, tace mâlc. Misterios. Înalt. Cu cheie. Atunci când are timp din belșug și nu e ocupat cu farafastâcuri metafizice, românul adoră orice efigie, pe care icoană-ntr-un altar s-o pui. Cu precauție, însă. Din păcate (morale!), românul îi cere acesteia simbrie. Dacă face nazuri, nu-i nicio problemă, găsește pe loc altă efigie. Mai disciplinată. Mai
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
condamnată din start. Ei bine, Fiica generalului pare făcut de o cu totul altă mînă: e un film sobru și pasionant, impecabil jucat (de Travolta, James Woods și, mai ales, de Madeleine Stowe), ținut din scurt și deloc sedus de farafastîcurile de montaj și pretențiile filozofarde din Con Air. Servit de un scenariu (consemnat de veteranul William Goldman) care, de astă-dată, nu trage ferm linia între Minciună și Adevăr, West reușește acolo unde Ridley Scott dădea greș, cu G.I. Jane: un
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
Orientului“, cea mai recentă carte a lui Andrei Pleșu. E zugrăvită însăși România nudă, dezbrăcată de orice fard, a perioadei postdecembriste: „O Românie haotică și delirantă, ambiguă și abruptă, hazlie și inconsecventă. Un spațiu al candorilor și al conivențelor, al farafastâcului pompos și al formei fără fond“. Andrei Pleșu: Comédii la porțile Orientului. Editura Humanitas, București, 2005. 25,00/250 000 lei. Captiv între două lumi În volumul „Orient, Occident“ se întâlnesc nouă povestiri care au ca numitor comun obsesia definitorie
Agenda2005-29-05-timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/283967_a_285296]
-
cu mici evenimente povestite din mers de Renée, ascunse sub titluri care alcătuiesc deja un insolit poem: „O aristocrată”, „Canișul ca totem”, „Atunci, vechea Japonie”, „Spleenul Constituției” (Constituția este o pisică), „Infinitezimal”, „Sub scoarță”, „Ruptură în continuitate”, „Diafane”, „Dantele și farafastâcuri”, „Acest invizibil”, „Sclipește”, „Toate acele cești de ceai” etc. În schimb, se gândește și se vorbește mult despre artă, filozofie, uneori cam prea profund despre sensul vieții, alteori cam prea mult despre defectele oamenilor bogați și snobi - celor două protagoniste
Gustul orezului cu ceai verde by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5673_a_6998]
-
cercul, însă numai lectura dialogică, receptivă și nedogmatică asigură câștigul epistemologic, posibilitatea restructurării și a îmbogățirii conștiinței interpretative, precum și a obiectului interpretat. Scrisul hedonistic ("pentru plăcerea mea", p. 69) și ateleologic ("Cu ideile ce urmăresc? Doamne ferește! Absolut nimic", p. 5), "farafastâcul", în termenii autorului, nu e chiar gratuit: "Valéry pare a fi tipul omului dominat de o singură trăsătură - de intelect. A recunoaște că, în realitate, a fost mult mai cuprinzător și mai divers mi se pare a fi misiunea cititorului
„Gâlceva“ cu Valéry by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7320_a_8645]
-
aceea de a face prologul pe care să-l pun drept cap la această carte și acest epilog pe care îl pun coadă. Mie, de asemenea, mi-ar fi plăcut "să vi-l dau gol-goluț, fără ornamentul prologului", nici alte farafastâcuri și pentru asta am refuzat acordul, care pentru moment mi-a zburat prin minte, de a adăuga note, precum cele pe care le aduc unele romane ale lui Walter Scott sau Gualterio Escoto, Solitarul cum ar vrea spaniolii să-l
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
șoz. Am ocupat prodent loc pă băncuța dân cuhne până când soarele s-a glisat În jos - fincă insolațiile la ginitori iera la ordinea zilei - până la opt și un-fârtai trecute fix, aplicând o bidinea dă negru p-un mobiler mic dă farafastâc, de-l ticluisem dân cutiuți dă zahăr Lanceros. Înșurubat la fix În fular, pencă răcelile ie dracu gol, am luat II, adică, am luat-o la picior pân cvartal până la domiciliu lu meșteru pretenar. M-am Împlementat ca dulău În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]